Nota mea:

“Because HE’s the hero Gotham deserves, but not the one it needs right now…and so we’ll hunt him, because he can take it. Because he’s not a hero. He’s a silent guardian, a watchful protector…a DARK KNIGHT.”

A fost odata ca niciodata, intr-o galaxie departe, foarte departe, la multi ani lumina departare chiar, un regizor marunt, mediocru, neimportant si neinsemnat pe nume Tim Burton. El a crezut ca un Batman care ucide si arunca in aer infractori / circari cu dinamita, i-ar da un aer gotic legendarului cavaler al noptii. In toata ignoranta lui, Tim Burton a reusit sa scape cu basma curata si sa si spele creierele unor obijnuiti spectatori. Dar nu si fanilor. Aceasta imagine obscura a cavalerului negru, atat de binecunoscuta pentru multi ani, poate fi data uitarii. Actiunea si spectacolul se muta in universul nostru, lasand in urma ceva ce a fost si nici ca va mai fi.

Daca The Dark Knight ar fi fost un Citeste mai departe »

Nota mea:

Ultimul film cu Anthony Hopkins pe care l-am vazut -The Human Stain (in care Hopkins isi imparte rolul cu Wentworth Miller din Prison Break)- m-a convins inca o data ca actorii buni joaca in filme bune in majoritatea cazurilor. Domnul Hopkins nu m-a dezamagit pana acum, rolurile in care l-am vazut distribuit fiind jucate fara cusur de el. E clar ca thrilelerele psihologice sunt cele care il reprezinta cel mai bine si scot in evidenta talentul sau actoricesc, insa nu trebuie sa generalizam: Hopkins nu inseamna numai Hannibal…desi mi se pare ca majoritatea il asociaza numai cu acest personaj ciudat (putin spus!). Nici nu are rost sa enumar filme care m-au tinut cu sufletul la gura si care l-au avut ca protagonist pe Hopkins, Fracture numarandu-se printre ele. Nu pot spune ca e cel mai bun film al lui Hopkins daca iau ca puncte de referinta Hannibal sau Meet Joe Black, insa e cu siguranta in top 10. Citeste mai departe »

Nota mea:

Bazat pe romanul lui Antonio Pennechi intitulat „ Il Fasciocomunista” şi regizat de către Daniele Luchetti, filmul “Mio fratello e figlio unico“, avandu-i în rolurile principale pe cvasi-necunoscuţii actori pentru publicul din Romania Riccardo Scamarcio, Elio Germano sau Diane Fleri, a constituit o mare dezamăgire pentru mine deoarece ştiam din documentările mele anterioare că se axează pe conflictul dintre ideologiile fasciste de dreapta şi ideologiile comuniste de stanga, pe relaţiile disfuncţionale dintr-o familie italiană obişnuită şi săracă, aparţinand clasei muncitoare şi nu în ultimul rand pe confruntarea teribilă dintre doi fraţi, în aparenţă foarte diferiţi, dar la fel de pasionali şi dedicaţi cauzelor politice pe care le servesc şi mă aşteptam în consecinţă să am parte de o realizare cinematografică de excepţie. În loc de asta am primit (ca o izbitură de secure în moalele capului) un film destul de şters, tern, plictisitor şi lipsit de sare şi piper, care trebuia să transmită emoţii foarte puternice şi să trezească o serie de reacţii şi sentimente contradictorii, determinandu-l pe spectator să ia partea Citeste mai departe »

Nota mea:

Martora mi-e mama ca ascult si imi place formatia The Bealtes, doar numai ea stie de cate ori mi-a spus sa dau muzica mai incet, iar cum Chapter 27 are legatura cu unul dintre membrii formatiei, filmul a devenit pentru mine un must-see…insa dupa ce l-am vazut mi-am dat seama ca l-am supraestimat. Intr-adevar subiectul este interesant: povestea celui care l-a omorat pe John Lennon in 8 decembrie 1980, dupa ce a asteptat 3 zile in fata resedintei acestuia din New York, insa lipsa unei doze mai mari de actiune se face puternic simtita.

Cand vine vorba despre personalitati, regizorii prefera filmele biografice, axandu-se pe viata unei celebritati, moartea fiind puternic dramatizata, insa portretul ucigasului Citeste mai departe »

Nota mea:

Cum ar fi daca cineva ar detine poze compromitatoare cu printul William de exemplu? Politia ar fi legata de maini si de picioare, nu ar putea actiona, chiar si in cazul unuor delicte majore… pentru ca norocosul detinator al fotografiilor devine imun peste noapte. Si totusi, stiti vorba aia : Ulciorul nu merge de multe ori la apa, se mai si sparge- cam asta e morala acestui film.

In The Bank Job, motivul pentru care se produce din start jaful este recuperarea unor fotografii compromitatoare ale unei personalitati regale- aflate intr-o cutie valorica dintr-o Citeste mai departe »

Nota mea:

Exista pe lumea asta atatea meserii, atatea domenii in care poti lucra , incat ai de unde alege. Unii aleg sa fie avocati, altii pompieri, altii profesori, doar sunt meserii prezentabile, dar totusi cineva trebuie sa faca si munca murdara, nu? Si cand vorbim despre dirty-jobs avem de-a face cu un domeniu surprinzator de vast: de la gunoieri, la cei de la deratizari, dezinsectii, insa la cei care fac curatenie la scenele crimelor macabre v-ati gandit vreodata?

Pana la urma cineva trebuie sa curete urmele lasate de o crima, si se pare ca nu criminalii se pricep cel mai bine la aceasta treaba (mereu lasa ceva in urma si sunt prinsi). Parerea mea: ar trebui sa invete meserie de la Samuel L. Jackson, care in filmul acesta e seful firmei de “curatenie”. In general, in filme Citeste mai departe »

Nota mea:

Sergiu, Sergiu Revine, Sergiu Forver, Sergiu si Lori. Ma gandesc cu stupoare la cei 5 lei aruncati pentru rola aia de pelicula irosita in asa hal. Eu m-am dus la film cu speranta de a-l lua in gluma. Echipa de prieteni era bine antrenata si pregatita pentru ce aveau sa vada, si ca bonus mai aparea si Ileana dezbracata. Dar spre dezamagirea mea si a echipei mele, filmul nu a oferit nici un prilej, nici o scuza rizibila. Totul a fost fortat.

Domnul Sergiu nu intarzie sa gafeze la nesfarsit in cel mai grosolan mod chiar si la varsta sa inaintata, dand de inteles ca mai are 2 telejurnale si si-a incheiat conturile pe lumea asta. Cu 2 sacosi de alimente incarcate ochi, sub ochi, comisarul nu se da batut nici macar atuncea cand senilitatea sa il izbeste de toti peretii. In jurul sau se invart milioane de dolari, euro, gloante, vechi prieteni si fosti comunisiti Citeste mai departe »

Nota mea:

Am urmarit intr-o dimineata de marti acest film care mi-a setat tot ritmul. Acum ma leg de ceva ce probabil ca nu as fi avut niciodata curaj sa o fac. Am sa distrug cu cuvintele mele o imagine a unui silent drifter care trebuia sa ramana anonim.

E ciudat sa pot sa accept ideea ca din cand in cand mai apare cineva care pune lucrurile in perspectiva atat de frumos si de straniu incat devii gelos. Realizezi ca nu vei putea face nicodata asa ceva, doar ca stii ca aceasta apreciere este undeva la granita. Doar pentru ca am ajuns in acest loc ma multumeste.

Kim Ki Duk vine si ne spune ca numai asa poti fi cu adevarat liber. Si ne mai spune ca pentru el dragostea este inexplicabila in cuvinte. Asa ca mai bine se scutura de ele ca si Citeste mai departe »

Nota mea:

Daca prin film / serial politist tipic britanic intelegeti ceva de genul “Midsomer murders”, “Inspector Morse” sau “Sherlock Holmes”, atunci pelicula “The Oxford murders“ nu se apropie foarte mult de ideea pe care v-ati faurit-o anterior despre Anglia, despre celebra Scotland Yard, despre detectivii ei particulari sau despre criminalii ei, eu personal avand momente cand am asemanat acest film mai degraba cu “Zodiac-ul” lui David Fincher datorita atmosferei sumbre si imaginilor sterse si obscure, in tonuri dominante de verde. Probabil ca aici intervine si viziunea scenaristului si regizorului de origine spaniola Alex de la Iglesia, motiv pentru care, chiar daca majoritatea actorilor implicati in acest proiect sunt englezi si chiar daca filmul este realizat in intregime la Londra si la Oxford, nu ai impresia ca respiri prin toti porii aerul acela specific britanic si nici ca regasesti atmosfera aceea conservatore, detasata si glaciala a unei Anglii patriarhale, inchise ermetic in propriile traditii si obiceiuri.

Nu mai vizionasem de multa vreme un film cu intriga politista Citeste mai departe »

Nota mea:

Dupa ce am vizionat cateva pelicule care mi-au lasat un gust amar, a fost o reala incantare pentru mine sa descopar filmul “Cassandra’s dream“, scris si regizat de catre Woody Allen, filmat in intregime in Anglia si bucurandu-se de aportul a doi tineri actori talentati, care incep sa-mi placa din ce in ce mai tare pe masura ce vad mai multe roluri ale lor – scotianul Ewan McGregor si irlandezul Colin Farrell, precum si de prezenta in distributie a lui Tom Wilkinson, de doua ori nominalizat la premiile Oscar. Pot spune ca atat de mult m-a captivat filmul despre care va vorbesc incat l-am urmarit cu sufletul la gura in prima seara si am decis sa repet experienta in seara imediat urmatoare, ceea ce nu mi se intampla prea des.

Titlul englezesc al peliculei – “Cassandra’s dream” – este ales in mod inspirat, facand trimitere la mitologia greaca in care Cassandra, fiica regelui Priam si a reginei Hecuba din Troia, era inzestrata de catre zeul Apollo cu darul profetiei si blestemata totodata ca nimeni sa nu se increada in predictiile ei. Deoarece eroii principali – fratii Ian si Terry Blaine – decid sa boteze barca cu panze pe care tocmai si-au achizitionat-o cu acest nume este lesne de prevazut ca respectiva barca va juca un rol semnificativ in destinele lor si va avea o functie premonitorie, practic conflictul filmului rezolvandu-se in final tocmai la bordul acestei ambarcatiuni. Am remarcat Citeste mai departe »