Cand spui “comedie romantica” iti vine automat in minte un film usurel cu adolescenti care se straduiesc din rasputeri sa-si inceapa viata sexuala. De la prima placinta americana incoace, aceleasi stereotipuri si aceleasi glume fasaite.

De data asta am descoperit intamplator o comedie romantica chiar buna, care iese total din aceste tipare. Am fost atras initial de o distributie remarcabila, dar m-au surprins in mod placut si umorul de calitate, si scenariul. Eroii sai sunt la o varsta matura, dar iubirea se joaca cu ei si le joaca inca feste, creind tot soiul de complicatii.

Merryl Streep (Jane) isi continua succesele cinematografice si “cariera culinara” inceputa recent in Julie Julia, prin acest rol in care detine un restaurant dupa ce invatase in tinerete arta gatitului in Paris (!). Cu trei copii mari, divortata de 10 ani legal dar nu si afectiv de Alec Baldwin (Jake), ii retrezeste interesul cu ocazia reintalnirii lor la ceremonia de absolvire a mezinului lor. Deci tipul isi inseala actuala sotie, cam zanateca, cu “fosta”, pe care o parasise pentru “actuala”, care fugise dupa 6 luni cu un altul si revenise cu un copil si mai zanatec. Acum sper ca intelegeti de unde vine titlul filmului. “Something feels right in the Universe again, isn’t it ?”

Am apreciat din plin un umor de buna calitate cu situatii electrizante si o interpretare de nota 10 a aceleiasi Merryl Streep care nu-mi era prea simpatica inca de la rolul ingrat din Kramer vs Kramer. Dar anul asta si-a redovedit valoarea pe care i-am remarcat-o in Bridges of Madison County, Out of Africa si Devil Wears Prada (observati ca nu am mentionat filmele cu care a obtinut doua Oscaruri). Aici intruchipeaza cu o arta demna de un al treilea Oscar o femeie matura care are o feblete pentru fostul sot, de care ii vine greu sa se detaseze dupa douazeci de ani de convietuire, chiar daca a fost parasita pentru alta mai tanara. Privirile graitoare, miscarile de Pilates, mimica pe care o realizeaza la vederea rivalei, timiditatea cu care accepta sa se dezbrace dupa atata timp in fata ex-ului, cochetaria nou dobandita cand se vede inca dorita, si inca multe alte subtilitati fac parte din complexitatea personajului si din farmecul acestui film.

Si Alec Baldwin ramane interesant chiar cu burtica la cei peste 50 de ani si isi intra cu usurinta in rol. Doar Steve Martin in postura de indragostit tomnatec nu m-a prea convins decat prin stangaciile sale, insa toate celelalte personaje asa-zis secundare – copiii si prietenele – au impodobit filmul ca pe un brad de Craciun. Va invit sa-i acordati si voi atentie, c-o sa va placa si o sa va lasa sa-i desfaceti darurile, unul cate unul.

Poze It’s Complicated

Trailer It’s Complicated

Subtitrare It’s Complicated

a

It’s Complicated (2009)

“When you flip anything, you must have the courrage of your convictions”

Julie and Julia nu este o comedie romantica, desi are si scene si replici care-ti merg la inima (“You are the butter to my bread and the breath to my life”) si altele de un umor sanatos si ne-american. Nu este o drama, desi vorbeste despre lucruri serioase. Nu e un film de aventura, desi povesteste doua aventuri paralele. Nu este un film biografic, desi nareaza viata unei vestite celebritati a anilor ’50 prin ochii unei new-yorkeze din zilele noastre. Dar ce este totusi ? Este un film aparte care iese din tiparele hollywoodiene si care m-a incantat prin neobisnuitul simplu si simpatic pe care-l reda.

Scenariul si regia sunt semnate de Nora Ephron, care m-a mai incantat in You’ve Got Mail, Sleepless in Seatle si in clasicul filmelor de dragoste, When Harry Met Sally, asa ca ma asteptam la altceva decat o continuare a comediilor despre restaurante, Povestea lui Despereaux si No Reservations. Dar e cu totul altceva.

Sotia unui diplomat american trimis la Paris, Julia Child, interpretata de Meryl Streep (2 Oscar –uri si alte nenumarate nominalizari) se chinuie sa invete limba franceza si se cam plictiseste. Cum ii placea sa gateasca si aprecia in mod deosebit bucataria franceza, face o scoala de haute-cuisine. Ironizata de directoarea scolii, se straduieste sa ia examenul final, dar pasiunea sa se concretizeaza dupa foarte multe stradanii intr-o carte de succes care schimba radical modul de a manca si de a gati al americanilor, carora le daruieste din rafinamentul francezilor si al europenilor in general.

In paralel urmarim si o dragalasa contemporana de-a noastra, cu numele Julia si iterpretata de Amy Adams (nominalizata la Oscar tot de doua ori pentru Juneburg si Charlie Wilson’s War, dar cunoscuta si din Enchanted si Doubt, partenera cu aceeasi Meryl Streep). Simpatica sotioara iubeste si ea arta culinara si sotul la fel ca cealalta Julie pe care si-a ales-o ca mentor. Inghesuita intr-un mic cubicle intr-o slujba plicticoasa, se refugiaza in spatiul ei sacru, bucataria, unde simte ca traieste cu adevarat. Intrucat incercarile sale literare nu s-au soldat cu nici o publicare, isi face un blog unde-si povesteste in fiecare zi peripetiile in incercarea de a gati intr-un an toate cele peste 500 de retete din best-sellerul celelaltei Julii.

Intregul film povesteste paralelismul celor doua destine asemanatoare prin pasiunea pentru gatit, iubirea si suportul sotilor, testele pe care trebuie sa le treaca, fie ca se refera la fierberea oualor sau la pregatirea curcanului. Umorul fin de situatii se deosebeste fundamental de glumele sexiste arhi-fumate tipic americane, de exemplu sosirea acasa a sotului intr-un smog lacrimogen rezultat din muntele de ceapa pe care exersa una din Julii, sau relatia celelaltei Julii cu homarii care o inspaimantau de-a binelea. Sau invataturile de viata rezultate din gatit. De exemplu, filozofia clatitelor pe care am ales-o ca antet (Cand intorci sau schimbi orice, iti trebuie curajul provenit din taria convingerilor tale)

Am apreciat intregul film care merita mult mai multe laude, dar in mod deosebit interpretarea lui Meryl Streep cu un “qute French accent” care-i promite macar o noua nominalizare, spontaneitatea si sinceritatea scriptului si a personajelor care joaca cu multa dezinvoltura si determinare, dar cel mai mult dialogurile, din care mi-am notat vreo doua foi cu citate care ar putea constitui tot atatea motto-uri memorabile. Mi-a fost foarte greu sa aleg doar unul. Hai sa va mai dau inca unul, ca nu mai rezist: “What’s a blog thing ? Me, me and me every day” (nu si la filmblog !)

Poze Julie & Julia

Trailer Julie & Julia

Subtitrare Julie & Julia

a

Julie & Julia (2009)

Nota mea: 9 out of 10 stars

When something ends, something else begins.

Satul de manifestarile “traditionale” de Halloween, m-am refugiat intr-o comedie romantica aflata la indemana. Am descoperit curand ca nu era comedie, ci drama, iar romantismul, desi prezent, nu era definitoriu pentru acest intersant film psihologic. Scris si regizat de Brandon Camp, de care nu auzisem, dar care a scris scenariul (tot foarte interesant) la Dragonfly (cu Kevin Costner), filmul mi-a atras atentia prin Jennifer Aniston, pe care o cunoasteti cu siguranta cel putin din Friends, si pe care imi era dor s-o revad, chiar daca ii apreciez mai mult aspectul si personalitatea decat talentul actoricesc.

Aaron Eckhart (Dark Knight si No Reservations) il interpreteaza pe Burke, care si-a pierdut sotia cu trei ani in urma intr-un accident de masina, si a devenit un scriitor de succes printr-o carte care ii invata pe altii cum sa treaca peste suferinta provocata de pierderea unei fiinte iubite. Si chiar reuseste sa-i convinga si sa-i remotiveze printr-o abordare psihologica inteligenta. Intr-un hotel unde-si tinea conferintele, da peste Eloise (Jenifer Anniston, Rachel din Friends), aici designer florist si cu aceeasi personalitate spontana si libera care l-a atras pe cel mai atragator barbat din lume – Brad Pitt. Inca puternic marcat de pierderea sotiei, Burke se apropie cu stangacie de Eloise, care tocmai descopera ca iubitul ei o inseala. O fire mai pragmatica, ea il paraseste pe loc si incheie relatia. Spre deosebire de Burke, care, cu tot talentul in a-i ajuta pe altii, nu se poate vindeca pe sine.

Va las sa descoperiti singuri cum reuseste totusi cu ajutorul Eloisei si apropierea lor gradata si timida. Am apreciat caldura sufleteasca pe care a reusit s-o redea acest film, gingasia unor relatii incipiente fragile pe ramasitele dureroase ale unei suferinte. In ciuda unor deja-vu-uri din alte filme (PS I love you, Answer Man), am mai descoperit ceva mai puternic, ca de exemplu scena in care isi aduce audienta in mijlocul strazii aglomerate ca sa le arate jumatatea goala si urata a paharului, iar apoi ii urca pe acoperisul unei cladiri din apropiere, ca sa le demonstreze rezultatele schimbarii perspectivei pentru a descoperi si jumatatea plina si frumoasa. Dar e nevoie de putin efort pentru a urca. Va mai fac atenti asupra treptelor oricarei vindecari sufletesti: negarea, furia, targuiala, depresia si acceptarea. Abia dupa ce sunt parcurse toate aceste etape poate avea loc orice vindecare. In acest film veti putea identifica aproape toate aceste etape si cum se pot depasi pentru a putea merge mai departe.

Poze Love Happens

Trailer Love Happens

Subtitrare Love Happens

a

Love Happens (2009)