Doomsday

Nota mea: **********

“This is our city! Whoever they send here, we’re gonna catch them, we’re gonna kill them, and we’re gonna EAT them!”

Oricat de mult m-as forta sa iau in serios replica “You’re going there? If there is such a thing as hell on earth, that’s it” – nu pot sa ma abtin sa nu ma gandesc ca am crezut ca am depasit de mult stadiul in care un film, care totusi se vroia a fi chiar putin mai crud decat ceea ce am vazut in ultima vreme, inca mai are un scenariu cu asemenea replici. Dar nu asta este problema. Filmul se integreaza elegant in categoria filmelor relaxante, de duminica dupa-amiaza in care totul se serveste cat se poate de cald si calm. Din trailer filmul promite marea cu sarea si nu greseste deloc. Nu are ambitii si nici iluzii. De aceea filmul luat si servit pe spate este o portie de 2 ore de relaxare si violenta murdara dar bine-venita.

Premisa scapa din start cu clasica reteta a virusului mortal care loveste o tara raspandindu-se in mod alarmant si manifestandu-se dezgustator fara preferinte la toti locuitorii. Imaginea post-apocaliptica a Marii Britanii este autentica, lovita de acest virus care nu poate fi tratat si pentru care nu se gaseste nici un fel de antidot. Important de mentionat este ca aici avem parte de un amestec ideal de elemente din filme reusite precum 28 Days Later in care populatia este decimata de acest virus (din pacate nu si transformata in zombi, desi efectele vizibile ale virusului ar fi fost perfecte pentru plasarea in film a unor zombi). Din reteta societatii salbatice din Escape from New York se ia generatia neo-punk style si la conducerea ei se introduce un leader fanatic parca scos din filme precum Mad Max 2The Road Warrior. In film chiar sunt 2 personaje pe nume Miller (regizor – The Road Warrior) si Carpenter (regizor – Escape from new York). Nu mai iau in calcul si asemanarea lui Snake Plissken si petecul lui de pe ochi cu eroina din Doomsday care are unul din ochi inlocuit cu un fel de gadget care o ajuta in “actiune”. Dar categoria celor care vor urmari filmul se va imparti in cei care vor spune ca filmul este copiat dupa toate aceste filme si in cei care vor spune ca acesta este un mare omagiu al filmelor B-cult din anii 80′. Eu ma incadrez la cei din urma.

Dar care este de fapt mesajul filmului ? Daca cumva izbucneste vreun virus fara tratament in vreo 20 de ani vom reveni la natura noastra de maimuta neevoluata si ne vom multumi cu instinctele animalice si canibalistice pentru supravietuire si momentan doar societatea aceasta sub conducerea Guvernului ne impiedica sa ne intoarcem in preistorie. Prologul filmul se intinde cam mult si printr-o povestire cu lux de amanunte aflam ca dupa ce Scotia este izolata si pusa in carantina sub amenintarea uciderii oricarui potential contaminat care incearca sa patrunda pe taramul Angliei, aceasta din urma a fost abandonata in sprijin economic de toate tarile lumii… 20 de ani mai tarziu riscul raspandirii virusului mobilizeaza politicienii Angliei sa trimita o echipa sa gaseasca un antidot.

Introducerea personajului principal cu o mica demonstratie pentru cimentarea eroinei la capitolul “bad ass” care nu ii este rusine sa incalce regulile si sa isi tonifice pozitia de rol dominant al filmului. In multe ipostaze Maj. Eden Sinclair (Rhona Mitra) intruchipeaza mai multe personaje feminine ale marelui ecran alegand ca role model cateva personaje precum Ripley, Lara Croft sau Kate Beckinsale in Underworld. Aparitia lui Bob Hoskins nu aduce nimic intersant in nici un cadru poate doar un supporting role care trece usor nesesizat. Neil Marshall are o fixatie in educarea personajelor in asa maniera incat ies din orice tipar. Personajele negative isi abandoneaza convingerile malefice adoptand canibalismul, iar cele pozitive sunt aruncate in situatii in care actioneaza contrar celor mai elementare asteptari ale spectatorilor … “doing bad things to good people”.

Odata ajunsi in “no man’s land” indeplinirea misiunii simple de “luati virusul si inapoi acasa” este impedicata. Imediat se constata ca de fapt generatia aceasta neo-punk este in razboi cu o alta societate alcatuita de cei care nu au vrut sa cada in dizgratie si au ales sa adopte situl medieval de viata. Din pacate acestia nu adopta numai stilul de viata ci si metodele crude de entertainment ale acelor vremuri.

Batai cu cavaleri in armuri medievale, un rol mai mult cameo a lui Malcolm McDowell si un final apoteotic cu urmariri spectaculoase cu masini cool cu tepi si oase atasate de caroserie si The End. Chiar daca multe din ideile sale sunt haotic prezentate in film stilul regizoral a lui Neil Marshall care nu a prea tinut cont de restrictii pare ca a dat frau liber imaginatiei cu o atitudine necontrolata. Acest ansamblu de elemente old school creioneaza mai mult o sincera declaratie de dragoste pentru filmele de actiune B din anii 80′ in care practic nu aduce nimic nou ci multumeste unora precum Miller, Carpenter sau chiar Cameron pentru tot ceea ce acuma este considerat “invechit”. Prin Doomsday, Neil Marshall demonstreaza clar ca are fler pentru actiune viscerala, eroine sexy, portii imense de gore, si ochiul format pentru anarhie si salbaticie vizuala.

Poze Doomsday

Poze Doomsday - Ziua judecatii - Doomsday Poze Doomsday - Ziua judecatii - Doomsday Poze Doomsday - Ziua judecatii - Doomsday Poze Doomsday - Ziua judecatii - Doomsday Poze Doomsday - Ziua judecatii - Doomsday

Trailer Doomsday

Subtitrare Doomsday

Alte filme:

  1. The Book of Eli (2010)
  2. The Mechanic (2011)
  3. The Fountain (2006)
  4. Source Code (2011)