E firesc sa se faca remake-uri. Exista filme foarte bune care insa nu-si transcend contextul socio-istoric, astfel ca, din cand in cand, e recomandata o “aducere la zi”. Nu pentru a relansa o franciza, sau pentru a scoate bani de pe urma unui film-cult, ci pentru a sugera ideea ca nimic nu moare, nimic nu sta degeaba, totul poate fi refolosit si reevaluat in functie de standardele aleatorii care definesc o anumita perioada. Pana aici e totul suficient de clar. Insa exista anumite filme care nu au nevoie de remake-uri. Filme atat de bune si de “unviersal valabile” incat orice incercare de “revitalizare” e condamnata din start la un fiasco spectaculos. Astea fiind spuse, sa ne indreptam atentia asupra isteriei care defineste acum Hollywood-ul. De fapt exista chiar doua isterii fundamentale ale cinematografiei americane. Isteria filmelor cu super-eroi – dupa 2000 incoace s-a inceput lucrul la adaptarea benzilor desenate, la relansari de francize, si la proiecte completamente noi. Si isteria remake-urilor. Motivul acestei ultime febrilitati e simplu, cu toate ca nimeni de pe-acolo nu recunoaste. Producatorii vor bani, le e teama sa investeasca in idei noi, asa ca-si indreapta privirea retrospectiva asupra vechilor succese, in speranta ca vor da lovitura cu niste titluri gata consacrate. Faptul ca tehnologia … citeste mai departe

No related posts.