Nota mea:

Sa ne fie clar: e un film pentru copii. Nu-l luati in serios, ca nu mai terminati de carcotit. Daca Ace Ventura senior ni se adresa noua, adultilor si, deci, il puteam desfiinta din vorbe, juniorul e pentru copiii copiilor nostri. Ce efecte speciale, ce zvacniri de imagine, ce dureri de ochi! Prima jumatate are umor totusi, destul de bunicel si digerabil. Partea a doua e deja ruda cu desenele animate.

Un copil al carui bunic senil nu se intreaba pe unde umbla nepotul lui, impreuna cu cei doi prieteni ai lui, un el tocilar obsedat de tehnologia de ultima ora si o ea draguta si spirituala cu parinti la fel de inexistenti ca bunicul de mai-nainte, se preumbla prin diverse locuri pentru ce altceva decat sa salveze animalele si pe mama lui, bagata la inchisoare pe nedrept pentru acuzatia de furt de animale. El este nimeni altul decat Ace Junior, progenitura mai vechiului Ace Ventura care, din nefericire pentru el, a sucombat in timp ce zbura cu avionul, conducand un stol de zburatoare spre Canada (!). Vaduva, mama copilului, are drame interioare. Prin urmare e un personaj complex, deci fiti cuviinciosi! In traducere libera, se teme ca si juniorul ar putea mosteni Citeste mai departe »

Nota mea:

De la inceput va zic ca am nimerit la filmul asta din greseala. Am vrut sa vad initial alt film dar, cum am intarziat o jumatate de ora din motive independente de mine, am intrat totusi sa vad ceva, daca tot eram acolo. In plus, era o premiera pentru mine, nemaivazand niciodata pana atunci un film 3D. Filmul incepuse deja de vreo 2 minute, dar oricum nu as fi pierdut nimic nici daca era inceput de o ora. Mi-am pus ochelarii la ochi, i-am impins bine pe nas si niste oameni au inceput sa arunce cu tarnacoape si sange inspre mine. Asta e un semn bun, inseamna ca efectele 3D exista, asadar am afundat indeajuns de mult ochelarii pe nas. Nu mi-a mai ramas decat sa clipesc des si sa urmaresc minunatul subiect.

Ce a vrut sa zica autorul in aceasta opera: carevasazica cu 10 ani in urma, un miner o ia razna si omoara in subteran pe cine prinde. Dupa 10 ani, cand lucrurile au intrat aparent in normalitate, de Valentine’s Day apare in oras proprietarul actual al minei, care nu poate fi altfel decat tanar, frumos, cu ochi albastri si misterios. Evident, reincep si crimele. De acum incolo incep cautarile, investigatiile si acuzele care pe care. Identitatea criminalului este aruncata cand in carca serifului Axel Palmer (normal, tot tanar si frumos!), cand in Citeste mai departe »

Nota mea:

Avertisment! L-am vizionat eu ca sa nu-l vizionati voi!

Am vrut sa-i dau initial un 3 pentru ca am desenat un zambet din coltul gurii de vreo trei ori dar cand am vazut ca si canta micutii astia, am scazut la 2. Dupa o ora si ceva de tocat fiecare nerv bucatica cu bucatica, mi-au taiat si ultima zvacnire de seninatate mintala cu scena muzicala. Nu am inteles de ce se mai fac filme de genul asta, nu am inteles pentru cine, cine le gusta, cine le savureaza, cine altcineva in afara de echipa de productie, familiile lor si rudele apropiate le urmareste. Nu am inteles nici ce cauta Michael Cera (pentru cine nu stie, vezi Juno), desi daca ma uit la figura lui de copil nedezvoltat, imi dau seama ca ii este dat sa joace doar in filme cu adolescenti oligofreni pana la 70 de ani. Multe nu inteleg eu si o sa incerc sa o iau punctual pentru ca numai punctual poti lua un film ca asta.

Nu am inteles structura. Cred ca pentru ca nu exista. Ca atare, filmul nu poate fi povestit. Desigur, niste adolescenti doldora de hormoni se scalambaie fiecare pe limba lor, scopul suprem in viata fiind sexul. Unde am mai auzit oare asta? Cumva in cele 15279 de filme care s-au facut pe exact aceeasi tema, schimband doar actorii si ordinea in care au rostit cuvintele?

Nu am inteles scenele de sex. Imaginati-va asta: el peste ea, sub cearsaf (cum altfel?), descriind o miscare anemica usor circulara, de mangaiere (!) a cearsafului mai degraba decat Citeste mai departe »

Nota mea:

Foarte bun! Cum ar zice userii pe CinemaRx, “un film care te face sa te gandesti”. Nici nu are rost sa intorc fraza din condei doar ca sa zic cat de bun e. E bun si atat. Initial am zis ca anul asta nu voi vedea dintre filmele perindate pe la Oscar decat pe The Reader, din motive subiective, dar mi-am reconsiderat atitudinea si ma bucur. Mi-a fost dor de un dialog inteligent construit, de o intriga in forta, de personaje puternice, complexe, care sa semene a oameni, nu a papusi. Axul principal in jurul caruia se invarte mecanismul este Sora Aloysius Beauvier, interpretata de Meryl Streep cea adunatoare de nominalizari la statueta.

Meryl Streep nu e o simpla actrita, Meryl Streep e un fenomen dar e pe nedrept trecuta in umbra lui Anthony Hopkins sau a lui Robert de Niro de catre cinefilii, sau mai bine zis cinefiliacii care incropesc topuri numai cu barbati, uitand ca exista si actrite. Meryl Streep e stapana accentelor si a caracterelor, se transpune in personaj cu tot pachetul de emotii, de rigiditate, de caldura, de siguranta, de determinare, de siretenie, de credinta si de indoiala. Pe Philip Seymour Hoffman nu l-am vazut cu ochi buni. Philip Seymour Hoffman Citeste mai departe »

Nota mea:

Punctul forte al lui Milk sunt actorii. Oricum ai intoarce subiectul, tot la Sean Penn sau Josh Brolin te-ai intoarce.

“Cum ai zis, probleme sociale? Delicata situatie a homosexualilor? Magarii politice? De acord, dar hai sa mai vorbim putin despre prestatia actorilor!!!”

Asadar ati inteles. It’s all about the acting. Emile Hirsch s-a rupt, din fericire, de comediile romantoase pentru adolescenti gen “The Girl Next Door” si a abordat filme mai evoluate, la fel si Diego Luna cu al sau “Dirty Dancing Havana Nights”. Sean Penn e cu un cap deasupra tuturor. Dificultatea rolului sau nu e creata de scenariu, ci de personajul insusi: un homosexual cu nervii tari, cu viziune politica, echilibrat psihic dar tulburat in acelasi timp. Nu-I chiar asa de simplu sa mergi tacticos dand din fund, sa ridici degetelul mic la ceasca de cafea, sa gesticulezi delicat, sa-ti indesi fizicul in Citeste mai departe »