Filme 2011 - Aliens in the Attic (2009)

aliens

Nota mea:

Let’s go save the planet… and your dumb old boyfriend.

Inainte de a ma arunca in impletituri de cuvinte care s-ar putea sa-i alunge pe cei mai grabiti dintre voi, lasati-ma sa profit de faptul ca primele propozitii ale unui articol sunt cele mai citite. Cel putin asa spun oamenii de stiinta, stiti aceia care fac tot felul de teste de genul: “romanii consuma, in medie, cu n-spe kilograme mai putina carne decat…”. Asa si?! Relevanta? Suntem mai prosti?! Asadar, concluzie, una trasa de la debut: “Aliens in the Attic” este un film de familie formidabil. Pe cuvant! Daca aveti copii, va asigur, e “delicios”. De asemenea, chiar daca ati lasat de mult in urma anii copilariei, va invit sa va lasati dusi de val; veti observa cum ridurile de pe frunte vor disparea subit pentru aproape 90 de minute.

Cu o poveste simpla, “Extraterestrii din mansarda” reuseste sa intretina o atmosfera calda, antrenanta, colorata pe durata filmului. Personal, m-am simtit teleportat in lumea copilariei, asa cum recunosc ca imi place. Se intampla insa prea rar… Iar daca multi deja ma considera un critic de film (what?!) aspru, care iubeste sa dea note mari dramelor mai putin cunoscute, iata vin si va arat ca nu trebuie sa reinventezi roata ca sa cuceresti publicul. Cei care ma cunosc bine inteleg nevoia mea de a vedea tot ce apare pe piata. Cu toate eforturile mele de a vedea cat mai multe titluri zilnic nu reusesc sa acopar vastul teritoriu pe care-l produce cea de-a saptea arta. Poate din consumul zilnic sa reiasa si monotonia pe care, incostient, o transmit.

Dar, din fericire, apare cateodata o pata de culoare precum filmul de azi. “Aliens in the Attic” spune povestea hilara a luptei de cucerire a Pamantului de catre extraterestrii. Unii mici, pricajiti, dar destul de inteligenti ca sa creeze arme cu ajutorul caruia sa ne manipuleze. Ma rog, pe unii dintre noi, mai exact doar adultii sunt cei care pot fi “condusi” prin intermediul tehnologiei lor. Intelegem astfel cum se face ca singurii care ne pot salva sunt grupul de sase copilasi ai familiei Pearson, cei care, printr-un gest “cavaleresc” evita sa cheme in ajutor orice adult care ar putea fi prins in mreaja mecanismului detinut de alieni. Nu de alta dar daca ne-ar controla armata…

Ei, tocmai arma respectiva produce cele mai de efect scene pe care le gasim in film. Exista doi adulti care sunt teleghidati de mai multe ori prin respectivele mecanisme; Ricky, interpretat de un Jim Carey mai tanar, pe numele sau Robert Hoffman (omul e fantastic in tot ce face) si Nana (Doris Roberts), bunica batausa care nu se da in laturi sa ne prezinte cateva scene din “Street Fighter”. Cei doi au un duel maiastru dar ma opresc aici.

V-am zis, filmul e prea bun in categoria lui, lucru pe care nu-l prevedeam in veci. As vrea sa am parte zilnic de un astfel de tratament cu voie buna si pofta de viata. Mergeti si vedeti “Aliens in the Attic” pentru a redescoperi din nou inocenta copilariei. Eu am intinerit cu vreo 15 ani! Feels good!

Poze Aliens in the Attic