Nota mea:

The Limits of Control e un eveniment cool. Uitandu-ma la scena in care Tilda Swindon, imbracata in bej, cu o peruca alba, manuind o umbrela transparenta, il intreaba pe Isaach De Bankolé (unul dintre actorii fetis ai lui Jarmusch) daca ii plac filmele vechi, m-am gandit ca planificarea/realizarea/promovarea filmului e o treaba de zeci de ori mai interesanta decat filmul in sine. Imi imaginez cum pasionatii de film din Spania alergau cu Iphoneuri dupa Bill Murray, Gael Garcia Bernal si insusi Jarmusch pe strazile din Sevilla si cum criticii/bloggerii se imbulzeau sa-l intervieveze pe regizor. Puteam fantaza linistit si o ora despre asta- cand reveneam la film, nu simteam ca as fi pierdut ceva.

Filmul acesta e o sofisticarie de montaj. Tot ceea ce Jarmusch decide sa foloseasca e in  Citeste mai departe »

Nota mea:

Cu siguranta ati observat ca filmele sunt mereu defazate fata de tehnologie. Ori tehnologia din filme e cu multi ani inaintea starii de fapt (uitati-va la orice SF cu computere vorbitoare, interfete cu multiple animatii) ori sunt cu (la fel de) multi ani in urma. De exemplu, in filmul Eraser, personajul feminin transporta niste date de maxima importanta pe o discheta- asta dupa ce toata lumea auzise/folosise CD-uri, memorii flash etc.

Ei bine, Rage nimereste chiar la fix cand vine vorba de trendurile new media. Personajul principal (pe care nu-l vedem/auzim) e un blogger, Michelangelo, care filmeaza niste interviuri cu telefonul sau mobil cu cateva persoane Citeste mai departe »

Nota mea:

Cel mai recent film al lui Woody Allen e despre un evreu ateu, inteligent, artagos si singuratic care locuieste in Manhattan. Adica e un film despre Woody Allen, asa cum au fost 90% din filmele sale pana acuma. Doar ca de aceasta data el nu se joaca pe sine, ci l-a delegat pe Larry David sa o faca.

Intr-un fel, i-a intors un serviciu. Larry David e creatorul serialului Seinfeld, iar George Constanza era (dupa cum a recunoscut David) o caricatura a lui Woody Allen. Apoi, tot David recunostea ca se identifica mai tare cu George decat cu Jerry. Intr-un fel, Larry David si Woody Allen sunt asemanatori- au fost amandoi comedianti stand up, in opera lor personajul central masculin e nesigur in relatii si in societate si ambii au o Citeste mai departe »

Nota mea:

Acesta e un film pretentios. Nu din cale afara, desigur, dar indeajuns incat sa-i insele pe cei care se asteptau la o poveste obisnuita cu liceeni. Ca sa va faceti o idee, acesta e filmul pe care fratii Cohen (Barton Fink, The Big Lebowski) l-ar fi facut daca li s-ar fi cerut o poveste cu liceeni. E inteligenta, ironica si (in cel mai bun spirit cohenian) grotesca.

Bobby Funke e un elev de liceu care vrea sa scrie pentru ziarul liceului. E refuzat mai intai de redactorul sef (o latina aroganta si cu fusta scurta), dar nu se lasa atata de usor. Reuseste sa-i ia un interviu “sefului elevilor” , fapt care-i atrage atentia Francescai, iubita Citeste mai departe »

Nota mea:

The Ugly Truth e o comedie care, ca sa fiu simplist, prefera forma in detrimentul fondului. Iar cand vine vorba de forma, regizorul Robert Luketic nu e un amator; la urma urmei a realizat Legally Blonde si Monster in Law.

Abby (Katherine Heigl) e o producatoare de showuri TV cuminti pentru un post din Sacramento. Sefii ei, ajunsi la capatul rabdarii cu programele conventionale care nu pot vinde reclame, il angajeaza pe Mike (Gerard Butler), un realizator TV impertinent, sa tina o rubrica despre natura relatiilor dintre femei si barbati, rubrica numita “The Ugly Truth”. Nu e un secret pentru nimeni faptul ca Abby il detesta pe Mike din prima secunda pentru ca e misogin si sexist si Citeste mai departe »

Nota mea:

Orice proiect al lui Rob Zombie e primit cu simpatie. Din motive care-mi scapa, omul trece drept un maestro al prostului gust, in sensul ca arata in clipurile/filmele sale ceea ce restul evita sa o faca (pe buna dreptate de multe ori).

Filmul de fata e o ecranizare a unor comics-uri scrise tot de el. Superbeasto e un luptator de wrestling/actor porno/gigolo intr-un oras numit Monster-opolis (oras in care locuiesc monstri celebri din istoria filmului, de la Frankenstein la creaturile din mlastina; si dupa ce si-au facut datoria prin filme, s-au retras in Monster-opolis pentru un singur Citeste mai departe »

Nota mea:

Spre deosebire de celelalte doua “perle” ale lui Sam Mendes, “American Beauty” si “Revolutionary Road”, caracterul rautacios si superior al regizorului nu e vizibil din prima; asta pentru ca personajele centrale din Away We Go nu sunt construite pentru a fi detestate, asa cum se intampla in primele doua filme numite. Aici, cuplul format din Verona si Burt, un cuplu ceva mai ciudat, e construit astfel incat sa fie admirat&imitat de un public poate neinitiat cu teoriile superificiale ale lui Mendes cand vine vorba de “viata de suburbie americana”.

Verona si Burt nu sunt cuplul de regula prezentat in filme; au o casa fara incalzire, au slujbe Citeste mai departe »

Nota mea:

“X is the new Y” e o formula de regula folosita pentru a exprima foarte concis vreo schimbare in gusturi. Dar expresia nu e folosita doar pentru vreun produs sau altul, ci si pentru grupuri sociale diferentiate pe varsta, orientari sau asteptari.

Acesta e pariul dramei independente The new 20. “30 is the 20” e axioma propusa de regizorul/scenaristul Chris Mason Johnson, care cauta sa arate ca insecuritatea si exuberanta specifice varstei de 20 de ani sunt corecte si 10 ani mai tarziu. Doar ca la 30 de ani aceste doua trasaturi nu mai au farmecul post-adolescent, ci sunt surse de frustrare si mizantropism. Filmul e un “ensemble piece” care urmareste vietile mai multor new Citeste mai departe »

Nota mea:

Henry Carter (Kevin Spacey) e un terapeut de succes. A scris chiar o carte despre fericire, care s-a vandut extraordinar. Pe canapeaua din biroul sau au stat mai toti marii actori ai Hollywoodului. Dar nimic din acest succes (maximal in nisa lui profesionala) nu-l poate tempera pe Carter; dupa ce nevasta-sa s-a sinucis, Henry a devenit dependent de marijuana si se ocupa mai mult cu autodistrugerea decat cu vindecarea altora (altii care, absorbiti de vietile lor, nici nu-l aud pe Carter in timp ce-i ironizeaza din postura de vindecator).

Jemma e o adolescenta care a ramas fara mama. Incepe sa fie din ce in ce mai putin preocupata Citeste mai departe »

Nota mea:

Inainte de toate, cu cel mai recent film al lui Radu Gabrea, Calatoria lui Gruber, trebuie sa fim politicosi. Asa cum unii au fost si cu precedentul sau somnifer, “Cocosul decapitat” din pricina temei abordate. Inspirat dintr-un paragraf scris de scriitorul italian Curzio Malaparte in romanul Kaputt, “Calatoria lui Gruber” vorbeste pentru prima oara in cinemaul romanesc despre masacrul evreilor din Iasi din 1941.

De regula, asemenea realizari sunt scuzate daca sunt proaste Citeste mai departe »