Nota mea:

Regula unu, doi, trei, patru. Cine nu-i gata il iau si-l lovesc cu lopata.

Sa imi spuna si mie cineva cate filme nu am vazut cu asasini, care de fiecare data isi exprima intr-o maniera foarte calma si prezentabila stilul lor de viata ? In cazul de fata, Bangkok Dangerous nu face exceptie de aceasta prezentare, care de data aceasta vine de mana cu Nicolas Cage, care de curand a adoptat noul nickname, Nic. Dupa cum spuneam, Nic Cage, prezinta inca odata ceea ce inseamna sa fii un asasin. Filmul lui este la fel de aiurit ca si noua lui mesa, care pare ca a fost furata de pe un manechin si acum ii atarna in cap, prinsa cu lipici ieftin, ceea ce face ca produsul sa arate si mai groaznic decat deja este.

Imediat dupa ce s-a lansat filmul lui, Nic Cage a sarit la gatul presei sa il bage cineva in seama cu cateva declaratii. Dupa cum urmeaza, in varianta simplificata, Cage declara la inceput ca de abea asteapta sa joace intr-un film international, si in acest rol cu care se identifica. Ma scuzati putin pentru o pauza de ras, dar cu ce anume se identifica Cage ? Cu viata de asasin ? Ah! Nu. In nici un caz. Domnul Cage ne spune ca se identifica cu personajul lui din film, pentru ca si el e casatorit cu o asiatica. Asa si ? Asta inseamna imediat ca esti expert in cultura asiatica ? Dar Cage este un om care s-a casatorit cu o asiatica si i-a pus numele copilului sau nou nascut, Kal-El, numele de nastere a lui Superman. Deci foarte multe asteptari nu putem avea. Dupa aceea, dl. Cage vine din cale-afara si ne zice ca el a fost regizat de fratii Pang, 2 gemeni tailandezi pe care nu ii poti deosebi, unul de altul. De multe ori el se impiedica in dialog, pentru ca avea impresia ca vorbea cu celalalt frate. Apoi a zis ca progamul filmarilor a fost haotic, si ca nu a fost deloc multumit. Sunt curios la ce s-ar fi asteptat Cage ? La Hollywood ? Sau poate ca a uitat ca era in Thailanda. Daca era chiar asa mare actor se acomoda imediat cu noile conditii. Dar dupa cum spuneam, previziunile la box office, si cuvintele de lauda primite din partea presei din America, l-au determinat sa-si caute niste scuze pe fuga.

Dar sa revenim la film, care trebuie amintit ca este un remake din 1999, al filmului cu acelasi titlu. Nici originalul nu a fost prea stralucit, dar parca daca il auzi pe Cage rostind: “Bangkok: It’s corrupt, dirty and dense” o sa crezi ca poate, cat de cat mai iese ceva. Adevarul este ca NU. Filmul acesta mi se pare numai bun de inmormantat undeva in cele mai adanci gropi din pamant. Bangkok Dangerous pare mai mult o copie tembela dupa reteta clasica de filme cu asasini. Primul care imi vine in cap acum este Transporter, care si el ne-a tot ingropat timp de 2 filme, si inca unul care e pe vine, cu reguli peste reguli, care nu trebuie niciodata incalcate. Am inteles zicala cum ca “regulile sunt menite sa fie incalcate”, dar sincer sa fiu m-am saturat pana peste cap cum unele filme se impiedica cu stangul in dreptul, incercand cumva sa reporduca un material damnat din start la mediocritate. M-am saturat sa tot vad pelicule in care cineva isi respecta regulile, dar mereu este aruncat intr-o situatie penibila, in care este fortat sa isi incalce principiile, regulile si convingerile pentru un mai mare bine. Si chiar si atunci cand o face, rezultatul este deplorabil. In cazul de fata, Bangkok Dangerous este un exemplu ideal pentru cele prezentate mai sus.

In afara de faptul ca nu ma convinge nici macar 2 secunde cum ca ar avea aer de asasin, Nicolas Cage defileaza prin scene in trenning de parca ar parea proaspat trezit din somn si azvarlit in fata camerei. Cu ochii lui plapanzi, este surprins in cateva scene, asemenea unui caine dat afara si plouat. Ochii lui cauta izbavire pentru ceea ce a facut, gasind consolarea in bratele unui farmaciste tailandeze foarte draguta. Consider asta a fi singurul element in regula in acest film. Farmacista este surdo-muta, iar dialogul lipseste cu desavarsire. Dar nu vom cataloga aceasta amorezare cu ochi de catelus trist a lui Cage, drept o lacuna in judecata lui intacta, pentru ca ar fi chiar revoltator. Dar cand nu este ocupat cu predarea capitolului 1 pentru cursul de asasinat, Cage mai impusca niste baieti rai.

Daca ati vazut cumva filmul lui Antoine Fuqua, The Replacement Killers, veti vedea un tipar aici. Asasinul care ucide pentru bani, “sunt multi, asa ca fac ceea ce mi se cere”, este de parere, ca toate tintele lui sunt “rai pentru cineva”. Asta este scuza lui. Dar cand aude ca un om care lupta impotriva coruptiei, este una din tinte, el decide sa nu-l omoare si sa isi complice existenta. Asa ca dl. Cage isi exercita tonusul de macho American cool, si o ia la fuga sa ii prinda pe baietii rai adevarati.

Si ca orice film cu cafteala, nu cred ca ar fi de cuviinta ca finalul sa nu fie un show-down intr-un hambar, in care toti se impusca, iar noi nu intelegem nimic. Dar la un moment dat este semnalata stingerea luminilor. Dupa ce am vazut scena, nu as fi crezut ca se poate face bezna in asemenea hal. Lucru care nu dauneaza, ba chiar este o binecuvantare pentru spectator, ca nu cumva sa vada cat de banala este actiunea din actul 3. Si in final mai si moare. Adica au vrut sa stoarca orice picatura de transpiratie tragica din acest film. Pentru ce ? Nu ii vad rostul.

Intreg filmul este surprins intr-un ton sepia inchis care coincide foarte bine cu tonul grav al lui Cage, dar ca experienta cinematografica, Bangkok Dangerous nu te face sa te simti decat ca esti inchis intr-un cosciug timp de o ora si 40 de minute.

Poze  Bangkok Dangerous

Trailer Bangkok Dangerous

Subtitrare Bangkok Dangerous

Alte filme:

1. Faster (2010)
2. Hobo With a Shotgun (2011)
3. The Mechanic (2011)
4. Inside Man (2006)