Nota mea:

“S-a dus pe pizda ma’sii si Intai Maiu’ asta …”

Mult e dulce si frumoasa, limba ce-o vorbim. Si armonioasa si spectaculoasa. Filmul lui Radu Muntean are un limbaj de buzunar, pus la punct si imbracat la patru ace, dar numai bun de maidan. Cum se vorbeste pe strada in ziua de azi ? Mai pe taiate: urat. Pardon: naspa. Si cine vorbeste asa ? Adolescentii o fac. Nu degeaba, in film, comicul de limbaj este ca la el acasa, pe canapea, cu mana in pantaloni.

Si daca cumva nu ma credeti, poate ca ar trebui sa ma cobor si eu in exprimari: duceti-va sa vedeti si voi acest film romanesc vulgar. Gestul vulgar ar fi din partea voastra, ignorand acest film doar pentru ca Dragos Bucur isi scutura penisul in chiuveta. Dar Boogie este un film romanesc pe care nu am crezut ca o sa vreau sa il privesc si-a doua oara. Exagerez ? Deloc. Aveti cuvantul meu de cercetas. Ca tot caut sa cad si eu pe spate de ceva vreme incoace, sa vad un film din patria mama, dar de multe ori am stay si am simtit ca nasc, si ies la pensie, pana-o sa apuc s-o vad si p-asta. Daca asteptam ceva, atunci pot sa spun ca asteptam sa vad un film ca Boogie. Nu aveam nici cea mai mica idee despre ce este vorba, ba chiar eram foarte sceptic. Din fericire Radu Muntean se afla la ani lumina departare de ceea ce as numi eu in ziua de azi, cinematografia romaneasca. Si totusi a reusit aici la noi in tara. Boogie este un film mai mult pentru generatia mea, chiar daca interpretul are “30 si ceva”, exact asa cam cum se numea filmul initial. Dar acest titlu i s-a parut lui Radu ca prea da din poveste. Asa ca a ramas la Boogie.

In multe din fazele comice prezente in film, am rezonat puternic. Poate pentru ca m-am regasit in acele personaje care erau in cautarea timpului pierdut. In Boogie, 3 baieti care au batut candva maidanul impreuna, se reintalnesc de un 1 Mai Muncitoresc. Bogdan e cu familia la mare, iar Iordache si Penescu mai fac si ei o escapada prin statiuni, ca pe vremuri.  Intalnirea lor este urmata de un pahar de vorba. In acest nou format grup, Marinca, sotia lui Boogie, chiar se poarta ca o nevasta. Ba nu-i plac prietenii lui, ba se simte neglijata, ba vrea mai multa atentie, ba nu stie cum sa scape mai repede de prietenii lui, ba da vina pe lumina, ba nu vrea sa stea singura cu copilul. Cert este ca nimic nu ii convine. Acesta este primul moment autentic care te loveste in piept incat te face sa crezi ca totul e pe bune :  “Mah am patit si eu la fel !”

Ceea ce face Radu Muntean, nu este deloc corect. Te pune intr-o situatie foarte “naspa”. Sa stai cu ea, ca evident cu ea ai venit la mare ? Sau sa te duci sa stai si tu putin cu baietii pe care nu i-ai mai vazut de-un car de ani ? Nu ai cum sa raspunzi. Totusi lui Boogie, Radu ii da puterea sa arate ce isi doreste cu adevarat. Nu exista urma de indoiala ca certurile cuplului  au fost smulse din realitatea zilnica domestica de scenaristi. Dupa ceva caterinca, niste misto-uri si cateva pahare de vin si un flirt cu o domnisoara care promova bauturi energice, Boogie se intoarce pe meleagurile casniciei. Prognoza meteo : Furtuna. Ceea ce urmeaza este un caz real. Boogie incearca, si cedeaza, si iar incearca, si chiar spera ca “nevasta” sa nu forteze nota. In caz ca n-ati trait si voi aceeasi chestie pe pielea voastra, tin sa va spun ca asa se intampla si in viata reala. Dar totul are o limita, iar Boogie isi da drumul si nu mai tine nimic in el. Nevasta se poarta de parca vrea sa-l faca sa plece, iar Boogie le “scapa” … “hai nu plangi putin ?” si isi activeaza rautatea. Asta in timp ce se imbraca sa dea bir cu fugitii. Ceea ce urmeaza este o avalansa de poante. Conducta cu injuraturi se sparge si-asa incepe distractia baietilor. Filmul lui Muntean are o doza pronuntata de baietie. Ca sa poti sa te bucuri de filmul lui, nu trebuie sa fii misogin, pentru ca nu iti da voie. Ba chiar te face sa te simtit vinovat ca ai fost de acord cu plecarea lui Boogie si in acelasi timp ii dai dreptate, pentru ca “nevasta” vorbea mai mult ca sa se-auda.

Dintr-un cadru in altul, nu faci decat sa razi, dar intrebarea care persista pe “buzele” filmului este : “Ce faci atunci cand simti ca te-ai plafonat si vrei sa scapi de ghearele batranetii care se indreapta spre usa ta cu pasi inceti dar precisi ?” Boogie ne arata ceea ce nu vrem sa vedem. Inevitabil, timpul ne prinde pe toti din urma. Rutina bate-o vina, este prezenta asemenea unei boli familiale, o convalescenta in care ajungi sa te complaci si sa zici “las’ ca trece”. Dar inlocuirea rutinei zilnice cu o seara cu baietii, nu face decat sa impinga personajul principal spre marginea prapastiei, in care singurul obiect dur de care se poate lovi in urma unui impact, este realitatea. Viata lui este una stabila, si chiar daca tineretea lui si-a luat zborul, camera aceea de hotel cu vin, glume, injuraturi, doi prieteni ratati (unul in Suedia iar celalalt acasa) si o prostituata, nu face decat sa dezvaluie ratacirea personajului principal, care cu siguranta nu-si va gasi linistea in alta parte decat in pat, jucandu-se cu copilul lui de 4 ani.

Ce este de fapt Boogie la o prima vizionare ? O poveste banala, de camera si de prietenie, dar una cu substrat si foarte elocventa, despre linistea vietii familiale, intrerupta brusc de amintirile apuse, dar nu si stinse ale libertatii tineretii. Intreruperea acestei acalmii familiale, dizolva echilibrul vital al lui Boogie. Echilibru care intotdeauna vine cu un pret foarte mare, pe care el trebuie sa il plateasca, pentru ca asa e viata. Ea intotdeauna cere sacrificii si compromisuri, iar ceea ce filmul lui Radu Muntean ne arata, dar nu vrem sa recunoastem, este ca uneori, unii dintre noi nu vor sa plateasca decat la jumate de pret.

Poze Boogie

Trailer Boogie

Alte filme:

1. Jeux d’enfants (2003)
2. Marţi, după Crăciun (2010)
3. It’s Kind of a Funny Story (2010)
4. How Do You Know? (2010)