O drama foarte buna, deloc plictisitoare (cum sunt majoritatea celor aparute), cu o poveste incredibila inspirata din realitate si cu un joc actoricesc pe masura a lui Hilary Swank si Sam Rockwell.

Kenny Waters este arestat in anul 1983 pentru jaf si crima, insa din pacate, nimeni nu ii poate dovedi nevinovatia. Sora lui, interpretata de Hilary Swank, extrem de suparata pe sistemul de justitie si pe faptul ca i-au fost inscenate infractiunile pentru care a fost inchis, decide (in ciuda faptului ca are doi copii de crescut) sa isi reia studiile, insa de data aceasta in domeniu. Face tot ceea ce ii sta in putinta pentru a-l apara pe fratele sau, insa neincrezator, Kenny incerca sa se sinucida in cei 12 ani de studiu ai surorii sale. Incurajat de Betty Anne,  hotaraste sa aiba rabdare si sa ii dea acesteia sansa de a-l apara.

Singura problema este faptul ca ar avea nevoie de probe ADN in procesul in care Anne l-ar reprezenta pe fratele sau, insa dupa atatia ani, politia ii spune ca acest lucru ar fi cam imposibil. Merge pana in panzele albe in ceea ce priveste cautarile si aprobarile de la politie, intrucat este convinsa ca fratele sau nu va mai suporta psihic un soc, o nereusita. Ceea ce va descoperi, va las pe voi sa aflati.

Un film care merita vazut. Un film care refelecta, paradoxal, nedreptatea sistemului judiciar si de asemenea, sacrificiul si lupta neincetata a surorii pentru fratele sau, atunci cand nimeni nu crede ca s-ar mai putea face ceva.

Trailer

Subtitrare Conviction

a

Conviction (2010)

Mark Wahlberg si Christian Bale in doua roluri de exceptie. Doar nu degeaba filmul a fost nominalizat la sapte premii Oscar. Povestea este una reala, cea traita de boxerul Micky Ward (interpretat de Mark Wahlberg) in incercarea de a deveni campion mondial la categoria mijlocie.

A crescut intr-o familie de noua frati si a fost antrenat de fratele sau Dick (Christian Bale), dependent de droguri. Acesta a renuntat la box din cauza problemelor pe care le-a avut si pe care a continuat sa le faca, motiv pentru care a ajuns si la inchisoare. Mama sa este cea care ii face rost de meciuri lui Micky si cea careia ii place sa controleze totul. Tocmai de aceea, nu accepta oportunitatea ivita fiului sau, aceea de a pleca departe de familie si iubita in scopul antrenarii pe bani.

Mai luam in calcul si faptul ca Micky nu isi poate vedea prea des fiica avuta din casnicia anterioara iar noua sa iubita (Amy Adams) nu este acceptata de membri familiei sale. Cu toate acestea, in ceea ce priveste boxul, are parte de tot sprijinul si incurajarea necesare din partea familiei si a iubitei.

The Fighter este un film cu multe povesti de viata. Un film doar despre box pentru unii, iar pentru cei care stiu sa vada dincolo de lupte, un film de o profunzime mult mai mare.

Trailer

a

The Fighter (2010)

O poveste incredibila de supravietuire. Alpinistul Aron Ralstone (James Franco) pleaca cu bicicleta intr-o noua aventura in Utah, insa de data aceasta fara sa isi anunte familia. Filmul este inspirat chiar din fapte reale traite de alpinist in anul 2003 si din cartea scrisa de acesta, “Between a Rock and and a Hard Place”.

In expeditia sa intalneste alte doua tinere iubitoare de aventura, carora le prezinta cateva locuri uimitoare. Dupa ce se desparte de acestea, pentru Aron incepe adevarata aventura, insa in sensul rau al cuvantului. Cade din neatentie in interiorul canionului  iar mana ii este blocata de o roca imensa. Incearca cu disperare sa se elibereze insa fara niciun rezultat. Lupta alpinistului devine din ce in ce mai mare cu atat mai mult cu cat orele, zilele trec iar lipsa de hrana si de apa ii epuizeaza ultimele puteri.

Este constient de faptul ca nu va reusi niciodata astfel, asa ca, apeleaza la o solutie disperata si terifianta in incercarea de a se salva. Filmul in sine nu e cine stie ce capodopera, intrucat este axat doar pe incercarea lui Aron de a-si elibera mana. Tocmai de aceea poate deveni usor plictisitor pentru unii. Insa ceea ce ii confera peliculei un impact mare si o atentie deosebita e faptul ca intreaga aventura este adevarata.

In orice caz, intr-o lume televizata plina de “tehnici esentiale de supravietuire” (si intr-o lume in care nu prea multi au asistat la vreun taiatul porcului), lesinurile, atacurile de panica, convulsiile sau starile de greata ale spectatorilor aflati la proiectia filmului mi se par destul de exagerate. Asa ca, daca stiti ca sunteti din cale afara de sensibili si slabi de inger, nu va mai uitati la acest film. Bila alba pentru interpretarea lui James Franco.

Trailer

a

127 Hours (2010)

Kevin Spacey interpretează în Casino Jack rolul lui Jack Abramoff, cel mai mare lobbyist din Washington. Împreună cu prietenul şi partenerul său, Michael Scanlon, reuşeşte prin trafic de influenţă să câştige sume imense de bani. Recurge la tot felul de metode pentru a-i ajuta în campanii pe politicienii din Congresul Statelor Unite ale Americii şi devine astfel un om de bază.

Păcăleşte un trib de indieni care deţine cazinouri în Florida, reuşeşte să-şi enerveze superiorii care îl concediază deoarece acţionează după bunul plac, indirect este implicat într-o crimă şi totul începe astfel să se distrugă. Soţia lui Michael descoperă că acesta a înşelat-o şi într-un acces de furie şi răzbunare, dezvăluie FBI-iului toate ilegalităţile pe care cei doi prieteni şi parteneri le-au făcut.

Filmul este inspirat după un scandal politic din anii 2005-2008, când presa, la fel ca în ziua de astăzi, făcea oarecum “legea”. Kevin Spacey, aşa cum ne-a obişnuit deja, are o prestaţie excepţională, însă acţiunea nu pot spune că impresionează extraordinar. Un film bunicel, o realitate prezentată altfel, însă…ceva lipsuri.

Trailer

a

Casino Jack (2010)

Un film despre Charles Darwin ,nu despre viaţa acestuia, ci despre cum a fost scrisă cartea Originea Speciilor, publicată pentru prima dată în 1859. Subiectul este bazat pe dilema lui Darwin, adică ideea că el se afă continuu între respectul faţă de soţia lui pe care o iubea si între dorinţa de a-şi publica cartea. La toate astea, se adaugă suferinţa cauzată de moartea fetiţei celor doi, eveniment peste care Darwin (Paul Bettany) nu poate trece.

Filmul este o ecranizare a cărţii Darwin, His Gaughter and Human Evolution, scrisă de Randal Keynes. Acţiunea ilustrează viaţa unei familii înstărite care nu e perfectă, viaţa unui tată care se luptă pentru convingerile sale şi care încearcă să se adapteze la viaţa de familie. Interpretarea lui  Paul Bettany este una excepţională şi reuşeşte să se implice foarte bine în rolul pe care il are. Acţiunea filmului este mai mult concentrată pe afecţiunea pe care o avea Darwin pentru fiica sa, pe iluzia cum că fata lui încă mai trăieşte. Desi soţia lui, Emma (Jennifer Connelly), suferă alături de el pentru pierderea copiluilui, cei doi  soţi ajung să-şi ascundă sentimenele unul faţă de celălalt.

Filmul este uşor de digerat şi fiindcă este făcut de BBC, are o calitate foarte bună. Povestea poate fi urmărită fără probleme deoarece nu există multă “filosofie”. Nu trebuie să mergi pe ideea că vei rămâne plictisit  doar pentru că e un film despre o parte din viaţa lui Charles Darwin.

Acest film poate fi achiziţionat de pe cineshop.ro

Trailer

Subtitrare Creation

a

Creation (2009)

Un film excepţional, inspirat din realitate. În anul 2006, un bărbat din Pennsylvania, aparţinând comunităţii amish pătrunde într-o şcoală de fete şi omoară cinci eleve. Paradoxal învăţăturilor sectei sale, face acest lucru deoarece doreşte să se răzbune pe Dumnezeu, care i-a luat fetiţa încă de la naştere. Nimeni nu s-ar fi aşteptat tocmai de la distribuitorul de lapte, Charles Robert, care era un om respectat să facă acest gest necugetat. După atentatul criminal, se sinucide, lasându-şi în urmă soţia şi ceilalţi trei copii.

Ar trebui în primul rand să aruncăm o privire asupra comunităţii amish, a stilului de viaţă şi a doctrinelor puternice pe care le posedă. Înzestraţi cu o puternică credinţă în Dumnezeu, cu bunătate, iubire şi iertare fără de margini, oamenii amish refuză cu  orice preţ să ducă o viaţă modernă. Deoarece  aceşti protestanţi au fost persecutaţi religios în Elveţia şi Germania, momentan sunt adepţii non-violenţei, pe care o propovăduiesc. Evident cazul bărbatului care a pătruns în şcoală şi a omorât cinci fetiţe nevinovate le-a zbuciumat viaţa liniştită şi lipsită de griji pe care o aveau.

De aici încolo, începe lupta familiilor care şi-au pierdut copiii, între ură şi iertare. Între ignorare şi resemnare. Una dintre mame nu-şi poate ascunde durerea sub nicio formă, drept urmare refuză să-l ierte pe criminal şi pe soţia acestuia care la rândul ei este şocată, îndurerată şi fără nicio vină. O jurnalistă de la un post de televiziune care participă la întrunirile lor şi care observă cum sunt obligaţi de religie oamenii amish să ierte în ciuda suferinţei inefabile, se oferă să-i acorde ajutor mamei îndurerare şi eventual, să o ducă de acolo în oraş.

Duce o luptă continuă cu ea şi cu soţul ei şi până la urmă decide să rămână alături de el. Nu ştiu cum sunteţi voi, dau eu una sigur nu aş putea să iert o asemenea faptă. Va reuşi Ida Graber să se resemneze şi să-l ierte cu adevărat pe cel care i-a omorât fiica? Rămâne să descoperiţi singuri. Un film care cu siguranţă merită văzut. Un film care nu este ficţiune, ci doar reflectarea unei realităţi tulburătoare care ar trebui să ne pună câtuşi de puţin pe gânduri…

a

Amish Grace (2010)

Confucius (2010)

Cu: Yun-Fat Chow, Xun Zhou, Yi Lu

Regia: Mei Hu

Scenarist:

Durata: n/a

Genul: drama, biografie

  Aceasta drama biografica urmareste existenta si cariera marelui filozof chinez Confucius, ale carui invataturi au avut o puternica influenta asupra modului de gandire si asupra stilului de viata al oamenilor din China, Japonia, Taiwan, Vietnam si Coreea. Nascut in anul 551 inainte de Hris…

Trailer Confucius

a

Trailer Confucius (2010)

Nota mea: 6 out of 10 stars

Salut, draga cititorule! Daca esti pentru prima data aici iti uram bun venit. Nu te speria, e un blog cu cele mai noi si cunoscute filme chiar daca titlul despre care te-ai hotarat sa citesti acum nu este unul despre care sa fi auzit prea multe in prealabil. Daca in schimb esti unul dintre vizitatorii fideli ai blogului stii probabil ca periodic am postat aici recenziile unor productii cinematografice asiatice. Cunosti, de asemenea, ca intotdeauna notele au fost unele apreciative, oamenii de film cu ochii oblici dovedindu-se cat se poate de pasionati de munca lor, rezultatele fiind unele cu mult peste medie. Da, urmarim si altceva pentru ca, nu-i asa, o evadare din sindromul Hollywood e oricand binevenita. Astazi a venit din nou randul sa va indemn sa descoperiti una dintre povestile notabile ale istoriei Asiei. Mai devreme sau mai tarziu va veti lovi, de-a lungul existentei voastre, de numele lui Confucius. Ei, filmul care ii poarta numele este poate una dintre cele mai scurte cai de a descoperi cine a fost acesta si cum a reusit sa se faca cunoscut, apreciat, respectat pe tot mapamondul.

Daca ar fi sa caracterizam “Confucius” intr-un singur cuvant acesta ar fi fara indoiala “maret”. Si nu vorbesc doar din punct de vedere vizual, deoarece stiam ca producatorii chinezi acorda atentie sporita detaliilor de gen. Spectatorul face fara stiinta lui o calatorie scurta in timpuri de mult apuse si se transpune cat ai zice peste in batalii memorabile sau intalniri politice de mare efect. Bineinteles la dreapta ii va sta intotdeauna Confucius, interpretat indraznet si credibil de cunoscutul Chow Yun-Fat. Cum era de asteptat personajul ne devine extrem de apropiat de-a lungul povestii.

In debut aflam cum a fost posibila ascensiunea politica a invatatorului. Acesta reuseste datorita calmului si inteligentei sa invinga fara lupta un stat rival. Nu am reusit sa-mi stapanesc zambetul cand Confucius si ai lui au reusit sa sperie cu ajutorul a o suta de care de boi si praful ridicat de acestea o intreaga armata. Ce e hilar e ca, in urma confruntarii inchipuite, Confucius recupereaza de la rivali terenuri pe care statul sau le credea definitiv pierdute. Am notat si am bagat la cap, barbatul care spune ca “actiunea militara trebuie sa fie inovativa si executata prin suprindere” este cu adevarat genial.

Nu trece mult si primim alte dovezi ale iscusimii sale. Omenos si echilibrat, Confucius realizeaza ca pozitia pe care o ocupa este temporara si decide sa utilizeze fiece oportunitate pentru a-si ajuta poporul. Din pacate, asa cum se intampla si prin alte parti, “nu spui care”, Confucius ajunge sa fie invidiat si cei care impart puterea cu dansul decid ca ar fi mai linistitor sa scape de un om mult prea inteligent. Asa ajunge sa fie trimis in exil unde i se alatura o suita de invatacei.

Singura problema care apare de-a lungul peliculei este ca incepe incordat, in forta, dar sfarseste lamentabil, retezat, dezamagitor. Partea aceasta de sfarsit cu un Confucius in peregrinari prelungite este scurtata la maxim, cativa ani fiind condensati in doar cateva minute. Asta in antiteza cu inceputul extrem de detaliat. Producatorii insista si construiesc pe indelete imaginea celui care a fost Confucius in floarea varstei, deseori cu citate ale acestuia, dupa care ne trezim ca ne pierdem eroul pe nepusa masa. Totusi filmul transpune o aventura interesanta care merita urmarita.

Poze Confucius

Trailer Confucius

Subtitrare Confucius

a

Confucius (2010)

Nota mea: 8 out of 10 stars

În ultima săptămână postul de televiziune TVR 2 ne-a răsfăţat cu producţii valoroase şi inedite, chiar dacă nu pe gustul tuturor cinefililor, ce-i drept la ore atât de târzii din noapte încât dacă trebuia să te trezeşti în fiecare dimineaţă la ora 7 pentru a merge la serviciu preferai să renunţi la deliciul savurării unui film de calitate în favoarea unui somn dulce. După drama „Non ti muovere” a italianului Sergio Castellitto, care mi-a lăsat o impresie extraordinară şi la care voi cugeta multă vreme de acum înainte, a venit rândul peliculei biografice franţuzeşti „Seraphine” a regizorului Martin Provost, câştigătoare a 7 premii Cesar în anul 2008 din 9 nominalizări posibile şi povestea reală a pictoriţei naive de la începutul secolului al XX-lea Seraphine Louis, cunoscută sub numele de Seraphine de Senlis.

Privind o fotografie veche şi decolorată a adevăratei Seraphine Louis, nu mi s-a părut că actriţa Yolande Moreau a fost cea mai potrivită alegere pentru rolul principal feminin din punct de vedere al trăsăturilor fizice, însă pe măsură ce acţiunea se derula prin faţa ochilor mei înceţoşaţi de oboseală începeam să înţeleg raţiunile ce au stat la baza castingului. Chiar dacă asemănarea dintre cele două femei este îndoielnică (în pofida machiajului elaborat), nimeni nu are motive justificate să conteste jocul perfect al Yolandei Moreau sau premiul Cesar cucerit de către aceasta pentru cea mai bună actriţă franceză a anului 2008, în condiţiile în care nu este la îndemâna oricui să intre în pielea unei menajere neinstruite, necizelate, needucate, şleampăte, stângace şi cu un mers greoi şi lipsit de cea mai elementară graţie sau naturaleţe. Autoizolându-se între cei patru pereţi ai unei camere închiriate mizere, cheltuindu-şi puţinii bani pe care îi obţinea de pe urma lustruirii podelelor şi spălării rufăriei familiilor burgheze din Senlis pentru a cumpăra vopsele, relaţionând sporadic cu oamenii din jurul ei şi numai atunci când era absolut necesar, Seraphine s-a dedicat cu tot trupul si cu tot sufletul unei pasiuni care o consuma pe interior şi care se cerea materializată în forme şi culori. Întrucât economiile insuficiente nu îi satisfăceau nevoile artistice, menajera umilă şi semianalfabetă a apelat la ingeniozitarea ei înnăscută pentru a-şi procura „vopselele” indispensabile, utilizând sânge de păsări furat din măcelării, seu de lumânări subtilizat de la biserică, lut galben din albia râului, noroi şi amestecuri diverse de petale de flori, motiv pentru care nuanţele şi culorile întalnite pe pânzele şi placajele sale au intrigat multă vreme criticii şi colecţionarii de artă şi au stârnit întrebări fără răspuns legate de provenienţa lor.

Ignorat şi uneori luat în bătaie de joc de către localnicii snobi şi neiniţiaţi în secretele picturii, talentul brut al Seraphinei ar fi putut rămâne nedescoperit dacă şansa nu i l-ar fi scos în cale pe criticul de artă german Wilhelm Uhde ( Ulrich Tukur ), stabilit temporar la Senlis împreuna cu sora lui Anne-Marie. Hazardul a făcut ca o natură moartă cu mere executată pe placaj să cadă în mâna colecţionarului neamţ, care a intuit mina de aur care se ascundea în spatele unei înfăţişări fizice atât de banale şi care a plasat-o instantaneu pe Seraphine sub protecţia şi patronajul său artistic. Sub îndrumarea acestui Mecena deloc tiranic, progresele înregistrate de către Seraphine Louis în perioada 1912–1914 au fost remarcabile, din ce în ce mai multe tablouri cu dimensiuni de 2 metri, având ca elemente costitutive flori, frunze şi fructe repetate în mod obsesiv pe toată suprafaţa pânzei, făcându-şi loc în colecţia personală a lui Wilhelm Uhde, care intenţiona să organizeze o expoziţie pentru protejata lui.

Izbucnirea primului Război Mondial în Europa şi plecarea intempestivă a germanului Wilhelm Uhde, care devenise indezirabil în Franţa, au marcat în mod decisiv destinul Seraphinei de Senlis şi au influenţat într-o oarecare măsură degradarea lentă şi sigură a stării sănătăţii ei psihice. Chiar dacă pictoriţa s-a revăzut cu binefăcătorul său în 1927 şi a mai beneficiat timp de câţiva ani de ajutorul financiar al acestuia şi mai cu seamă de încurajările lui morale, criza economică mondială a curmat brutal colaborarea fructuoasă dintre cei doi şi le-a pecetluit soarta. Psihoza cronică de care suferea Seraphine Louis a început să se manifeste în forme grave, culminând cu halucinaţii despre îngeri care o inspiră ce să picteze, conversaţii imaginare cu copacii, florile şi animalele sau viziuni distorsionate ale realităţii în care ea îşi cumpără rochii de mireasă şi face preparative pentru o nuntă care există numai în fanteziile ei bolnave. Un drum existenţial sinuos, cu urcuşuri şi coborâşuri, cu agonie şi extaz, cu noroc şi nenoroc, cu succese şi eşecuri s-a terminat pentru Seraphine Louis în ospiciul Clermont, în care a şi decedat în anul 1942.

Superbă scena de final a filmului în care femeia cu mintea rătăcită, vindecată temporar de accesele de furie violentă care o ţinuseră legată de pat şi izolată într-un salon pentru pacienţi cu grad ridicat de risc, este mutată datorită intervenţiei aceluiaşi Wilhelm Uhde într-un salon luminos şi curat, din care i se permite să iasă în aer liber şi să se bucure încă o dată de frumuseţea frustă a naturii pe care a pictat-o în culori atât de vesele şi vii. O metaforă pentru moarte sau pentru libertate. Sau prima „pictură” ce nu înfăţişează o natură moartă, fiind însufleţită de prezenta unui om. Nota 8 pentru o peliculă biografică tipic europeană, care nu are nimic în comun cu valorile şi nonvalorile promovate de Los Angeles sau New York şi care reprezintă o cură de fructe şi legume proaspete după ce ai consumat multă vreme numai carne.

Poze Séraphine

Trailer Séraphine

Subtitrare Séraphine

a

Séraphine (2008)

Nota mea: 8 out of 10 stars

You’ve killed God, sir!

Desi la prima vedere pare un film plicticos “Creation” reuseste sa-si depaseasca conditia intrupandu-se intr-o superba drama de familie capabila sa stoarca lacrimi. Eu unul am mers alaturi de Charles Darwin in aceasta calatorie fabuloasa si trebuie sa recunosc ca nu de putine ori a reusit sa-mi spele obrajii.

Intamplarea face ca filmul de fata sa nu insiste la nesfarsit, asa cum ma asteptam initial, pe teoria evolutionista a lui Darwin, ci patrunde dincolo de aceasta, in insasi existenta acestui personaj celebru. Tocmai modul de a prezenta lucrurile ma face sa declar, fara retinere, ca filmul este magic. Daca esti parinte vei simti cat atarna viata copilului de langa tine. Daca esti credincios iti vei pune, inca o data, intrebarea “De ce Doamne?. Daca esti pur vei simti durere…

Pelicula este o impletire de evenimente, din trecut si prezent, care are scopul de a prezenta pe indelete tumultul interior al omului care a descoperit originea vietii, Charles Darwin. Omul de stiinta este pus in fata unei cumpene a vietii. Tocmai ce si-a pierdut fiica din cauza unei boli fulgeratoare si, odata cu ea, a pierdut si credinta in Dumnezeu. Intelegem astfel starea in care il gasim, macinat de o boala nestiuta, cauzata tocmai de psihicul sau incarcat. Totul este alimentat de munca sa care i-a scos in relief evidentul – nu Dumnezeu a creat lumea asa cum o stim. Insa publicarea unei astfel de concluzii ar echivala cu o revolutie iar prima victima ar fi chiar sotia lui, cea care se agata fara echivoc de ideea de Dumnezeu, Cel care are un plan pentru noi toti.

Oricat si-ar dori de mult, Darwin nu poate face pasul final. Chiar daca il reneaga pe Dumnezeu, totusi spera in interior ca sotia lui are dreptate si ca fiica lor pierduta isi continua existenta intr-o lume mai buna. Lupta oarba dintre credinta si stiinta il transforma intr-o relicva, om care nu mai poate discerne intre realitate si vis. Darwin prefera autoizolarea familiei sale. Sotia si ceilalti copii par a nu mai ocupa locuri primordiale in existenta sa. Spre bucuria mea, pe final, descoperim adevarul pe care il tinteam. Chestia e ca nu numai Darwin este eliberat de povara ci si cel care a avut curajul sa-l insoteasca in aceasta poveste, spectatorul.

“Creation” este magnific din diverse motive. In urma lui poate vei intelege mai clar de ce avem nevoie de Dumnezeu in viata noastra. Vei patrunde dincolo de semnificatia cuvantului “familie”. Vei fi de acord cu evolutia tuturor lucrurilor din jur. Da, totul are un scop, iar lucrul acesta, dinainte stiut, este reconfortant.

PS. Poate daca nu va intereseaza povestea propiu-zisa veti fi convinsi sa-l urmariti gratie actorilor implicati. Asta deoarece Paul Bettany este fabulos in rolul lui Darwin iar sprancenata Jennifer Connelly nu este nici ea departe in rolul sotiei acestuia. Cu siguranta nu veti regreta!

Poze Creation

Trailer Creation

Subtitrare Creation

a

Creation (2009)