Nota mea:

“What would Jesus *not* do.”

Isuse Hristoase! Cele mai mari greseli cinematografice se comit atunci cand ne lovim de lozinci ieftine gen “de la creatorul / regizorul / scriitorul”. In cazul de fata Chuck Palahniuk este scos in linia intai. Daca Fight Club a fost un adevarat succes si a reusit sa ramana fidel romanului scris de Chuck Palahniuk, asta nu inseamna ca toate cartile sale sunt material de film.

Intamplator “Choke“ chiar isi merita deranjul. Cartea ar putea fi premisa pentru un film pentru marile ecrane, dar nu in mana oricui. Bagheta magica a regizorului Clark Gregg este rupta de la jumate. De fapt ochiul lui de regizor nu observa toate discrepantele din film. Pentru circa 3 minute, la inceput, umorul acid cu care Palahniuk ne-a familiarizat in Fight Club se poate simti si in Choke. De fapt, umorul nu este singurul element familiar, chiar si tema principala a filmului este oarecum similara cu cea din Fight Club.

Sam Rockwell joaca rolul lui Victor Mancini, un nimfoman care sare din floare in floare si se ineaca in orgasme ieftine si obosite pentru a uita de viata lui de rahat. Munceste ca ghid turistic intr-un parc care reproduce viata Americii coloniale. Victor duce o viata mizera care este ingreunata de mama lui bolnava mintala. Ida (Angelica Huston) a fost mai rebela de fel. “Nebunia” ei s-a instalat inca de pe vremea copilariei lui Victor. In alte cuvinte conceptul lui de “dragoste” este invaluit in haos. Setea avida de dragoste se manifesta urat de tot prin dorinta de a fi iubit de toata lumea. Pentru asta este dispus sa faca orice, chiar sa se inece singur cu mancare ca sa fie mai apoi salvat de un potential donator de bani (rata luna pentru internarea mamei sale intr-o clinica specializata pentru bolnavii mintali) sau sex. Mai putin daca aceia poarta ceasuri Swatch.

Copilaria sa sub aripa protectoare a unei femei care a fost lipsita in intregime de orice simt al raspunderii (eliberarea animalelor de la gradina zoologica, rapire sau furtul unui autobuz al scolii condus de un pusti de 9 ani), il impinge spre disperare. In doze mici si repetate, Victor se drogheaza cu dragostea strainilor, indiferent daca e vorba de sex sau ocazionalele imbratisari ai celor care i-au efectuat manevra Heimlich ca sa-l scape de la moarte.

Nu am analizat indeaproape opera lui Palahniuk, dar puse cap la cap, ambele filme adaptate dupa romanele sale seamana foarte mult intre ele. Ambii eroi sufera de pe urma unei “boli” si au nevoie de grupuri anonime alcatuite din oameni care au un singur scop … acela de a-i face sa se simta mai bine. Atat in Fight Club cat si in Choke, nebunia persista si predomina printre randurile unuor scenarii care utilizeaza aceeasi metoda abundenta a citatelor rostite de eroul principal direct din paginile cartii. Si in cazul de fata, Palahniuk cauta inca odata sa impunga religia, creand o poveste din care se intelege ca eroul principal este de fapt o semi clona a fiului lui Dumnezeu, clonat din pielea preputului lui Isus Hristos.

Choke este urletul disperat al unui om normal intr-o lume populata de nebuni, care fac slalom printre umorul inecat in tragedie, doar ca sa se ridice “la cer” dupa 3 acte, sa ia forma unei comedii romantice.

Poze Choke

Trailer Choke

Subtitrare Choke

Alte filme:

1. The kids are all right (2010)
2. Every Day (2010)
3. Life as We Know It (2010)
4. Conviction (2010)