Nota mea:

De la regizorul Louis Leterrier, avem in aceasta perioada in cinematografe Clash of the Titans, remake al peliculei cu acelasi titlu din 1981, care aduce in lumina legendara lupta din oameni si zei. Perseu, fiul lui Zeus, semizeu crescut printre oameni, se vede nevoit sa intervina pentru salvarea Argosului, intorcandu-se impotriva lui Hades, care s-a hotarat sa dezlantuie dezastrul pe pamant in incercarea de a dobandi puterea fratelui sau, Zeus. Interpretat de Sam Worthington, Perseu se implica cu totul in lupta oamenilor, pornind intr-o calatorie plina de primejdii pentru a reusi sa puna capat infernului iminent. Drumul parcurs de Perseu e deopotriva initiatic, acesta trebuind, in paralel cu scopul primar de a-l invinge pe Hades, sa-si descopere propriul destin, sa faca propriile alegeri in ceea ce-l priveste pe el, dar si pe restul oamenilor.

Am hotarat sa merg la cinema sa vad pelicula in format 3D (marturisesc ca exclusiv pentru Ralph Fiennes), insa experienta a fost una extrem de obositoare. Pentru ochi. Incepand cu stilul de filmare tremurat, ca si cum cameramanii ar fi suferit de Parkinson, trecand prin imaginea intunecata si incetosata si terminand cu redundanta prim planului clar/fundalului neclar. Ideea unui film 3D este ca cel ce vizioneaza isi alege singur punctul de focalizare, nemaifiind necesara focalizarea prin camera de filmat, tipica 2D. Prin urmare, daca as fi vrut sa privesc monstrii din spatele zeului, nu as fi putut pentru ca se aflau intr-o penumbra neclara.

Lasand detaliile tehnice deoparte, nu pot sa nu vorbesc putin si despre Clash of the Titans ca realizare cinematografica. Multa investitie in imagine, dar atat de putin interes pentru scenariu. Totul functioneaza pe principiul “taiem din profunzime si pompam multa grafica”.

Povestea in sine e lasata la granita dintre banalitate si mediocritate, nefiind altceva decat un alt film de actiune plin de clisee, dar cu multe efecte spectaculoase. Acelasi tanar virtuos (personaj antologic intalnit in majoritatea filmelor hollywodiene de gen) urmeaza un drum initiatic in care isi exploreaza destinul, in timp ce se mai lupta cu cativa monstri si seduce cateva domnisoare suave. Calatoria lui impreuna cu ceilalti razboinici nu este decat o inlantuire de tinte secundare, introduse in poveste sub forma “Hades nu poate fi invins decat daca ucidem kraken, care nu poate fi ucis decat daca ucidem Medusa, care nu poate fi ucisa decat daca trecem raul Styx, care nu poate fi trecut daca… etc etc samd”. Dialogul e la limita subzistentei, pitit undeva intre actiune si efecte speciale.

Steagul este tinut ridicat numai de catre indubitabilele talente actoricesti Liam Neeson si Ralph Fiennes, risipite parca printre atatea platitudini si cantonari in spectaculosul imagisticii. Sam Worthington nu m-a impresionat, iar daca ar fi sa fac o analiza a evolutiei lui de la Avatar la aceasta pelicula, linia ar fi una descendenta. Nu as putea, de exemplu, sa disting clar intre personajul lui si cel interpretat de Shia LaBoeuf in Transformers. Ambele fac parte din aceeasi categorie a pustilor salvatori care taraie o gagica dupa ei iar la final… eh, nici nu e evident de la inceput ce se intampla cu ei. Pentru superficialitatea scenariului, pentru preponderenta tehnicii in defavoarea cinematografiei in sine, pentru durerea de ochi, insa si pentru un Ralph Fiennes sclipitor (dar cam gajait, precum manelistii nostri), acord o nota la fel de mediocra precum pelicula in sine, asumandu-mi de la inceput enervarea fanilor de gen si amintindu-le ca o nota e doar o nota, nu o sentinta capitala.

Poze Clash of the Titans

Trailer Clash of the Titans

Subtitrare Clash of the Titans

Alte filme:

1. Season of the Witch (2011)
2. The Chronicles of Narnia: The Voyage of the Dawn Treader (2010)
3. The Mechanic (2011)
4. The Fountain (2006)