Nota mea:

“I just want to make people silky-smooth!”

Singurul lucru pe care trebuie sa il faci, daca ai de gand sa te duci sa vezi You Don’t Mess with the Zohan, este sa nu iti pui mintea cu filmul lui Adam Sandler. Nu ai nevoie de absolut nici o pauza in care sa stai sa te gandesti ce film a putut sa faca Adam Sandler ? Nu trebuie luat in serios pentru simplul fapt ca este prea debil-mental. Adevarul este ca niciodata nu m-am dat in vant dupa filmele lui, dar Zohan este o avalansa de rasete. Un umor evreiesc marca Sandler, cu pronuntate accente politice, vulgare si indecente.

Adam Sandler este versiunea James Bond israeliana, si cand zic James Bond mai mult il insult, pentru Citeste mai departe »

Nota mea:

Simpla coincidenta sau nu, dar ultimele doua filme pe care le-am vizionat in vederea comentarii lor pe acest blog sunt legate de trenuri si de persoane atrase inca din copilarie de jocul cu locomotive si vagoane de jucarie, pasiune care cel putin intr-unul din cazuri s-a transformat la maturitate in profesie. Personajul Roy Nesser, interpretat de catre Woody Harrelson in pelicula “Transsiberian” a regizorului american Brad Anderson, nu a reusit sa devina mecanic de tren asa cum poate si-ar fi dorit, insa interesul lui pentru niste vechi locomotive cu aburi garate pe o cale ferata din Rusia (modele aproape identice cu cele admirate de mine cu ani in urma la muzeul in aer liber de la Resita) a constituit elementul declansator al intrigii filmului, evenimentele precipitandu-se dupa ce barbatul a coborat impreuna cu sotia sa Jessie Nesser Citeste mai departe »

Nota mea:

“The best weapon in the world is a flashlight, so you can look deep in the other guy’s eyes.”

David Mamet nu este o persoana foarte cunoscuta, dar o scurta analiza a operei sale va vorbi de la sine. Va aduceti aminte de Homicde, Heist sau chiar Spartanul ? Ar mai fi de adaugat House of Games, Spanish Prisoner, Things Change si State and Main. Incerc sa insir mai multe titluri pentru a mentiona ca nici unul dintre ele nu se compara cu cel mai recent, Redbelt, care este superior, matur, sofisticat, dichisit, violent si dur, dar in acelasi timp foarte bland, fara prea multe rasturnari de situatii. Este un studiu de caracter al unui luptator ale carui principii se lovesc de viata reala.

Probabil ca schemele de jiu-jitsu vor insela la o prima privire, dar Redbelt nu este un film de actiune. Citeste mai departe »

Nota mea:

Poate ca Luc Besson nu a regizat el asa multe filme, dar cand a facut-o si-a castigat imediat statutul de guru al filmelor de actiune. Sa mai amintesc de Leon ? sau Al 5lea Element ? Cu totii stim ca omul nu se incurca cu orice si nu se joaca. Sau poate se joaca cu filmele care ii plac. Si cand o face, are grija in asa maniera (in calitate de simplu producator va sa zica) sa scoata ce e mai frumos din violenta. Cate filme cu bataie poti sa faci pana la urma ? Cate filme de actiune poti sa vezi si sa nu zici ca si asta e la fel ca celelalte ? Mult prea multe. Personal eu nu ma satur niciodata de asa ceva. Sper doar sa fie placut. Violenta gratuita, declansata de orice motivatie puerila este tot timpul binevenita. S-a demonstrat ca si mai marii actori de la Hollywood pot sa o faca, atunci de ce nu s-ar putea si in Franta. Trucul este sa ai un rezultat pe masura. Si rezultatul este un amestec de Luc Besson si Pierre Morel (Banlieue 13) care isi infig cateva picioare Citeste mai departe »

Nota mea:

Atunci cand mi-a cazut in mana comedia englezeasca “Death at a funeral” a regizorului Frank Oz (pe care eu personal il cunosc ca fiind autorul uneia dintre peliculele aproape de sufletul meu – “The score“, cu Marlon Brando, Robert De Niro si Edward Norton in rolurile principale), nu ma asteptam sa am o surpriza atat de placuta si sa reuseasca sa imi starneasca in asa maniera hohotele de ras si sa imi trezeasca simtul umorului care dormea de multa vreme, ingropat sub muntii de filme dramatice pe care le devoram eu de obicei. Chiar daca genericul de inceput, cu un sicriu care se plimba pe o ruta ce pare sa strabata toata Londra in lung si-n lat si pe care sunt inscriptionate inclusiv arhicunoscutele cuvinte “Play movie”, “Subtitles” sau “Chapters”, promitea sa devina doar una dintre mostrele de umor negru si sec tipic Citeste mai departe »

Nota mea:

Daca v-as spune ca am nimerit din greseala la vizionarea unui film ca Get Smart si ca am ramas placut surprins m-ati crede ? M-ati crede daca v-as mai zice ca serialul cult tv al anilor 60 creat de Mel Brooks si Buck Henry, care este transpus pe marile ecrane, in loc sa se dovedeasca a fi o mare scuza de a mai face un film dupa un serial de comedie de succes, chiar isi depaseste statusul de bunicel si impinge la rasete sanatoase ? Ar trebui, pentru ca spun adevarul. Get Smart avea sanse foarte mici daca nu chiar microscopice sa beneficieze de succesul pe care serialul tv clasic l-a avut in perioada aceea. Dar totusi Citeste mai departe »

Nota mea:

“Let them eat cake”

De aceasta data toate datarile si relatarile istorice au rezonanta 0. La fel si cine o aclameaza sau o critica pe Marie Antoinette. Pentru a 3 a oara consecutiv, Sofia Coppola incanta prin filmul ei (de aceasta data biografic) asa cum ne-a invatat, asa cum stie ea mai bine, pierduta din nou in adolescenta. Asta pentru ca Sofia este acea adolescenta new wave care viseaza cu un gram de maturitate la Marie Antoinette si la viata ei decuplata de orice fel de realitate.

Adolescenta in cauza nu mai este pierduta de data asta intr-un Tokyo haotic, plin de Citeste mai departe »

Nota mea:

Nu a trecut multa vreme de cand colegul meu Christopher, comentand filmul “Secretary” din anul 2002, facea un elogiu al nebuniei aparute sub cele mai stranii si imprevizibile forme ale sale, motiv pentru care atunci cand am vizionat pelicula “Quid pro quo” a regizorului si scenaristului debutant Carlos Brooks m-am intors instantaneu cu gandul spre ceea ce tocmai citisem in recenzia mai sus mentionata. Pentru ca nu poti numi altfel decat nebunie dorinta unui grup de oameni sanatosi de a experimenta paralizia totala cu scopul de a  ajunge la perfectiune si de a atinge un soi de transcendenta spirituala, precum si dorinta unui barbat care nu mai sufera de dizabilitatea fizica care il tintuise aproximativ 20 de ani intr-un Citeste mai departe »

Nota mea:

Femeile si barbatii nu sunt meniti sa coexiste. Cel putin asta intelegem din What Happens in Vegas. Casnicia este un cosmar, iar barbatul si femeia sunt principalii pioni in vesnica batalie intre sexe. Jack Fuller (Ashton Kutcher) este un pierde-vara care nu este in stare nici macar sa isi tina slujba oferita de tatal lui, este speriat de orice relatie serioasa, un play-boy care traieste fiecare zi asa cum ii este lui pe plac. Joy McNally (Cameron Diaz) este ahtiata dupa munca, si prea ocupata sa faca planuri pentru a face planuri, prea obsedata sa fie perfectiunea intruchipata si viitoarea sotie a Citeste mai departe »

Nota mea:

Imi plac thriller-urile psihologice, iar daca in distributia lor se regasesc si nume cunoscute precum Ewan McGregor, Hugh Jackman sau Michelle Williams cu atat mai bine, motiv pentru care pelicula “Deception“, regizata de catre debutantul Marcel Langenegger si avand la baza scenariul lui Mark Bomback, mi-a atras imediat atentia si am asteptat multa vreme cu nerabdare ca ea sa fie lansata pe piata cinematografica romaneasca. Stiam inca de dinainte de vizionare ca subiectul implica o doza importanta de mister, ca rasturnarile de situatie sunt la ordinea zilei si ca ingineriile financiar-contabile, furtul de identitate, santajul sau indendiarea fac parte integranta din scenariu, dar marturisesc ca nu credeam nici in cele mai negre cosmaruri ale mele ca un film atat de bine construit pana la punctul culminant Citeste mai departe »