Nota mea:

Bigger, better ? … but stupid …

de rau:

Ong Bak 2 este “continuarea” primului film cu Tony Jaa in rolul principal. Daca actiunea primului film se petrecea in zilele noastre, Ong Bak 2 calatoreste inapoi in timp. Anul ? 1471. Singura asemanare ? Tony Jaa: actor, producator, regizor. De ce a ales acest titlu ? Pentru ca primul film a dat peste cap tot ceea ce se stia despre filmele cu arte martiale. In traducere libera: “vreau incasari mari ca sa mai facem si Ong Bak 3″.

Ong Bak 2 iti va aduce aminte de Rambo 2. Primul film a fost o opera de arta in termeni de filme de actiune, iar continuarea nu a facut decat sa glorifice si mai mult imaginea unui Sylvester Stallone cu muschii incordati pana la refuz. Numai ca Ong Bak 2 are o premisa asemanatoare cu cea din Lion King. Da, ati citit corect. Tony Jaa este de fapt Simba, “leul” pierdut, izgonit si ratacit in salbaticie, care intr-o buna zi se intoarce sa se razbune pe cei care i-au ucis familia. Poveste clasica de razbunare. Greu de crezut ? Una din scene il are pe Tony Jaa in prim plan, stand pe culmea unei stranci in bataia soarelui care da sa apuna in fata unor elefanti inchinati in fata Citeste mai departe »

Nota mea:

I shop, therefore I am!

Pentru ca nu am mai putut cu horror-urile si cu thrillerele din ultima vreme, m-am aruncat cu disperare si nesat asupra primului film de ne-groaza. Intamplarea a facut sa fie tocmai Confessions of Shopaholic, o experienta nu tocmai minunata, insa binevenita intru schimbarea de peisaj de care aveam atata nevoie. Pe principiul “daca tot e sa fie prost, macar sa fie linistitor, nu surescitant, ca si asa nu mai pot de la cafeaua aia”. Femeile care se dau feministe dar care nu prea pricep ele bine fenomenul ar juisa la vizionarea filmului, intrucat reprezinta chintesenta credintelor, trebuintelor si convingerilor de viata ale damelor in cauza: shoppingul! Traiesc ca sa cumpar, cumpar, deci exist… oricum ai lua-o, pana la final tot dependenta e. Eu i-as zice cumparatorita acuta compulsiva, dar nu suna bine pentru ca e in romana, deci va trebui sa ne multumim cu deja incetatenitul si tocitul shopaholism.

Ca sa aprofundam problema si sa nu vociferam teoretic pe uscat, sa trecem la subiectul filmului, dezvoltat pe o constructie clasica: el se indragosteste de ea, ea ii ascunde ceva, el se supara, ea ii marturiseste tot, ei se impaca, ura si la gara. Scheletul tocmai mentionat este impanat cu niste detalii care vor da pe spate probabil numai niste adolescente, intrucat filmul este realizat amatoriceste si invoca niste filozofii subtirele si ieftine. O fetisoara fara prea multi bani dar cam mana larga nu se poate abtine de la a-si cumpara te miri ce de imbracat sau de incaltat, astfel ca in loc de umbra ajunge sa aiba recuperatori pe urmele ei. Asta nu o impiedica sa-si cumpere o esarfa verde de senzatie pentru interviul de angajare la care urma sa mearga. De aici incolo, numai de bine, dar nu si Citeste mai departe »

Nota mea:

“This must be what it feels like to give birth!”

Asta este replica autorului cartii Inkheart in film, atunci cand imaginatia sa transpusa in cuvintele care se intind pe paginile cartii, umbla prin fata lui. Imi amintesc ca prima oara cand am trait cu adevarat magia cartilor prin intermediul unui film, a fost la vizionarea pe caseta video a filmului “Poveste fara sfarsit – Neverending Story”, film care mi-a marcat copilaria. Sunt multe filme care te marcheaza cand ai doar 7-8 ani. Unele te incanta, te sperie, te fac sa razi, sa plangi, numai ca unele dintre ele raman si isi fac culcus in subconstientul tau, unde acceseaza anumite senzatii pe care la varsta aia le asimilezi cu ochii  inchisi.

La ora actuala, moda este exact pe dos. Citesti cartea, e buna, auzi ca se ecranizeaza, vrei sa vezi filmul. La o varsta frageda nu sunt prea multe ocazii in care apuci sa te duci sa iti tragi parintii de maneca sa spui “adu-mi cartea x ca vreau sa o citesc”. Pe vremea mea, cand imi punea Dumnezeu mana in cap si faceam rost de un VHS, ma uitam la Citeste mai departe »

- acest film este disponibil pe DVD  la ProVideo.ro

- Fire & Ice: The Dragon Chronicles

Printesa Luisa este singurul copil al regelui Augustin si al reginei Remini din imbelsugatul regat Carpia, firea ei aventuroasa fiind tolerata de catre indulgentul sau tata in pofida ingrijorarii mamei si a privirilor incruntate si dispretuitoare ale sfetnicului Paxian Ru. O serie de atacuri venite din partea unui dragon de foc au cauzat atat de multe pagube si pierderi de vieti omenesti in tara incat regele Augustin a luat in calcul posibilitatea de a accepta oferta regelui vecin Quilok de a-i prelua sub autoritatea lui pe locuitorii din Carpia.

Intrucat unica alternativa este gasirea ultimului ucigas de dragoni, printesa Luisa fuge din castelul parintilor ei in cautarea acestuia si ii intalneste pe cavalerul ratacitor Gabriel si pe inventatorul Sangimel. Gabriel se dovedeste a fi chiar fiul raposatului ucigas de dragoni, iar planul lui de a salva regatul Carpia presupune dezlantuirea fortelor unui dragon Citeste mai departe »

Nota mea:

Dintr-un masochism perfectat de-a lungul anilor, aleg sa sper ca, la nivelul la care a escaladat, cu greeeeu, cinema-ul romanesc, un scenariu decent se va traduce intr-un film decent. Oricat de paralel ar fi regizorul cu materia prima. Oricat de multe chixuri au tot iesit din studiourile Media Pro-ului. Asadar, setatandu-mi preconceptiile pe standby, chiulesc ieri de la munca ca sa prind, in toata gloria CinemaPro-ului, vizionarea pentru presa a filmului “Wcm“. Avusesem ocazia, in vremurile mele de analist la MPP, sa imi arunc ochii pe un draft din 2006 al scenariului – asadar, curiozitatea plus o vaga amintire a entuziasmului meu de atunci, imi impingeau ieri asteptarile din ce in ce mai sus, numai bine sa dea un vertij sanatos caderii.

Mda, “Wcm” mi-a cazut ca un pumn in stomac, dat si cu avant: regizorul si co-scenaristul Stere Gulea, dupa cei 11 ani de absenta pe care industria ii regreta parca din reflex (axiomatic si nejustificat), s-a zvarcolit ca un peste pe uscat sa redea in culori realiste o felie de viata cu care n-a putut sa empatizeze neam. Cine a ales-o pe Citeste mai departe »

Nota mea:

You’re English: fake it!

In sfarsit, o comedie buna! Cam asta a fost concluzia dupa vizionarea filmului Easy Virtue, avandu-i in rol principal pe Jessica Biel, Colin Firth si Kristin Scott Thomas. M-am bucurat asa mult ca am ras si eu pe indelete si nu fortat la cinema, ca m-am repezit imediat sa scriu despre asta.

Actiunea este plasata in anii 20, dupa Primul Razboi Mondial (sau Marele Razboi), cand un tanar englez de “vita nobila”, John Whittaker, se intorce acasa insurat cu o americanca superba, dar total “necorespunzatoare” asteptarilor familiei sale. Interpretata fara gres de Jessica Biel (care imi pare ca promite din ce in ce mai mult), Larita Whittaker este frumoasa, desteapta, amuzanta, plina de farmec si cu neobisnuita meserie de “sofer de curse”. Veronica Whittaker, proaspata soacra, are un “cui” impotriva americanilor, cu atat mai mult cu cat acestia sunt de sex feminin, vopsiti Citeste mai departe »

Nota mea:

“Please don’t make me do anything to myself …”

… este o rugaminte pe care as fi avut-o si eu, numai ca nu am ascultat si mi-am flagelat ochii si urechile pana mi-a dat sangele. Atentie moderata la acest film si o sa incepi sa sangerezi prin urechi, nas, ochi si alte locuri pe care nu le-ai crezut capabile sa permita scurgeri pana in momentul de fata. Sa nu va “impingeti” sa vizionati Push. N-ati pierdut nimic. Prostia acestui film afecteaza grav de tot capacitatea omului de a mai functiona normal dupa vizionarea lui.

Cum spuneam ? Ah, da … Push este pentru a treia saptamana consecutiva la cinema si spre surprinderea mea (placuta inainte de film), lumea chiar se “impingea” si aglomera sa intre in sala sa vada filmul. Dar nimeni nu stia ce ii asteapta. De altfel, si eu ma numaram printre acei nevinovati care urmau sa ramana cicatrizati pe viata dupa aceasta experienta  Citeste mai departe »

- acest film este disponibil pe DVD  la ProVideo.ro

- Star Wars : The Clone Wars

George Lucas se intoarce inca odata cu un nou material Star Wars. Initial, el a luat trilogia originalã Star Wars, a curãţat-o, a lustruit-o şi a mai pus-o la vânzare încã odatã. Nu s-a potolit şi i-a venit ideea pentru The Phantom Menace, un prequel care s-a dovedit a fi prima parte dintr-o nouã trilogie. Rezultatul a fost Jar Jar Binks. Fanii nu l-au uitat si nu l-au iertat. Attack of the Clones a sosit şi a bulversat total, iar Revenge of the Sith, are la activ cea mai penibilã motivaţie pentru naşterea legendarului Darth Vader.

Pana de curand Lucas se pregãtea de lansarea unui serial de animaţie Star Wars pentru televiziune, dar în schimb el a ales ca episodul pilot sã fie transformat într-un lungmetraj şi lansat în cinematografe. Dar pânã la urmã vorbim de Star Wars. Cât de rãu poate sã fie, având în vedere ultima sa tentativã de animaţie a fost mini-seria Clone Wars, realizatã de Genndy Tartakovsky ? Prin Clone Wars, Lucas arata ca a prins “şmecheria”, iar acum nu face nimic altceva decât sã ducã totul la un alt nivel.

Clone Wars este un material preluat de la Tartakovsky, pe care nu toti l-au înţeles. Tema muzicală a lui John Williams este nelipsita. Poti sa spui ca esti martor la un nou film Star Wars. Clasica scena de la început cu “a long time ago, in a galaxy far, far away“, este deranjatã şi şifonata de nişte interferenţe radio, semnalând rãzboiul şi prezenţa soldaţilor republicii. Imaginea trupei de elitã, care folosea comenzile silenţioase şi fel de fel de dispozitive pentru a-şi îndeplini misiunea, este înlocuitã cu imaginea unor soldaţi care par  Citeste mai departe »

Nota mea:

“Nothing is impossible, what we all have done is impossible!”

Daniel Craig, Liev Schreiber, Jamie Bell si George MacKay sunt 4 frati evrei care reusesc sa ramana in viata dupa ce un raid nazist face curatenie generala intr-un sat din Bielorusia. Cei patru frati se refugiaza cu “putinul” pe care il mai au intr-o padure deasa, departe de ochii nazistilor care ii vaneaza ca pe niste caini.

Intotdeauna m-au impresionat povestile de razboi. In special cele care ale caror intamplari nu sunt plasate neaparat pe front, in mijlocul haosului. Daca ai ocazia si rabdarea de a urmari timp de 2 minute trailerul la Defiance, acest film te va cumpara instant. Defiance are toate materialele necesare pentru “construirea” unui vehicul Citeste mai departe »

- acest film este disponibil pe DVD  la ProVideo.ro -Teroare in Paris

Violenta gratuita, declansata de orice motivatie puerila este tot timpul binevenita. S-a demonstrat ca si mai marii actori de la Hollywood pot sa o faca, atunci de ce nu s-ar putea si in Franta ? Trucul este sa ai un rezultat pe masura. Si rezultatul este un amestec de Luc Besson si Pierre Morel (Banlieue 13) care isi infig cateva picioare sanatoase in pachetul testicular al cinematografiei violente. Taken arata ca reteta functioneaza. Se ia thrillerul clasic de rapire a cuiva drag, desenezi niste figuri geometrice cu pumni ai furiei a la Jet Li sau Jackie Chan, si ii arunci intr-un Paris decadent, murdar si periculos. Este cel mai usor sa distragi atentia cu bataie. Si de ce nu ? Povestea isi pierde de intensitate si tot ce ramane este o electrocutare din care incerci sa intelegi ce tocmai ai vazut.

Pe scurt am sa incerc sa va explic de ce Taken nu trebuie ratat. In momentul in care personajul principal arunca o replica precum „I’ll tear down the Eiffel Tower if I have to!”, incepi sa iti pui intrebari. Ce-i cu personajul asta ? Intamplarea face ca dansul cu pricina este un tata foarte, chiar prea protector. Nu numai ca e innebunit dupa fiica lui, dar in trecut din cauza job-ului de la guvern (un simplu fost spion CIA), si-a ignorat fiica si acum incearca sa-i recastige dragostea si timpul pierdut alaturi de ea. Face el ce nu-i place si ii da voie fiicei lui sa plece la Paris (cica… de fapt fata avea planuri sa se Citeste mai departe »