Coraline (2009)
Animatie, Fantasy, familie June 3rd. 2009, 11:33am
Nota mea: 
“You probably think this world is a dream come true… but you’re wrong!”
“Coraline“, un desen animat “altfel”, reuseste in opinia mea sa satisfaca pretentiosii. Nu cred ca este pentru copii! Este pentru cei care vor excentricitati, chiar si de la o animatie. Sa nu ma intelegeti gresit, nu e un lucru rau! Numai ca, povestea fetitei curajoase nu e memorabila. Pentru mine memorabil este “Finding Nemo“, un desen animat pe care l-as revedea in orice moment. Nu e cazul si cu Coraline!
Animatia de fata isi merita pe deplin nota din debut. E cel mai curat 8 pe care l-am dat. Personajele au acel atragator ”je ne sais quoi”, povestea este solida, vocile “de acolo”, muzica emblematica, mesaj… absent. Ciudat, nu?! Sunt obisnuit inca de mic sa invat ceva din orice film pe care il vad. Ce pot deduce din acesta? Ca e bine sa nu visezi? Ca ar trebui sa-ti ierti parintii care te neglijeaza? Ca este bine sa explorezi, dar cu masura? Nu stiu! Stiu doar ca filmul prezent este de vazut. Doar o data!
Coraline este o fetita normala ce tocmai s-a mutat impreuna cu parintii intr-o noua locuinta. Acestia din urma o neglijeaza pe fata “from day one ’till the end”, fiind preocupati sa-si termine la timp un proiect. Ce inteleg prin neglijenta? Faptul ca fata poate face (aproape) orice doreste atata timp cat ii lasa sa-si “tasteze” ideile. Nici macar alimentatia nu este un lucru esential in familia Jones, ce sa mai vorbim de educatie!!!
Nu e de mirare de ce Coraline decide sa iasa in lume. Intalneste cativa vecini ciudati, dar si un baietel de varsta ei, Wybie, care, alaturi de pisica lui, va avea un rol important in poveste. La inceput cei doi se tachineaza, fata fiind deranjata de baiatul curios si guraliv.
Nu trece mult si trecem la povestea efectiva. In perindarile prin noua casa Coraline gaseste o usita minuscula intr-un perete, orificiu ce o arunca intr-o lume “in oglinda”, in care casa lor arata minunat, tatal si mama sunt grijulii, mancarea este din belsug, Wybie nu vorbeste… Totul este de vis. Singurul lucru ciudat este ca personajele de aici au cusuti nasturi in locul ochilor.
Previzibil, raiul respectiv nu este “acasa”, iar fata va avea de infruntat multe aventuri pentru a-si recapata familia adevarata. Pentru?! Inca nu am aflat de ce. Poate sunteti voi mai deschisi la minte si ma luminati.
Superb din punct de vedere vizual si auditiv, “Coraline” este mai comercial decat “Corpse Bride“-ul lui Tim Burton dar mai putin lipicios decat productiile Pixar, care s-au dovedit, de fiecare data, maiestre atat ca realizare cat si ca scenariu. Poate dualitatea aceasta (nici un film dark, nici o animatie comerciala) a creat o atmosfera apasatoare ce nu-i prieste spectatorului. Spune-ti si tu parerea dupa vizionare!
Poze Coraline
Trailer Coraline
Alte filme:
Loading ...
July 1st, 2009 at 10:05 pm
exista si mesaj si o gramada de simboluri…
ca punct de plecare http://www.geojohn.net/2009/02/coralines-cautionary-fantasy-world/
March 4th, 2010 at 3:05 pm
hmm, e ciudat, mie mi se pare un semnal de alarma de mare efect, dar doar pentrul ochiul caruia ii place sa scormoneasca. Intr-adevar, nu stiu in ce masura imi doresc sa revad filmul, insa eu i-as da totusi un 8,5… pentru ca exploreaza ceva, nici eu nu sunt foarte lamurita ce… Intr-un fel pe care poate nu ai vrea sa-l accepti se inrudeste cu “Labirintul lui Pan”, si ma refer aici la evadarea Dincolo. Pentru copii, acel Dincolo este atat magic(devreme ce contextul este armonios) insa poate deveni si monstruos.Se casca o prapastie mare intre cele doua filme si din punctul meu de vedere aceasta incepe odata cu psihologizarea excesiva, in Coraline, apar imagourile parintilor, iar paralelismele sunt prea evidente pentru ochiul neavizat.In povestea Ofeliei totul ramane la nivel mistic…
Cu siguranta aceasta comparatie este mai degraba didacticista… Pentru mine Coraline este un film bun pentru ca ne readuce aminte de cat de bogat si de intelept poate fii un copil, cat de multe trec prin sufletul sau fara ca noi sa ne dam seama,uitand mereu, ca inainte sa credem ca le stim pe toate, inainte de a glorifica lucrurile adorate de societate, am fost poate pierduti, ahtiati dupa atentie… Sfarsitul mie mi se pare fabulos, pentru ca parintii lui Coraline nu-si dadusera seama ca fusesera salvati. Aici eu as interpreta totul ca pe o lipsa de speranta, ca in lumea pusa pe fuga copiii vor fi ucisi si copii din noi, asta daca nu ne trezim. Este un film pentru copilul pierdut din omul “Mare”
March 24th, 2010 at 12:54 pm
mie mi-a placut filmul. si l-am vazut acum nici o luna fortata de anumite imprejurari. mi s-a parut creapy rau. dar in final am ajuns si eu, si baietii mei, la concluzia ca e un film care ne-a placut. mesajul? si un rahat poate mirosi a parfum cateodata! (scuze de exprimare dar nu prea aveam cum sa pun altfel problema) aviz copiilor care, in viata de zi cu zi , sunt ademeniti cu tot felul de bombonele si altele de genul. fiindca poate n-o sa crezi dar inca se mai intampla chestii din astea. finalul a fost previzibil pentru ca e normal ca un film de copii (hm!) sa se termine bine.