Filme 2011 - Ex Drummer (2007)

ex_drummer

Nota mea:

Cei care au fost la Festivalul de Film Transilvania in 2007 isi aduc aminte, poate, de celalalt film al festivalului care ii facea pe oameni sa iasa valuri din cinema. Primul a fost Inland Empire (45 de grade in sala, film de aproape 3 ore si regia lui Lynch- cam prea mult), iar celalalt a fost Ex Drummer, debutul belgianului Koen Mortimer. De data asta, oamenii ieseau afara din sila si scarba.

Termenii nu sunt aruncati la intamplare. Astea erau cuvintele vehiculate de oameni, aparute a doua zi in « exit poll »-urile de la iesirea din sala. Hartiutele cu ratinguri erau inevitabil innegrite de pixuri in dreptul cuvantului duda. Cu toate astea, cei care au ramas in sala (printre care si eu) au avut de a face cu una dintre experientele memorabile (si definibile) ca si cinefili.

Mortimer dovedeste cum poti face cinema de calitate pornind de la un plot nu foarte consistent- o trupa de punk incearca sa castige un premiu la un festival tip battle of the bands. Membrii trupei il atrag ca baterist pe Dries, un scriitor de succes, genul cinic-cool. Ca si termen de comparatie- Dries e cam ca Hank Moody, personajul lui David Duchovny din Californication. Doar ca infinit mai (auto)masochist, blestemat, charismatic si orice altceva. Toti membrii formatiei au cate un handicap personal- Dries NU stie canta la tobe, chitaristul e surd, basistul paralizat partial si solistul vocal maniac sexual. Falimentul moral si social al celor trei il atrage iremediabil pe Dries. O data cu apropierea festivalului, trupa The Feminists ( desigur, un nume ales la misto- filmul e de un misoginism infiorator si superb) intra intr-o descompunere din ce in ce mai pronuntata. Asta din punct de vedere uman, pentru ca muzical ajung sa sune acceptabil pentru ceea ce isi doresc. De ce Dries se inhaiteaza cu ei e un mister mai tot filmul. Ai putea crede ca ii foloseste ca material pentru vreun roman. Teoria cade dupa ce Dries isi pierde controlul rau de tot (dar perfect pentru spectator), scotand la iveala un Dries distructiv, periculos, detestabil (pentru unii), dar perfect verosimil.

Totusi, cvartetul isi gaseste un echilibru, chiar daca prin niste fapte abominabile- violuri, batai, furturi. Melanjul de tehnici regizorale (scene derulate invers, camera pozitionata cu capul in jos, decalaje de sunet si imagine etc.) si genuri (documentar, mockumentar, exploitation, comedie neagra, road movie, musical etc.) rezulta intr-o expresivitate de o energie greu de atribuit unui film de arta european. Filmul arata tot putregaiul si subteranele unor existente mizere, lipsite de coordonate morale, in care pana si corpurile ajung sa se sleiasca si sa « duhneasca » pe ecran. Ex Drummer e, dupa repere generaliste, un film socant, dar nu atat pentru scenele de sex (da, are sex real ) sau violenta, cat pentru discursul cu care isi justifica si isi apara « eroii ». Si pana la urma, discursul e atat de convingator, incat ajungem sa vedem mai degraba ce ne leaga de cei patru si ca prefacatoria e mai mare dincoace de ecran. Daca traiti cu impresia ca filmele-s cam la fel in ziua de azi si ca au un mesaj optimist cam neverosimil, puneti mana pe Ex Drummer. E exemplul perfect pentru felul in care un film poate fi consistent tematic si demn de tinut minte. E garantat ca va ramane in minte mai mult ca un Elizabethtown, de exemplu (apropo, cine mai tine minte ceva din filmul ala in afara de piesa lui Tom Petty si cum arata Jessica Biel intr-o rochie mulata ? )

Poze Ex Drummer