Nota mea:

“Nimeni nu se pierde pe un drum drept”.

La aproximativ patru luni de la vizionarea filmului “Brick Lane“, o alta productie axata pe tema conflictelor politice, sociale, religioase si culturale dintre civilizatia europeana si civilizatia asiatica imi atrage atentia si ma determina sa ma aplec cu mai multa consideratie asupra sa. Principala diferenta dintre filmul “Brick Lane” si filmul “Before the rains” consta in faptul ca in primul caz povestea trista de dragoste dintre musulmanul Karim si Nazneen, o femeie casatorita originara din Bangladesh, dar stabilita in Anglia este prezentata din perspectiva unei femei

(regizoarea Sarah Gavron) in vreme ce in al doilea caz relatia de iubire dintre gentlemanul britanic Henry Moores si indianca Sajani, maritata cu un localnic rudimentar si violent pe nume Rajat este infatisata din perspectiva unui barbat (regizorul Santosh Sivan). Prima consecinta ce decurge din aceste unghiuri de vedere diametral-opuse este aceea ca avem parte de o experienta de viata romantata, sentimentala si emotionanta versus o experienta de viata realista, dura si contondenta. O alta distinctie care trebuie facuta se refera la faptul ca in cazul filmului “Brick Lane” actiunea se petrece la Londra, intr-un leagan de civilizatie vestica dezvoltata, in ultima parte a secolului al XX-lea, spre deosebire de actiunea filmului “Before the rains” care se petrece intr-o Indie incorsetata in cutume, in ritualuri barbare si in mentalitati de tip tribal, in prima parte a secolului al XX-lea.

In anul 1937, in perioada in care “Perla coroanei britanice” incepea sa isi revendice timid independenta, un om de afaceri englez ambitios pe nume Henry Moores vine la Kerala, in sudul tarii, cu scopul de a construi un drum de acces printre dealuri, care sa faciliteze transportul mirodeniilor catre statele vestice. Ajutat de catre vizionarul T.K. Neelan, un localnic inteligent si plin de initiativa, care a studiat la scoala britanica si a deprins modul de comportare si exprimare al englezilor, Henry Moores reuseste sa ii atraga de partea sa pe oamenii din sat, care se constituie in forta de munca facila si necostisitoare. Situatia decurge firesc pana in momentul in care barbatul singur, a carui familie ramasese acasa in Anglia, este irezistibil atras din punct de vedere sexual de catre frumoasa indianca Sajani, pe care o adusese in casa lui spre a se ocupa de treburile casnice, iar relatia lor amoroasa interzisa de legile nescrise ale locului este dezvaluita de catre doi copii din sat, care ii surprind facand dragoste in padure, langa o cascada. De aici se dezlantuie iadul in adevaratul sens al cuvantului deoarece ne putem forma instantaneu o imagine de ansamblu despre ceea ce inseamna India si traditiile ei, impresia pe care mi-au generat-o secventele in care T.K. Neelan este ars la limba cu lingura incinsa in foc conform unui asa-zis ritual de aflare a adevarului sau cele in care Sajani povesteste cum femeile infidele sunt spanzurate de par si omorate in chinuri groaznice fiind asemanatoare cu aceea pe care am trait-o atunci cand am vizionat pelicula lui Mel Gibson – “Apocalypto”. Nu cunosc foarte multe lucruri despre India (desi este o tara cu un farmec aparte si cu o savoare locala deosebita), dar vreau sa cred ca astfel de ritualuri, pe care ti le-ai mai imagina doar in epoca de piatra, au fost de multa vreme eradicate (in cazul in care au existat vreodata si nu au reprezentat doar un material promitator pentru a fi exploatat intr-un film de lung-metraj) si ca a supravietuit doar frumoasa traditie a incinerarii trupurilor persoanelor decedate, care sa permita sufletelor eliberate sa zboare spre cer si sa se transforme in libelule.

Trebuie sa recunosc ca singura scena care m-a emotionat profund si mi-a indus o stare vecina cu plansul a fost aceea in care corpul neinsufletit al eroinei Sajani (interpretata de catre Nandita Das, care a avut din pacate un rol de destul de mica intindere pentru un personaj principal si nu suficient aprofundat pentru a dobandi contur clar) este acoperit cu un giulgiu alb ca neaua si cu ghirlande de flori colorate si ars pe rug chiar in clipa in care Peter, baietelul sotilor Laura si Henry Moores, sta in fata unei ferestre si elibereaza dintr-un recipient de sticla o libelula diafana si eterica.

Meritul regizorului Santosh Sivan este acela de a fi pus in antiteza glacialitatea tipic britanica cu pasiunea specific indiana prin creionarea unui personaj masculin distant, preocupat de munca lui si care nu se implica sentimental la modul serios in relatia de dragoste cu Sajani, urmarind mai degraba aventura si satisfactia sexuala imediata si retragandu-se cu lasitate din combinatie atunci cand lucrurile se complica si risca sa ii puna in pericol reputatia sau familia versus un personaj feminin vulcanic, pasional, clocotitor, care isi sacrifica onoarea si viata in numele iubirii si care este capabil sa recurga la acte necugetate si impulsive atunci cand se simte dezamagit in sentimentele sale. Atat de antipatic si dezgustator a reusit sa-mi fie actorul Linus Roache in rolul englezului Henry Moores incat presupun ca si-a dus cu bine la capat sarcinile primite de la regizor si a alunecat perfect in pielea omului care nu pare deloc afectat de sinuciderea iubitei sale Sajani si care mai are vreme sa se gandeasca la o solutie comoda si eleganta de iesire din aceasta situatie neplacuta, care sa limiteze cat mai mult posibil daunele morale ce i-ar putea fi aduse lui personal. Interesant mi s-a parut si rolul lui Rahul Bose, interpretul lui T.K. Neelan, care se afla mereu la granita dintre doua culturi si doua mentalitati total opuse, prins in capcana intre traditia indiana si emanciparea britanica, nehotarat pana in ultimul moment care este drumul pe care trebuie sa il aleaga si care este directia corecta in care sa paseasca.

Nota 8,5 din partea mea pentru filmul “Before the rains” deoarece, in ciuda unor caractere insuficient dezvoltate, in ciuda subiectului schematic si in ciuda acuzatiilor ca regizorul nu a reusit sa surprinda foarte bine specificul indian, transformandu-si pelicula mai degraba intr-un produs comercial destinat exclusiv  tarilor vestice, pe mine m-au fascinat peisajele absolut superbe, betia de culori si nuante, muzica traditionala si chiar jocul acestor actori necunoscuti pentru mine intrucat nu ma uit deloc la filme indiene, dar care se pare ca sunt vedete in tara lor de origine.

Poze Before the Rains

Trailer Before the Rains

Subtitrare Before the Rains

No related posts.