Filme 2011 - Baby Mama (2008)

Baby Mama

Nota mea:

Din colaborarea regizorului si scenaristului Michael McCullers cu actrita si scriitoarea Tina Fey, la care se adauga participarea (ce-i drept episodica) a celebrilor Steve Martin si Sigourney Weaver, a rezultat un film ce se dorea a fi o comedie spumoasa si efervescenta despre incercarile disperate (mai mult sau mai putin ortodoxe) ale unei femei de cariera aflate in pragul varstei de 40 de ani de a aduce pe lume un copil, dar care nu a reusit in prea multe randuri sa starneasca hohote de ras si sa se ridice deasupra nivelului mediocrului si cliseicului.

Cum procedeaza o femeie atunci cand isi doreste sa ramana insarcinata si sa devina cat mai repede posibil mama? Ei bine, mai intai recurge la metoda naturala, cautand un partener de viata care sa intruneasca macar cateva din calitatile necesare unui bun tata de familie si care sa satisfaca intr-o oarecare masura exigentele sale, scop in care pune la bataie toate armele din arsenalul feminin al seductiei si isi exerseaza farmecele si vrajile asupra bietului mascul care nu pricepe prea bine ce i se intampla. Ce face insa eroina principala Kate Holbrook (interpretata agreabil si convingator de catre Tina Fey) in filmul “Baby mama““? Nimic din ceea ce v-ati astepta sa faca desigur, adica iese la intalniri in oras cu barbati singuri si uneori atragatori, care sunt interesati de o relatie amoroasa cu ea si care ar putea dovedi in timp ca sunt persoanele potrivite pentru a intemeia un camin si ii pune pe fuga in asa hal cu marturisirile ei directe si socante incat saracii nici nu mai nimeresc usa de iesire din restaurant sau portiera taxiului. Urmatoarea miscare la care ar recurge o femeie normala, care dintr-un motiv sau altul nu se poate reproduce pe cale fireasca, ar fi adoptia, lucru pe care il incearca cu sanse minime de succes si serioasa, rigida si severa Kate, cea care si-a dedicat tot timpul carierei sale in detrimentul vietii personale si a ajuns la varsta de 37 de ani in nedorita situatie de a fi vicepresedinta unei rentabile companii producatoare de hrana organica, dar a nu avea alaturi pe nimeni cu care sa isi imparta bucuriile si necazurile. Un al treilea pas ar consta in fertilizarea in vitro sau inseminarea artificiala, cu precizarea ca asta ar presupune tone de injectii cu hormoni, nervi, toane si dispozitii schimbatoare, iar Kate nu se da in laturi nici de la aceasta alternativa pentru a-si atinge scopul, de vreme ce medicul tocmai i-a spus ca are o sansa la un milion de a ramane vreodata insarcinata din cauza unei probleme fizice. Si cand nici una dintre metode nu este incununata de reusita, ce ii mai ramane de facut nefericitei femei decat sa apeleze la o mama-surogat, care sa ii poarte in pantece pruncul si sa duca sarcina pana la termen in locul ei?

Si in acest moment al povestirii intervine zapacita, haiosa, nebunatica si nonconformista mama-surogat Angie Ostrowiski (Amy Poehler), fara pic de respect fata de reguli si fata de constrangerile impuse de societate, care ii invadeaza lui Kate spatiul privat asemenea unui uragan, ii intoarce intreaga viata cu susul in jos si o calca pe nervi facand pipi in chiuveta de la baie, ingurgitand mormane de alimente nesanatoase, cantand karaoke in gura mare in mijlocul apartamentului sau frecventand cluburi de noapte. Diferite ca ziua de noapte, Kate si Angie intampina reale dificultati cand vine vorba sa coabiteze in acelasi apartament de bloc, de aici rezultand o serie de momente hilare, care nu dau insa pe afara de originalitate si nici nu te fac sa te tavalesti pe jos de ras, pastrandu-se doar la nivelul de amuzament usor si relaxant, numai bun de vizionat intr-o dupa-amiza de week-end dupa o saptamana grea de munca.

Evident ca cel mai “tembel” personaj din filmul “Baby mama” (in sensul bun al cuvantului) este cel adus la viata pe marele ecran de catre Steve Martin – aiuritul, vesnic desprinsul de realitate si ciudatul Barry, seful direct al lui Kate Holbrook, pe care te intrebi ce dement mai mare decat el a putut sa il numeasca intr-o astfel de functie-cheie si sa il plaseze pe o pozitie de raspundere. Barry, un fel de guru al marilor corporatii, care pretinde a transmite energii pozitive si a avea cunostinte ezoterice oculte, s-ar incadra mult mai bine in peisaj intr-un spital de nebuni decat in compania condusa cu seriozitate si mana de fier de catre vicepresedinta incorsetata in reguli Kate. O alta aparitie fulguranta si nu foarte bine punctata in scenariu este cea a lui Sigourney Weaver, care o interpreteaza pe Chaffee Bicknell, initiatoarea afacerii de mare viitor cu mamele-surogat, care este vesnic insarcinata desi a trecut de multa vreme de 40 de ani (ceea ce constituie o palma peste fata lui Kate si un motiv de mare frustrare si nervozitate din partea acesteia) si care sta confortabil in varful unui munte de bani dupa ce pretinde cate 100.000 de dolari de la fiecare femeie ce doreste sa isi aconteze o pseudo-mama care sa ii poarte copilul.

Cliseic, inecat in sirop si neverosimil rau de tot finalul filmului in care toata lumea se impaca cu toata lumea intr-un consens general, toti sunt fericiti pana la adanci batraneti si tuturor li se implinesc visurile, chiar daca sansele ca acest lucru sa se intample tocmai fusesera cotate la una la un milion. Nota 6,50 din partea mea pentru pelicula “Baby mama” si recomandarea de a-l aborda doar ca o relaxare binevenita de week-end, de la care sa nu aveti pretentii exagerat si nejustificat de mari.

Poze Baby Mama