Nota mea:

Austriacul născut în Germania Michael Haneke este un regizor incomod, dificil de digerat, controversat şi original, iar cine a vizionat anterior măcar unul dintre filmele sale este imposibil să nu fie tentat să urmărească cea mai recentă producţie ieşită din mâinile lui „Das weisse band” („The white ribbon” – Panglica albă ), cu atât mai mult cu cât are la activ un Palme D’Or în anul 2009, un Golden Globe şi două nominalizări la Oscar în anul 2010. Din păcate pentru mine am reuşit să îngurgitez până în acest moment numai „Funny games US” şi „Das weisse band”, suficient însă pentru a mi se deschide apetitul şi curiozitatea faţă de opera cinematografică marca Haneke şi pentru a-mi dori să rezerv un loc la Noul Cinematograf al Regizorului Român din Bucureşti în perioada 18 mai – 28 mai pentru a urmări o proiecţie specială cu zece dintre cele mai reprezentative filme ale regizorului.

Fără  a avea în distribuţie actori  Citeste mai departe »

Nota mea:

“ How do you live a life full of nothing?”

Câteodată subînţeleasă, câteodată explicit formulată, această întrebare este enigma la care îşi propun să răspundă pe tot parcursul peliculei „El secreto de sus ojos” personajele principale Benjamin Esposito şi Ricardo Morales, doi bărbaţi îndrăgostiţi şi fideli care, din motive diametral opuse, şi-au pierdut iubirile vieţii. Mărturisesc că, indusă în eroare de titlu, am fost convinsă că filmul regizorului argentinian Juan Jose Campanella se va axa pe o poveste de dragoste şi nu mi-a venit să-mi cred ochilor atunci când acţiunea a debutat în forţă cu un viol şi o crimă de o brutalitate ieşită din comun, urmând încet-încet scheletul unei intrigi poliţiste în care investigaţia era punctată de prelevarea de probe de la locul faptei, formarea unui cerc de suspecţi, identificarea unui bărbat obsedat în trecut de victimă care corespunde profilului ucigaşului şi căutarea Citeste mai departe »

Nota mea:

“Rock out with your glock out!”

Imperecherea a doua persoane care nu se aseamana si nu au ce cauta nici macar in aceasi zona geografica s-a mai incercat. Ba mai mult de atat, se pare ca publicul adora sa vada astfel de cuplari mirobolante in cazul fortelor de ordine. Este teribil de amuzant sa vezi astfel de personaje cum dau din lac in put, se impusca la misto si mai si razi de ei pe parcurs.

“Cop Out”, care a purtat ceva vreme un inedit titlu pentru un Citeste mai departe »

Nota mea:

I got some bad ideas in my head.

Un film “bolnav”. Un film prea tare pentru anul in care a aparut. Il vad acum in 2010 si mi se pare atat de actual… Am face bine sa clonam personaje ca De Niro sau Scorsese altfel ne vom pierde bruma de talent ramasa. Oameni buni, cine n-a vazut inca “Taxi Driver”? Daca esti unul dintre cei care au raspuns “eu”, e timpul sa o faci! Nu te mai speria de anul trecut in paranteza langa titlu. “Taxi Driver” este si vizual si artistic la nivelul Citeste mai departe »

Nota mea:

„Echilibrul necesar pentru o viaţă fericită este iluzoriu”

Recunosc faptul că am selectat spre vizionare filmul „Leaves of grass” din motive pur subiective întrucat sunt o fană declarată a actorului Edward Norton, ceea ce nu înseamnă că sunt oarbă la calitatea îndoielnică a materialelor cinematografice în care se implică de aproximativ 4 ani sau că sunt indulgentă cu alegerile nonconformiste şi şocante pe care le face de la „The painted veil” încoace. Pentru cine este familiarizat cu prestaţiile actoriceşti de excepţie ale lui Edward Norton din pelicule precum „American history X”, „Fight club”, „25^th hour” sau „Primal fear” reprezintă o mare dezamăgire şi frustrare să îl observe jucand în prostioare cu pretenţii de genul „The incredible Hulk” sau „Leaves of grass”, chiar dacă actorul şi-a justificat în repetate randuri selecţia prin prisma intenţiei de a aborda roluri cat mai diverse şi cat mai provocatoare. Însă afirm cu mana pe inimă că, dacă rolurile Derek Vinyard, The Narrator, Monty Brogan sau Walter Fane pot fi considerate autentice provocări, rolurile Bruce Banner şi într-o oarecare măsură Bill / Brady Kincaid sunt un soi mai Citeste mai departe »

Nota mea:

Fie că am citit vreodată romanul autobiografic „Numai cu fiica mea” al scriitoarei nord-americane Betty Mahmoody, fie că am vizionat documentare despre condiţia inferioară a femeii în ţările arabe, fiecare dintre noi a luat cunoştinţă într-un fel sau în altul de modul în care musulmanele luptă să supravieţuiască într-o lume crudă a bărbaţilor. Inspirat din cartea cu acelaşi titlu a jurnalistului francezo-iranian Freidoune Sahebjam, care a fost publicată în anul 1994 şi este bazată pe o poveste reală, filmul „The stoning of Soraya M” relatează o întamplare cutremurătoare petrecută în Iran în anul 1986 şi surprinde reacţiile pe care le-a generat lapidarea unei neveste nevinovate printre membri comunităţii arabe, dar şi pe plan internaţional. Soraya ( Mozhan Marno ) este o soţie fidelă pentru Ali şi o mamă devotată pentru cei patru copii rezultaţi din căsnicia lor, singura vină pe care i-o poate atribui bărbatul de care şi-a legat destinul fiind aceea că este suficient de încăpăţanată încat să refuze divorţul şi să nu-i permită acestuia să se Citeste mai departe »

Nota mea:

Stay away!

Nu-i asa ca va plac surprizele? Iata una cu adevarat placuta, aparuta parca din neant. “The Collector “, film ce nu a impresionat la vremea lui prin incasari exorbitante in cinematografe, reprezinta una dintre excursiile care trebuie facute. As putea sa promovez filmul drept noul “Saw” dar sunt sigur ca prea multi au gandit la fel inaintea mea. Nici nu e greu, atmosfera apasatoare de aici asemanandu-se extrem cu cea redata de primul film al seriei care l-a avut in prim plan pe Jigsaw si ale sale capcane mortale. Ulterior aveam sa aflu ca scenariul a fost scris de aceeasi oameni care au imaginat partile patru, cinci si sase ale francizei “Saw”. Asa am realizat ca asemanarile nu sunt intamplatoare. Puzzle rezolvat.

Insa eu vreau sa prezint ceea ce Citeste mai departe »

Nota mea:

Who ordered the whup ass fajita?

Fratilor, pe cat de mult laudam originalul pe atat de mult am sa blamez aceasta continuare nereusita si deloc necesara. Stay tuned to find out why! In 1999 Troy Duffy facea pe dracu in patru sa-si faca un nume si investea tot ce avea in acest proiect deosebit. Degeaba, initial totul transformandu-se intr-un dezastru, semnificand ca rularea in cinematografe nu a produs rezultatele scontate. Din fericire pentru el avea sa aiba partea de o a doua sansa odata cu lansarea pe DVD. Filmul avea sa sparga recordurile fiind unul dintre cele mai bine vazute titluri la vremea lui. Bravo!

Era doar 2008 cand am vazut prima parte. Nu a contat, “The Boondock Saints” parandumi-se Citeste mai departe »