Nota mea:

We have no torture in the US!

Nota mare pe care i-o acord acestui film se bazeaza in primul rand pe subiectul abordat care, desi poate banal pentru unii, pentru mine a reprezentat oarecum un soc. Asistam la asa-zisa “dezvaluire” a uneia dintre cele mai aberante legi americane (cel putin in opinia mea umila), aparuta dupa 9/11, care permite fortelor de ordine din SUA sa dispuna dupa bunul plac de orice cetatean (American sau nu) care ar putea avea cea mai mica legatura cu un atac sau o grupare terorista: altfel spus, (Extraordinary)Rendition. Ei au puterea de a-l deporta pe acesta in tari care de care mai exotice unde se straduie sa obtina informatii prin multiple “mijloace”.

In Rendition, un cetatean egiptean, Anwar El-Ibrahimi,  emigrat de la varsta de 14 ani in USA, absolvent al NYU si reputat inginer chimist, casatorit cu o Americana si cu 2 copii (dintre care unul “pe vine”) ajunge intr-o inchisoare din Egipt, tinut prizonier si torturat timp de mai multe zile din cauza unor suspiciuni legate de meseria si de nationalitatea  Citeste mai departe »

Nota mea:

Recunosc ca mi-a luat ceva timp pana sa pot vedea acest film pana la capat, in primul rand din cauza unui mod de filmare absolute dezastruos in opinia mea (si a celor care erau alaturi de mine cand l-am urmarit) care iti dadea dureri de cap dupa maxim 45 de minute de vizionare. Asa ca aveam nevoie de pauze. Pe langa asta, filmul are aproape 2 ore, iar actiunea in sine nu mai mult de cateva zile, deci, inevitabil, apar momente de plictiseala. Probabil dorind un dramatism exagerat as spune eu, s-a folosit exclusiv in filmare ideea de «camera de mana» care se bataie incontinuu pana simti ca ametesti de tot. In plus, scenele sunt majoritatea lungi si in prim plan ceea ce oboseste sau chiar enerveaza spectatorul. Noroc ca eram acasa si am putut pune pauza de cate ori am simtit ca se invarte camera cu mine, pentru ca prieteni care l-au vazut la cinema mi-au povestit ca unele persoane din sala au iesit sa « isi aseze creierii la loc ».

In fine, am pus raul in fata, v-am spus ce nu mi-a placut, acum sa trec la aspecte pozitive. Jocul actorilor, pe primul Citeste mai departe »

Nota mea:

The legendary Pink Panther diamond has been stolen!

Cred ca filmul ar putea fi numit „Ze Pink Panzer Deux” si am reusi astfel sa rezumam toata actiunea. Sau toate motivele de ras cel putin…Am ajuns la cinema la Pantera Roz 2 printr-o intamplare, dat fiind ca Hollywood Multiplex se jucase putin cu programul si Changeling nu mai rula la ora 19. Cum era pacat de toata graba de a ajunge la timp la film ca s-o lasam balta, am hotarat sa alegem primul film la rans, si s-a nimerit a fi acesta.

Desi sceptica de felul meu cand vine vorba de sequels, mai ales cand vine vorba de al 10-lea sequel am hotarat sa ii dau o sansa. Nu imi pare prea rau. Desi in copilarie am avut ceva contact cu seria de filme a lui Peter Sellers, nu imi aduc aminte mare lucru, iar anul trecut am reusit sa vad mai mult sau mai Citeste mai departe »

Nota mea:

I could say they lived happily ever after, but what’s the fun in that?

Trailerul acestui film mi-a atras atentia inca de acum cateva luni, drept pentru care l-am asteptat cu drag, sperand la inca un succes pe stilul Ratatouille. Dat fiind ca soarecii au fost un leit-motiv al desenelor animate cam de la Tom si Jerry incoace, nu ma asteptam in niciun caz la o dezamagire.

Dar iata ca nici macar cel mai simpatic soricel cu urechi cat farfuriile nu poate salva un film cu atatea minusuri. Desi de la bun inceput pelicula a fost creata dupa o poveste pentru copii (la baza sta cartea scriitoarei Kate DiCamillo intitulata The Tale of Despereaux: Being the Story of a Mouse, a Princess, Some Soup, and a Spool of Thread) ca fiind special pentru copii si notata in consecinta (pentru toata audienta mai exact), sunt scene, intorsaturi de situatie, idei si imagini total nepotrivite Citeste mai departe »

Nota mea:

Cand am vazut acum cateva saptamani “The House Bunny” am fost convinsa ca am dat de cel mai prost film ever. Cat m-am inselat. De acum mi-am propus sa nu mai fac asemenea afirmatii pentru ca este evident ca industria cinematografica se intrece pe sine insasi cand vine vorba de filme proaste.

Se pare ca filmul in chestiune este o continuare de la “Waiting“, aparut in 2005 care oricum nu a avut critici favorabile de niciun fel (asta dupa studiu indelungat pe net pentru ca de uitat la el n-am de gand nici daca sunt platita in valuta forte). Ce le-a dat ideea producatorilor entru un sequel nu pot intelege. Filmul nici nu a mai ajuns pe marile ecrane, ci direct pe dvd. Va dati seama ca asta nu spune nimic bun despre el.

Despre ce e vorba? Habar nu am. Am stat cu ochii beliti in ecran incercand sa gasesc un fir narativ, o intriga, o logica…ceva. N-am reusit decat sa simt cum imi scade IQ-ul vertiginos asa ca m-am bagat la vizionat documentare despre al Doilea Razboi Mondial dupa aceea, numai Citeste mai departe »

Nota mea:

“We have to show the world that not all of us are like him. Otherwise, this will always be Hitler’s Germany.”

Dupa seria de filme mai putin reusite pe care le-am tot criticat, am vazut in sfarsit aseara un film bun. Un film cu intriga, actiune, personaje interpretate impecabil, un film fidel adevarului istoric care aduce in lumina fata ascunsa, innabusita a Germaniei naziste. Ii vedem in sfarsit pe aceia care s-au opus, care au realizat ca Fuhrer-ul nu era altceva decat un om bolnav cu ambitii devastatoare, care si-au dorit sa lupte pentru Germania, nu pentru Hitler.

Pana la acest moment erau multi (si aici ma includ si pe mine) care nu stiau ca nu mai putin de 15 atentate la viata lui Hitler au fost impiedicate. Ultimul, Operatiunea Valkyrie a fost poate cel mai aproape de reusita si numai un noroc chior l-a salvat pe dictator. Desigur, nu putem sa nu ne gandim ca, daca ar fi avut succes, istoria si harta lumii ar fi aratat altfel astazi. Pentru cei care se plang ca le-am stricat finalul, are you kidding me?!

E interesant de remarcat ca oamenii merg si la filme carora le cunosc prea bine sfarsitul. Titanic, King Kong, Troia, au marcat semnificativ la box office si asta pentru ca nimeni nu se ducea sa vada Citeste mai departe »