Filme 2011 - Calatoria lui Gruber (2008)

gruber

Nota mea:

Inainte de toate, cu cel mai recent film al lui Radu Gabrea, Calatoria lui Gruber, trebuie sa fim politicosi. Asa cum unii au fost si cu precedentul sau somnifer, “Cocosul decapitat” din pricina temei abordate. Inspirat dintr-un paragraf scris de scriitorul italian Curzio Malaparte in romanul Kaputt, “Calatoria lui Gruber” vorbeste pentru prima oara in cinemaul romanesc despre masacrul evreilor din Iasi din 1941.

De regula, asemenea realizari sunt scuzate daca sunt proaste ca filme si sunt laudate pentru faptul ca ies din canoanele cinematografiei ca divertisment si trateaza o problema reala. Desigur, Gabrea nu a vrut sa faca un documentar, ci a vrut sa integreze cateva referinte la acel eveniment intr-o poveste standard cu un calator (poti sa-i zici si road movie). Filmul incepe cu o scena cam prea lunga care are loc intr-un vagon de tren. Malaparte (Florin Piersic Jr.) e corespondent de razboi pentru Corriere de la Serra si trebuie sa ajunga pe frontul de est. In vagon cu el e colonelul neamt Freitag si un roman, un ofiter de rang (inca) mic, pe nume Coca-Niculescu. Malaparte sufera de o alergie si trebuie sa-l vada pe un celebru alergolog care locuieste la Iasi, doctorul Josef Gruber (Marcel Iures). Acesta e, fatalmente, evreu si se pare ca a fost luat pe sus de soldatii romani si dus cine stie unde pentru a fi omorat cine stie cum.

Calatoria lui Malaparte (incheiata de o foarte terna intalnire cu Gruber) e o comuna galerie cu monstri, specifica filmelor romanesti care, cu umor sau amaraciune, critica birocratia si absurdul sistemului de la noi. Feluriti functionari si slujbasi ii fac viata grea lui Malaparte. Ca orice strain, la inceput e surprins de romani, pentru ca mai apoi sa-i trateze ca pe niste mante la biliard. Practic, in film nu apare vreun personaj roman decisiv (spun asta pentru ca si Gruber e oarecum “vestic”, chit ca locuieste la Iasi). E un film cu straini adunati de istorie in Romania si care trebuie sa se descurce, avandu-i in carca pe “romanasii” impertinenti si ineficienti.

Nu spun ca filmul ar fi dismisiv cu romanii. Doar ca ei par secundari (in ciuda faptului ca Claudiu Bleont, in rolul lui Coca-Niculescu, se bate pentru fiecare centimetru de ecran). Chiar si masacrul (modest prezentat de Gabrea, sub forma unor vagoane abandonate-n camp) e o problema straina, in care romanii au tras sforile pentru altii. Poate fi, la urma urmei, si o scuza plantata de scenaristi in poveste. Malaparte e martorul acestui eveniment inca tabu; fiind un apropiat al lui Mussolini, e numai natural sa credem ca avea habar de faptul ca in razboi oameni mor pe campul de lupta iar altii sunt executati ca vitele si acoperiti cu var in gropi comune. Era ceva obisnuit, nu natural, desigur. De altfel, descoperirea lui Malaparte nu e punctata de vreun montaj melodramatic sau cadre plangacioase, a la Pianistul. Italianul ia la cunostinta grozavia timpului pe care-l traieste, dar e in continuu preocupat de gasirea unui medic care sa-l trateze. Sa fie Gruber o metafora “in your face” pentru cat de importanti erau evreii in acele vremuri? Era singurul om care-l putea trata pe Malaparte si era evreu. Te poti intreba cati oameni nemaipomeniti au pierit in gropi comune si camere de gazare- daca si asta era o intentie a filmului, pot spune ca s-au achitat de ea amatoriceste.

Dar amatoricesc e tot filmul. In afara de colonelul neamt (care e chiar neamt) toti actorii sunt romani, dar pusi sa interpreteze roluri de nemti si italieni. Cei mai multi dintre ei (Piersic cel mic inclus) se dau in stamba in cel mai amuzant fel. Nu sunt putine momentele in care dialogurile suna ca o dublare de amator de pe VHS-urile cu filme de actiune care circulau la inceputul anilor 90 prin oseruri. Cu exceptia lui Coca si a lui Iures (partial) toti actorii joaca plat, citindu-si parca replicile de pe un prompter montat de Gabrea pe camera fixa cu care filmeaza 90% din scene. “Feeling”ul istoric e nul- in baia lui Malaparte sunt spoturi(!) si un robinet cu bila. Si nu bag mana in foc, dar vreo cateva dintre imprimatele care apar in film par facute in photoshop si tiparite cu o laser jet in toata regula. In concluzie, intentia sobra a filmului e inhibata de “valorile de productie” mizere folosite de Gabrea. De aceea, sa salutam gestul cineistoric (cei preocupati de asa ceva) al regizorului, dar sa sarim vizionarea si DVD-ul.

Poze Calatoria lui Gruber