De la inceputul filmului am avut o impresie puternica de déjà-vu, impresie care pe parcursul unei ore si jumatate s-a transformat in certitudine.  Reteta e simpla, cu looserul  neinteles care incearca sa socializeze si culturalize un grup multietnic (a se citi necaucazian)  pentru a se conforma unor reguli nespecifice subculturii lor, pentru a oferi un exemplu sensibil adolescentului american in sensul ideii ca nu e un rata complet, se poate autoamagi in continuare. Dupa care apare si forta exterioara, de data asta aceasi criza financiara personalizata de directorul scolii. Grupul, déjà omegenizat cauta metode de a rezista presiunii, in cazul asta de a salva cursul de ,,drama”, prin metode proprii ocupatiunii de baza, adica sa joace teatru remunerat. Liderul de opinie are un moment de slabiciune, cauzat de probleme domestice si altele si cedeaza, dar este readus pe drumul realizarii scopului de cei care la inceput erau sceptici, fiind convins, nu-i asa, si de faptul ca unul dintre astia, initial mut, il cearta principial.

Nu-I asa, ca vi se pare cunoscuta povestea? Macar celor care au vazut Marry Poppins sau majoritatea filmelor cu adolescenti necaucazieni ? Mie da.

Cu toate astea filmul nu e atat de obisnuit si ma refer aici la interpretarea de Citeste mai departe »