Nota mea:

Sanse mici ca numele lui Chris Waitt sa va spuna ceva. E un tip dezgustator, care locuieste intr-o cocina de garsoniera si care a fost parasit de toate prietenele sale. Diferenta e ca el a facut un film (de succes) din asta.

Cel putin, asa a parut la TIFF. Din ce in restul anului tipii atragatori din oras trebuie sa umble la solar si sa poarte accesorii Hermes si/sau Converse, pe durata festivalului toti imbecilii in tenisi, nebarbieriti, care au abtibilduri cu Snoopy pe laptop devin atragatori. Pentru ca Waitt e un imbecil irecuperabil. Dar face din asta un (anti)stil.

Chris are cam 30 de ani si a avut o viata amoroasa catastrofala. Incepand cu o relatie din clasa la a IV-a si pana la o legatura serioasa de patru ani. Primul semn cum ca Waitt e un imbecil e faptul ca, din viata lui si din resursele inspirationale legate de arta cinematografica, alege ca tema pentru un film faptul ca a fost parasit de o serie de femei pe motiv ca nu stie face sex si e jegos. Dar treaba asta a fost foarte gustata de publicul (considerat autorizat) al festivalului de film Transilvania. Filmul a primit premiul publicului si cateva tinere vorbeau, la iesirea din sala, despre faptul ca tipi asa “excentrici nu gasesti si aici”.

Waitt aduna declaratiile mai multor foste prietene pe film legate de motivele pentru care l-au parasit. Raspunsurile se cam repeta. Toata il incrimineaza pe Chris. I se spune, mai in gluma, mai in serios, ca ar cam trebui sa-si puna viata in ordine si ca ar trebui sa faca terapie. Ceea ce e sinistru aici e modul in care Chris se stie vinde. Exista un curent acuma care favorizeaza nataraii (la nivel mainstream, cautati filme cu Seth Rogen si regizate de Judd Apatow- Superbad etc.). Chris isi expune incapacitatile amoroase, sociale, intelectuale, igienice cu o dezinvoltura chestionabila. E clar ca nu e el atata de vizionar si brav incat sa se compromita total in fata unui public de altfel rastrans (documentarul acesta se plimba mai mult pe la festivaluri). In plus, el nu e faimos; nu poate pretinde ca publicul sa-i accepte toanele doar ca respect pentru opera anterioara. Cineastul (incidental) stie ca e nevoie de supape pentru ceilalti; e ceea ce se numeste “cultural dumpster” (cos de gunoi cultural), un loc in care toti sa-si proiecteze frustrarile si sa vada, daca se poate, pe altcineva traindu-le. Intr-o societate bazata pe miturile acceptantei si integrarii, un ratat “perfect” e necesar pentru ca oamenii macar sa fabuleze pe marginea libertatii de expresie.

Poze A Complete History of My Sexual Failures

Trailer A Complete History of My Sexual Failures

Alte filme:

1. Exit Trough the Gift Shop (2010)
2. I’m Still Here (2010)