Nota mea:

“Quieres un poco de crystal ?”

Ca sa rezist pana la finalul ultimului film al acestui Almodovar, “Broken Embraces“ sau in limba mama “Los Abrazos Rotos” ar fi trebuit sa consum ceva mai mult decat crystal, poate si niste marijuana sau chiar lsd. Poate ca declaratiile mele vor soca, dar niciodata nu mi-a placut acest impostor. Am incercat sa inghit, de multe ori fortat, toate tentativele acestui “mare” regizor, dar de fiecare data m-am inecat.

In jurul acestui Paulo Coelho al cinematografiei s-a cimentat o aura de laude si aprecieri Citeste mai departe »

Nota mea:

“Everyone needs a place to escape.”

Ce poate oferi aceasta escapada exotica altceva decat un indicator de saturatie dat peste cap ? “A Perfect Getaway” este acelasi film de groaza / thriller care pe care l-ati tot vazut de ceva ani incoace, in care niste americani sunt alergati de un criminal printr-o jungla sau o locatie rupta de civilizatie.

Daca in “Turistas” americanii fugeau de traficantii de organe, in “A Perfect Getaway”, americanii fug de niste criminali care vizeaza numai cupluri de proaspat insuratei. Doua dintre aceste perechi sunt alcatuite din Steve Zahn + Milla Jovovich, care sufera de sindromul Citeste mai departe »

Nota mea:

“It’s different when you actually feel the pain!”

In noul sau film, Bruce Willis isi pune o peruca blonda, intra la machiaj digital, are forta a 10 oameni si face pe Spider-Man. As fi crezut ca toate glumele despre Willis si cum salveaza el omenirea in repetate randuri si chiar si toti pasagerii de pe Titanic au atins apogeul mistourilor, dar Surrogates ofera o noua gama de “materiale” pentru reimprospatarea acestor glume.

Nu mi s-a parut niciodata amuzant si nici distractiv ultra apreciatul joc Sims, dar intamplarea face ca Surrogates sa arate exact ca o partida de Sims. Numai ca in loc de personaje pe calculator avem actori faimosi si efecte Citeste mai departe »

Nota mea:

“I guess i’m different”

O scurta analiza sau o recapitulare pe parte de gen “horror” ar fi de ajuns pentru a observa ca multe filme au parte de copii ciudati, infricosatori, ba mai mult de atat, fetite malefice cu codite si fundite puse pe rele.

Unul din acele filme care poate fi integrat la aceasta categorie este si “Orphan“. Numele orfanului este Esther, o fetita de 9 ani, care poarta fundite in par, la maini si la gat si se imbraca cu haine pe care copiii din ziua de azi le-ar numi “naspa”. Asemena unei stafii a unei copile dintr-un portret al unei familii din anii 1800, Esther (Isabelle Fuhrman) vine din Rusia, si ajunge pe taramul fagaduintei si in cele din urma in casa unei familii Citeste mai departe »

Nota mea:

“It’s not for you, it’s for your bean.”

Batalia dintre sexe si-a mai gasit doua victime. Mike (Gerard Butler) si Abby (Katherine Heigl) se lupta in numele barbatilor si femeilor de pretutindeni. De aceasta data, ringul este “The Ugly Truth“, iar regulile cu care ne-am obisnuit pana acuma sunt intarite si in aceasta noua comedie romantica.

De parca nu ne-ar fi fost de ajuns vesnicile si ridicolele povesti de dragoste imposibile dintre un el si o ea, scenaristele de la Ugly Truth, trei la numar chiar, s-au gandit ele sa exploreze putin si sa se joace cu conceptul de comedie romantica de la Hollywood. Aici ele incearca sa expuna tot ceea ce nu “functioneaza” la gandirea femeilor in abordarea Citeste mai departe »

Nota mea:

“We just wanted to say we’re a big fan of your work. When it comes to killing Nazis…I think you show great talent. And I pride myself on having an eye for that kind of talent. But your status as a Nazi killer is still amateur. We all come here to see if you wanna go pro.”

Nein, nein, nein, nein, nein, nein! Nu pot sa ma declar pe deplin multumit dupa vizionarea acestui nou “Tarantino” care se joaca cu istoria la fel cum se joaca si cu titlul ultimului sau film. De la Inglorious Bastards, Tarantino a decis ca “Inglourious Basterds“ ar fi mai potrivit pentru acest basm inspirat din cel de-al Doilea Razboi Mondial.

De aceasta data, evreii razbunatori ai lui Tarantino imbraca haine de civili si sunt Citeste mai departe »

Nota mea:

“I can’t believe it. The mole is actually a mole”

Sunt doua motive coerente pentru care “G-Force“ ar merita efortul deplasarii pana la cinematograf. Ori prietena ta este ahtiata si innebunita dupa “soborici” parosi, sau mergi cu kinderul la un film de aventura. Din pacate eu nu ma incadrez la nici una din categorii. Vizionand inca odata trailerul, “Disney Digital 3D” imi urla in cap. G-Force a fost conceput pentru formatul 3D, asa ca daca va duceti la cinematografele conventionale si iesiti deceptionati din sala, sa nu va intrebati de ce.

“Nu mi-a placut” ar fi un argument logic pentru un raspuns la “Cum a fost ?”. Daca exista Citeste mai departe »

Nota mea:

“Actually I picked up on all her little hints. This woman is about as subtle as a gun.”

“Propunerea” din aceasta saptamana nu va starni cine stie ce interes, dar cu siguranta va binedispune. Cu Sandra Bullock si Ryan Reynolds pe un afis din care intelegi aproape tot, filmul arata de parca ar fi crosetat special pentru domnisoarele in cautare de o mica portie de romantism la microunde.

Dupa ce a terminat de “cusut” 27 Dresses, regizoarea Anne Fletcher isi ia stofa de inspiratie din “Devil Wears Prada“. Inspiratia da roade si contureaza in centrul povestii doua personaje precum Andrew (Ryan Reynolds) si Margaret (Sandra Bullock). Ea este sefa, el este “secretara”. Va suna cunoscut ? Stilul ei de sefa dominatrix Citeste mai departe »

Nota mea:

“delta charlie delta

sur la fréquence de la police

delta charlie delta

la chanson de la mort qui glisse “

Daca as avea voce si ureche muzicala, poate ca v-as canta ceva despre Les Chansons d’amour, genul de film pe care mai intai il asculti si pe urma il vizionezi. Greu de crezut, dar la o prima vizionare (va asigur ca vor urma si altele), Les Chansons d’amour te atrage cu o forta magnetica iesita din comun care emana imaginea gri a unui Paris plouat, unde suntem martorii unei povesti de dragoste urbana si extrem de naturala, in format doi-unu-trei.

Les Chansons d’Amour este rezultatul unui amestec bine inchegat de jovial, nostalgie, melancolie, dragoste Citeste mai departe »

Nota mea:

“When all else fails we don’t.”

Misiunea acestui “G.I. Joe: The Rise of Cobra” este sa nu dea gres. SI nu o face. Nici la box office, nici in salile de cinema, acolo unde toti americanii s-au grabit sa vada prima adaptare pe marele ecran a celor mai faimosi eroi din gradina lor. Un film ca G.I. Joe nu are cum sa dezamageasca nici macar daca s-ar chinui, pentru ca americanii idolatrizeaza si venereaza aceste persoaneje cu care multi dintre ei au copilarit.

Oficial ei nu exista. Dar atunci cand toate optiunile de aparare impotriva unei amenintari globale au fost Citeste mai departe »