Chéri (2009)
Dragoste July 19th. 2009, 4:37pm
Nota mea: 









I can’t criticize his character, mainly because he doesn’t seem to have one!
Cand am iesit de la film, primul meu gand a fost “ce-a mai fost si asta?!”. Inca nu m-am lamurit exact. O ora si jumatate de scene puse laolalta care, teoretic, ar fi trebuit sa “dea” un film. Eu una, nu cred ca le-a iesit. Si nu pentru ca n-ar fi avut premise bune. In toate descrierile filmului, am aflat ca Lea, o fosta prostituata de lux din Parisul perioadei pre-Primul Razboi Mondial, il ia sub aripa sa protectoare pe Fred, poreclit Cheri, fiul unei foste “colege” pentru a-l initia in arta amorului. Din punctul meu de vedere, in film nu exista asa ceva.
Da, exista un moment dubios la inceput cand mama lui Cheri, Charlotte, ii lasa pe cei doi in aceeasi camera si isi freaca palmele incantata cand acestia doi se saruta. Da, este foarte fericita cand Lea pleaca in Normandia cu mai noul si proaspatul ei iubit si il tine pe cheltuiala ei 6 ani de zile. Am ratat insa partea cu initierea in arta amorului caci, dupa cum vom vedea ulterior, ori el a fost un elev batut in cap, ori ea o profesoara lamentabila. Dupa ce trec anii, iar Fred ajunge la 25 de ani, mama sa ii planifica o nunta cu o fata tanara si frumoasa, fiica unei alte foste colege de breasla (da, se pare ca oamenii din meseria asta solidarizeaza mereu). Desi nici Cheri, nici Lea nu au planuit sa se indragosteasca unul de celalalt, inevitabilul are loc iar casatoria aranjata nu le aduce decat suferinta. Din pacate, nu numai ei au parte de ea, caci tanara mireasa este pusa intr-o situatie extrem de trista, cu un sot care, dupa cum spuneam, n-are nicio idee despre cum e aia cu “facutul de dragoste”, si pe deasupra isi tot aduce aminte de fosta amanta, dar e indignat cand ea ii critica felul de a se purta. Care, ca idee, este incredibil de nepasator, superficial, enervant, suficient de stresant incat sa ma faca sa imi doresc sa ii ard doua palme la fiecare 10 minute din film.
Ceea ce m-a intristat insa la acest film este faptul ca avea, din start, toate premisele unui film cu adevarat bun: actori renumiti (printre care Michelle Pfeiffer, pe care eu o stimez si apreciez enorm), decoruri si costume superbe (la asta le dau 10), o poveste interesanta si interesul spectatorilor. Cu toate acestea, au esuat cu gratie si au creat o lalaiala fara cap si fara coada, cu un narator ca de povesti de adormit copiii si care te lasa cu impresia ciudata ca…ai ratat ceva. Parca ar mai fi fost pe undeva scene pe care nu le-ai vazut, pe care le-au taiat, care s-au pierdut undeva, in neant. Actorii principali nu au pic de pasiune intre ei, Lea este un munte de gheata iar el se comporta ca un adolescent rebel, cu o gramada de bani si care n-are habar de lumea in care se afla. Puteau foarte bine sa mai prelungeasca totul cu jumatate de ora in care sa dea un sens actiunii. In schimb, ne-au lasat incercand sa ne dam seama, dupa cum spuneam: “ce a mai fost si asta?!”.
P.S. Un lucru bun la acest film este poate faptul ca m-a facut sa fiu curioasa in privinta cartii. Dar nu mai am cine stie ce sperante….
Poze Chéri
Trailer Chéri
No related posts.










July 19th, 2009 at 4:43 pm
[...] in cap, ori ea o profesoara lamentabila. Dupa ce trec anii, iar Fred ajunge la 25 de ani, mama sa …..citeste continuarea acestui articol Alte stiri: Cannes 2008: Angelina Jolie, mama disperată din [...]
July 19th, 2009 at 11:04 pm
Explică-mi şi mie cum ai vrea să citească cineva ce ai scris, dacă tu în prima frază afirmi că nu ştii ce a fost. Nu văd rostul comentariului din moment ce n-ai înţeles.
Apoi ne descrii acţiunea şi te plângi că erau premise bune. Ce premise? Dacă ai fi citit cartea înţelegeam să te plângi de premisă, dar aşa mai bine nu pomeneşti. Iar dacă ai ratat tu ceva e treaba ta, unii dintre noi sunt mai atenţi nu ratează lucruri în timp ce se uită la film.
July 20th, 2009 at 9:09 am
Pai premisele erau excelente: o intriga interesanta, actori foarte buni, regizorul si scriitorul de la Dangerous Liaisons…putea iesi un film extraordinar. Cu toate acestea, pentru cineva care n-ar fi avut habar de actiunea filmului dinainte, nimic nu se leaga cu nimic, iar la urma ramai cu sentimentul bizar ca ai vazut doar…un episod?
September 14th, 2009 at 3:00 pm
Ma mir cu de cineva poate sa vizioneze un film atat de plin de substanta si sa fie atat de superficial in exprimare. Caracterul memorabil ar fi redat prin multe calitati: imaginile pastelate care iti bucura ochiul, rolurile jucate magestral de M. Pfeiffer si K. Bathes, si nu in ultimul rand arta conversatie pe care o gasesc atat de revigoranta, te fac sa savurezi acest film minut cu minut. Este un film la care nu ar tb sa-i gasim “acul in carul cu fan” decat daca vrem sa vdm mai multe dulcegarii lipsite de sens.