Nota mea:

După multe nopți îmbibate în alcool și zile în care doar cocaina îl mai pune pe picioare și îl face să pară apt de zbor, pilotul Whip Withaker se pregătește pentru o nouă zi de lucru. “Flight” începe în forță cu o scenă destul de senzuală, urmată de un moment de maximă tensiune, petrecut în aer, la bordul avionului pilotat de alcoolicul Whip (personaj interpretat de Denzel Washington). RegizorulRobert Zemeckis (Forest Gump, Back to the Future, Cast Away) ne mai lasă câteva minute un moment de respiro, după care ne face martorii unei scene dramatice, în care avionul se îndreaptă spre o prăbușire iminentă.  Tensiunea dinaintea impactului cu solul și prăbușirea în sine îti dau sentimentul că tot ce se petrece Read the rest of this entry »

Nota mea:

Ang Lee a făcut imposibilul posibil, adaptând o carte scrisă de Yann Martel, despre care nimeni nu credea că ar putea fi adusă vreodată pe marile ecrane. “Life of Pi” spune povestea lui Pi Patel, un băiat care supraviețuiește după naufragiul unui transatlantic și plutește în derivă timp de 227 de zile într-o barcă alături de 4 animale: un urangutan, o hienă, o zebră rănită și un Read the rest of this entry »

Nota mea:

“Gambit“, titrat în română “Răzbunare cu stil” este un film în care găsești orice altceva în afară de stil. De la glume care implică nuditate, râgâieli sau vânturi și până la situații “imprevizibile” și o tonă de clișee, singurul lucru bun, care a făcut acest film tolerabil a fost Colin Firth. Și în cazul lui nu este vorba că a livrat o interpretare care să te dea pe spate – asta a făcut-o deja în “The King’s Speech” – ci pur și simplu pentru că are o figură pe care ți-e ușor s-o îndrăgești.

Dar, trecând de la motive subiective, la motive obiective pentru care Gambit primește Read the rest of this entry »

De ce o grămadă de masculi români (băieţi, bărbaţi) ar sări instant la bătaie, cu sângele clocotindu-le în tâmple şi-n jugulară, atunci când sunt înjuraţi de mamă? E oare pentru că-şi iubesc mamele sau, dimpotrivă, fiindcă le detestă, explicit ori inconştient? Una dintre cele mai folosite înjurături din limba română e aceea care ne trimite înapoi în “Poziţia copilului“, intrauterin – fetus înghesuit şi cu coloana înconvrigată, complet dependent de mamă. Ne enervează înjurătura asta, dar v-aţi întrebat de ce? Cui face rău, de fapt, înjurătura asta? Mamele nu o aud, deşi lor le este adresată. Cei care o aud şi se simt jigniţi sunt copiii (toţi suntem copii, fiindcă toţi avem mame) şi motivul enervării profunde pe care o stârneşte în mulţi “trimiterea la origini” e că nimeni nu vrea să recunoască, mai ales dacă are încă, relaţia de dependenţă faţă de mamă. În societatea noastră “mama” are o poziţie dublă, la extreme: e şi pe piedestal, rămasă acolo din comunism, când era, musai, eroină, e şi protagonistă a unora Read the rest of this entry »

Nota mea:

Au trecut aproape 4 ani de când Quentin Tarantino a scris și regizat “Inglourious Basterds”, o dramă de război în care tratează niște lucruri foarte grave într-o manieră foarte tolerabilă și alocuri amuzantă. La fel face și în “Django Unchained”, noul său film, care s-a lăsat așteptat destul de mult, însă a calmat cinefilii cu durata sa de aproape 3 ore. Sclavia este desigur o problemă serioasă, însă Tarantino a ilustrat-o fără să cadă în extrema dramatismului, a îngropat-o cu umorul său specific și a răzbunat-o cu multă vărsare de sânge. Django a fost creat să le facă dreptate negrilor și să portretizeze arhetipul eroului într-o distribuție preponderent masculină.  Nu am fost dezamăgită de film, laudele care îi sunt aduse sunt justificate, însă  mie nu mi-a transmis acea euforie pe care mi-o provoacă filmele care îmi plac foarte mult. Iar asta mă face să îl cataloghez Read the rest of this entry »

Musicalul “Les Miserables” ne bagă direct în ape tulburi. Filmul nou al regizorului care a bifat din plin la Oscar anul trecut cu “Discursul regelui” începe cu scena în care Hugh Jackman, cu cea mai sluţită tunsoare pe care a avut-o vreodată, îmbrăcat în zdrenţe şi cu faţa contorsionată de efort, trage de o imensă funie la capătul căreia e nici mai mult nici mai puţin decât un vapor! Dacă vă amintiţi cu un zâmbet în colţul gurii de scena în care Căpitanul Jack Sparrow (Johnny Depp) îşi târâie corabia Perla Neagră prin deşert, nu e cazul să vă lăsaţi furaţi de amintiri plăcute. Pe Jackman nu îl va ajuta să urnească vaporul nicio mulţime de crabi apăruţi miraculos. El e cel pe care viaţa l-a împins în jos, i-a dat poveri grele şi l-a făcut să uite că are suflet.

Jean Valjean, Jackman în “Les Miserables”, e unul dintre acele suflete împietrite pentru care la Read the rest of this entry »

Nota mea:

Am urmărit cu sufletul la gură trilogia “Lord of the Rings” la începutul anilor 2000 și am fost fascinată, ca mulți alții, de lumea imaginată de J.R.R. Tolkien și transpusă pe marile ecrane de Peter Jackson, omul care a revoluționat cinematografia în materie de efecte speciale și a adus genul fantasy în preferințele publicului larg. Lord of the Rings: The Return of the King este primul film din acest gen care a fost distins cu premiul Oscar, în condițiile în care Academia Americană de Film nu mai acordase titlul de Cel mai bun film unei asemenea producții.  The Hobbit: An Unexpected Journey face o întoarcere spectaculoasă în lumea fantastică din Pământul de Mijloc și construiește un pod de legătură cu trilogia Lord of The Rings, de o amploare mai mică, din cauza materialului sursă, dar de o intensitate extraordinară. Eu l-am văzut ieri în format normal de 24 cadre pe secundă (în București rulează și în formatul original de 48 de cadre pe secundă, despre care Peter Jackson a spus că oferă o claritate mult mai mare a imaginilor) și am ieșit cu un entuziasm debordant de la proiecție.

Prima greșeală pe care mulți cinefili o vor face atunci când merg să vadă prima parte a trilogiei “The Hobbit” este că vor Read the rest of this entry »

Nota mea:

Să vă spun cum e “O lună în Thailanda“, fiindcă v-aţi face un serviciu să mergeţi la cinema pentru asta. Paul Negoescu, multi-premiant la clasa scurtmetraj, debutează în lungmetraj cu acest film care e proaspăt şi vorbeşte despre ceea ce căutăm cu toţii, dar şi despre ceea ce ne fugăreşte pe toţi. Dragostea şi plictiseala. Pe care ajungem s-o ţinem de mână, rămâne de văzut. Filmul a intrat în cinematografe de vineri, 16 noiembrie.

Adina stă pe spate şi pare detaşată, în timp ce Radu stă deasupra ei şi gâfâie din când în când în ritmul în care scârţăie, înăbuşit, şi patul. Da, fac sex în poziţia misionarului. Apoi fac patul: o canapea extensibilă dungată în alb-bleumarin, care pe lângă că-i greu de pliat, mai are şi toate pernele de deasupra detaşabile. La cât de incomod e procesul de pregătit Read the rest of this entry »

Nota mea:

Într-o lume ideală, niciun copil nu ar trebui să-şi facă griji în fiecare zi că ar putea rămâne fără mamă. De fapt, în nicio zi un copil nu ar trebui să fie speriat de moartea cuiva drag. Ştiţi ce sunet fac firele de păr când se rup? Aglaja ştia prea bine şi se temea de sunetul lor. Fetiţa de doar câţiva ani îşi vedea aproape în fiecare seară mama atârnată de păr de cupola circului, ridicată sus, la o înălţime ameţitoare, executând jonglerii şi mişcări graţioase pentru a distra şi fascina publicul de peste multe mări şi ţări. Mama era “Femeia cu părul de oţel”, însă Aglaja ştia că părul mamei nu era de oţel şi număra mereu firele căzute şi rămase în pieptene. Şi strângea apa de ploaie pentru ca mama să-şi spele părul cu ea şi să întărească firele.

“Visez că mama moare! Îmi lasă o cutie cu bătăile inimii ei.”, scria Aglaja Veteranyi în romanul Read the rest of this entry »

Nota mea:

Au trecut 4 ani de când am văzut Quantum of Solace la cinema și așteptam cu nerăbdare să văd ce mișcări mai are celebrul agent blond, Bond, James Bond. Mi-l amintesc perfect din intensa scenă de urmărire cu care și-a făcut intrarea în filmul din 2008, când am fost foarte încântată că lucrurile au prins avânt după mai lentul Casino Royale. Am făcut cunoștință cu un agent secret mai agresiv și  mai înfipt în acțiune, dar cu prea puțin timp la dispoziție pentru tandrețuri.
Bond a rămas același și în Skyfall, al 23-lea film din longeviva serie.  Dirijat de  regizorul Sam Mendes , Daniel Craig a făcut de toate: a manevrat un excavator cu șenile parcat pe un tren aflat în mișcare, a împrățit sute de gloanțe, a sorbit shot-uri de whisky cu un scorpion pe mână, a stricat câteva zeci de mașini și s-a bucurat de compania unei alte femei provocatoare.
După ce a răzbunat-o pe Vesper Lynd în filmul anterior, agentul 007 are o nouă misiune: aceea de a recupera un hard pe care se află identitățile tuturor agenților NATO infiltrați în organizații teroriste. La fel ca în Quantum of Solace, suntem aruncați din prima în acțiune: pe acoperișuri, pe stradă,  în mașină, în tren, deasupra trenului – James Bond e Read the rest of this entry »