Nota mea:

“It’s not just California… it’s the whole world!”

De data asta nu numai americanii sunt loviti de ghinioane. Se pare ca si restul lumii va sari in aer  … la lansarea acestui 2012. La cinematograful la care am fost sa vizionez si eu ultimul dezastru cinematografic marca Roland Emmerich, am avut impresia ca chiar a venit sfarsitul lumii, mai devreme cu 3 ani. M-am numarat si eu printre numerosii curiosi care s-au grabit sa vada sfarsitul lumii. Printr-un caz prea fericit, am prins cu chiu cu vai bilete la un spectacol asaltat de oameni care formau cozi interminabile, la fel ca puhoaiele de oameni din film, care se zabteau sa scape de apocalipsa.

2012 inglobeaza toate dezastrele lui Emmerich. A declarat ca 2012 nu va fi doar un film despre sfarsitul lumii, ci si ultimul film al sau care se concentreaza pe dezastrele naturale. Mai intai a trimis extraterestrii peste noi, apoi a dat drumul unei reptile sa ne calce in picioare (Gojiraa, Gojiraa!), a inghetat pamantul cu incalzirea globala, iar acum din plictiseala ne-a facut una cu pamantul.

Aici putem sa face o paralela sau sa plantam un mare egal intre filmele sale. Toate filmele se axeaza pe distrugerea in masa a cat mai multor cladiri sau faimoase monumente. Dar cu personajele cum ramane ? Pai, domnul Emmerich nu este mare povestitor, si tocmai de aceea mai toate personajele lui sunt spalate, clatite, uscate si imbracate de ultimul sau film. Personajele copiate, scanate si fotosopate pot fi foarte usor depistate. De la Independence Day la Godzilla, la Day after Tomorow, se poate observa cu ochiul liber ca toate relatiile dintre personajele principale sunt frante. In timp ce se impute situatia si lumea se rupe in doua, o familie / relatie / cuplu se va vindeca. De vina pentru acest film nu este decat rasa de extraterestrii din Independence Day, care nu ne-a ras din start de pe fata pamantului.

John Cusack este noul actor care infrunta sfarsitul lumii up close & personal. Sofer de limuzina, autor al unei carti publicate, dar nevanduta, el este un Indiana Jones contemporan, care isi salveaza fosta familie (alcatuita din Amanda Peet, sotul ei Gordon si doi copii enervanti) de la moarte sigura. Este foarte greu sa alergi pe loc, de un mare perete verde, si sa mai trantesti si o fata speriat, cand de fapt nimic din scenariu nu te ajuta. Nu soarele este de vina pentru cea mai mare explozie solara, care declanseaza nu stiu ce particule sa aibe reactii fizice asupra nucleului pamantului, acesta incepand sa fiarba si sa actioneze pe post de cuptor. Felul principal este scoarta terestra. De aici mai incolo, potopul. Dar ajungem si acolo. Cert este ca principala cauza pentru sfarsitul omenirii este cea mai mare explozie de clisee dintr-un film. Nu as sti de unde sa incep si unde as putea sa ma opresc din a enumera liste intregi de mari clisee care cad peste tine pana te ingroapa.

Dar Roland Emmerich ne fura din fata povestii pentru a ne plasa pe primul rand la un spectacol de efecte vizuale. Filmul este grandios de prost, dar interesant de spectaculos. Daca v-ati imaginat vreodata cum arata sfarsitul lumii, atunci pot spune ca Emmerich a ghicit reteta. Multe sunt scenele in care efectele vizuale nu inceteaza sa socheze. Cutremurele devasteaza orase intregi, acolo unde odata era pamant, acum este o mare gaura in care se pot distinge oamenii disperati care cad prin ferestrele unor skyscrapere care cad din picioare, intregi placi tectonice se desprind si se scufunda in oceane, iar parcul national Yellowstone explodeaza si arunca cu bucati de munte. Majoritatea scenelor sunt o victorie a imaginii asupra cuvintelor.

Pentru final, din pacate, Emmerich a pastrat cel mai neinteresant dezastru. Un val urias, pe care l-am tot vazut prin filme de la Deep Impact incoace.

Dupa primele efecte speciale, ai impresia ca esti martorul unor discutii in care personajele principale sufera de logoree. Vorbesc mult, degeaba si nu-ti doresti decat sa auzi cum toata lumea tace in asteptarea inca unui mare efect special care te indreptateste sa rostesti si tu ce rostesc oamenii de stiinta prin filme, cand realizeaza inca odata ca sfarsitul este aproape: “O, Doamne!”. As fi vrut sa cred ca este o gluma, dar impartit pe scene, sfarsitul lumii arata bine pentru cateva minutele in filmul lui Roland Emmerich.

Daca sfarsitul chiar va veni in 2012, atuncea vom fi scapat de Roland Emmerich si povestile sale cu lumea in paragina. Dar pe cine incercam noi sa pacalim, cand extraterestrii lui Roland din Independence Day vor razbunare in doua continuari pentru marile ecrane.

Poze 2012

Trailer 2012

Subtitrare 2012

Alte filme:

1. Trailer B – 2012 (2009)
2. International Trailer – Daybreakers (2009)
3. Daybreakers (2009)
4. Trailer B – Kick-Ass (2010)