Nota mea:

It’s an adventure. It’s a great adventure. We want to take them places that they’ve never been before. We want to show them talent like they’ve never seen before.

S-a scris prea mult despre moartea lui Michael Jackson pentru a mai insista aici cu aceleasi si aceleasi informatii. E un blog de filme si ne oprim doar asupra produsului “This Is It”, documentar care surprinde ultimele momente petrecute pe scena de super artistul nostru. Da, ca mai toata lumea, l-am iubit pe Michael. Tot ceea ce a facut de-a lungul carierei sale a fost genial. Piesele sale sunt memorabile, miscarile de dans se regasesc in fiecare dintre noi. Nu discutam despre viata personala, acuzele ce i s-au adus, articolele defaimatoare provocate de zecile de operatii estetice, etc.. Nu, prefeream sa ni-l aducem aminte prin ceea ce a facut Citeste mai departe »

Nota mea:

They have wings but cannot fly. They’re birds that think they’re fish. And every year, they embark on a nearly impossible journey to find a mate. For twenty days and twenty nights the emperor penguin will march to a place so extreme it supports no other life. In the harshest place on Earth, loves finds a way!

“La marche de l’empereur/ Calea Imparatului” este un documentar fantastic. Stiu ca zilele acestea toata lumea lauda pana la extrem ultima gaselnita in domeniu, “Home”, o insiruire de imagini superbe (mai ales in HD) cu un comentariu decent care ne face sa ne caim si sa ne comportam altfel fata de mediul care ne sustine viata (cel putin pentru cateva zile). Dar imagini care fac cat o mie de cuvinte si mesaje pentru o viata sanatoasa se tot propaga in ultimii ani. De aceea, am vrut sa recomand un alt documentar. Am stat sa ma gandesc, oare care dintre cele vizonate a avut atata putere incat sa ma convinga Citeste mai departe »

Nota mea:

In primul rand, trebuie precizat ca Anvil nu e o formatie inventata. The Story of Anvil nu e vreun Spinal Tap refacut. Am vazut pe cateva siteuri decente de cinema cum userii se intreceau in a spune ca Anvil a fost inventata pentru un mockumentary. Era foarte usor de verificat, dar oamenii au tendinta naturala de a crede ca daca vad un documentar despre o formatie de hard rock din anii 80, sigur trebuie sa fie o gluma.

Ceea ce e o gluma e cariera acestei trupe. In anii 80, Anvil era foarte sus in preferintele fanilor genului, la egalitate cu Anthrax sau AC/DC. A fost o vreme buna pentru formatii in care muzicienii aratau ca si figurantii din Mad Max si care cantau despre folosirea margarinei ca si accesoriu pentru sex. Single-ul Metal on Metal al celor de la Anvil era la fel de celebru ca si Highway to hell de la AC/DC. Dar canadienii de la Anvil nu au strans fani si bani, au cazut in anonimitate, nu au avut turnee mondiale si nu au mai aparut pe MTV vreodata. Asta pana in 2008, cand Sasha Gervasi (scenaristul pentru The Terminal si fan inrait Anvil) s-a pus pe facut un documentar despre trupa canadiana.

20 de ani mai tarziu dupa momentele de glorie, Anvil continua sa existe. Si sa inregistreze. In garajul Citeste mai departe »

Nota mea:

Sanse mici ca numele lui Chris Waitt sa va spuna ceva. E un tip dezgustator, care locuieste intr-o cocina de garsoniera si care a fost parasit de toate prietenele sale. Diferenta e ca el a facut un film (de succes) din asta.

Cel putin, asa a parut la TIFF. Din ce in restul anului tipii atragatori din oras trebuie sa umble la solar si sa poarte accesorii Hermes si/sau Converse, pe durata festivalului toti imbecilii in tenisi, nebarbieriti, care au abtibilduri cu Snoopy pe laptop devin atragatori. Pentru ca Waitt e un imbecil irecuperabil. Dar face din asta un (anti)stil.

Chris are cam 30 de ani si a avut o viata amoroasa catastrofala. Incepand cu o relatie din clasa la a IV-a si pana la o legatura serioasa de patru ani. Primul semn cum ca Waitt e un imbecil e faptul ca, din viata lui si din resursele inspirationale legate de Citeste mai departe »

Nota mea:

Hunter S. Thompson a fost primul jurnalist “gonzo”, pentru ca cineva s-a gandit sa dea un nume stilului insolit inventat de el; a fost un pumn (de LSD) in constiinta Statelor Unite; pana cand n-a mai fost, decat o scoica golita de sens, care s-a pulverizat cu de la sine putere.

Cartile expectorate din putul gandirii lui sunt rasfoite in calupuri de pasaje pe parcursul acestui documentar biografic fascinant. Iar faptul ca Johnny Depp e cel care ni le citeste, cu voce tare, uneori cu un pistol in mana, nu ne ridica semne de-ntrebare (asa-i?): de ce sa te miri ca o traiectorie aberanta si atat de smucita ca a lui Thompson i-ar capta interesul, starnindu-i admiratia chiar, unui actor rebel ca Johnny? Pana intr-atat ca auto-exilatul Depp l-a jucat pe Hunter in ecranizarea “Fear and Loathing in Las Vegas“, in regia, fantezista pe masura, a lui Terry Gilliam. Pana intr-atat ca Depp l-a ajutat la indeplinirea dorintei de a-i fi imprastiata cenusa via un tun gigant construit dupa schitele proprii, terminat in varf cu Citeste mai departe »