Feb 24

Nota mea: 









Everything’s illegal in Massachusetts!
“Edge of Darkness” este sinonim cu intoarcerea pe ecrane a lui Mel Gibson, actor cu mult lipici la public, dar si un regizor incredibil de talentat. Cand vezi posterul mai ca te gandesti ca pelicula de fata reprezinta partea a doua a reusitului “Payback” din 1999, film in care Mel Gibson rupea in doua ecranul si, odata cu el, personajele negative care-l doreau cu banuti pe ochisori. Adevarul este ca se merge un timp pe aceeasi idee, razbunarea, insa dupa primul sfert realizam ca producatorii s-au grabit in a impresiona populatia cu iq peste medie adaugand prea multe personaje negative fara substanta ori importanta. Mai mult ei canalizeaza atentia asupra unor corporatii cu nume asemantoare dar care nu ofera niciodata vreun indiciu referitoare la o anume activitate condamnabila. Tinta, plimbarea ametitoare si fara scop a platitorului de bilet pe drumuri mai putin umblate dar cu aceeasi concluzie pe care am prevazut-o.
“Scapat de sub control”, asa l-au tradus (mizerabil) ai nostri, dorind Citeste mai departe »
Feb 08

Nota mea: 









Who wants that texture in their mouth?!
Inutil de lung si greoi „The Informant!” face parte din categoria filmelor care „iti mananca zilele”. Dupa ce minutele se vor scurge insuportabil de lent vei ramane doar cu un gol in suflet si vei resimti din plin pacaleala marketingului excesiv. Da, filmul e incredibil de slab daca e sa-l catalogam comedie; si da, valoarea ii creste usor daca il incadram drept drama. Iar daca e sa vorbim despre actiune, nu prea avem cum. Aceasta lipseste neasteptat, in ciuda faptului ca ne este prezentat initial drept film despre spionaj economic, deci cu multe intorsaturi de situatie. Ma rog, e una neasteptata pe parcurs, dar repet, nu merita a fi vizionat decat daca sunteti masochisti.
Nenea Bourne, Matt Damon, salveaza ziua printr-un joc solid, insa nici prezenta sa nu e Citeste mai departe »
Feb 03

Nota mea: 









I am GOD!
Incep rapid prin a-i incuraja pe iubitorii filmelor de groaza sa nu ocoleasca aceasta pelicula. De ce? Pentru ca este diferit – nu tu galeti de sange, mate si alte maruntaie. Mai mult, va dau prima veste buna, daca v-a placut “Paranormal Activity” aveti toate sansele sa indragiti si acest film. Totusi, trebuie sa recunosc, starea de teama nu se dezvolta la acelasi nivel, sentimentul e insa unul apropiat. A doua veste buna, “The Fourth Kind” este realizat mai “profesionist” decat filmul amintit anterior, reusind astfel sa nu-i alunge pe hateri, oamenii care parasesc prematur vizionarea din cauza unei preconceptii (in cazul “Activitatii Paranormale” motivul a fost filmarea cu o singura camera). Da, cele doua filme, independente unul de celalalt, se aseamana in multe privinte, asta nu inseamna Citeste mai departe »
Jan 22

Nota mea: 









Parţ, si toate sala rade. Am spus-o, dar sunt obligat sa ma repet, tot mai multe pelicule moderne utilizeaza drept sursa principala de umor ceea ce yankeii numesc “number two”. Sau romanii “treaba mare”. Ori… “caca” (restul lumii). Nu-i penibil?! Credeti-ma, putine pot intrece insa acest “I Hope They Serve Beer in Hell’ cand vine vorba de rahat pe centimetru de pelicula. Si da, e la propriu, chiar daca nu ati crede.
Un anume Tucker Max, tinerel in floarea varstei, s-a apucat sa scrie o carte prin 2006. De ce? E o intrebare absolut normala. Lumea e devorata de internet, numarul celor care se cred Jules Verne scazand, pe buna dreptate, vertiginos. Cine mai are Citeste mai departe »