Nota mea:

A fost odata ca niciodata un orasel programat sa reziste 200 de ani, construit sub pamant de ingineri si oameni de stiinta de elita, pentru a salva o parte din oameni de la o catastrofa care ar fi insemnat sfarsitul lumii. Lucrurile sunt clare inca de la inceput, in City of Ember curentul electric nu e doar o necesitate, e indispensabil supravietuirii, iar cum nimeni nu avea voie sa paraseasca orasul timp de 2 secole, numeroase generatii au ajuns sa se nasca acolo fara a vedea vreodata lumina zilei. Avand ca sursa de energie un generator gigant si depozite pline cu conserve cu termen de valabilitate record, dupa mai bine de doua secole, lucrurile incep sa devina ingrijoratoare: generatorul e pe cale sa cedeze iar printre rafturile cu mancare din depozite sufla vantul.In plus de asta,se pare ca in oras au aparut mai multe cartite uriase in cautare de mancare, cu toate ca in film ne este dat sa vedem doar una. Cheia salvarii zace intr-o cutie care trebuia sa  fie transmisa mai departe de la un primar la altul, pana in momentul in care, dupa 200 de ani oamenii aveau acolo toate instructiunile necesare pentru a ajunge la suprafata pamantului.

Avem de-a face cu un film adresat tuturor categoriilor de varsta – dar in special publicului tanar – care este din pacate foarte Citeste mai departe »

Nota mea:

Nu stiu cum ar trebui sa abordez acest film, aplicandu-i cateva cuvinte care ar trebui sa insumeze cronica sau critica. Nu stiu daca coincidenta este prea mare, dar in sala de cinematograf am nimerit cu oameni care mai de care retardati la capitolul vocabular, sau parere proprie. Sunt sigur ca niste copii de 7 ani ar fi fost in stare sa scoata niste comentarii mult mai coerente si mai logice, decat ce mi-a fost dat sa aud din gura unor exemplare, care intra la categoria adulti. In acelasi timp, refuz sa cred ca filmul a fost de vina, fiind singurul responsabil pentru reactia batatorita de lipsa de logica a celor din sala. Nu, filmul este foarte bine Citeste mai departe »

Nota mea:

Nu am inteles in care moment s-a decis ca este in regula sa vezi pe marele ecran un film in care 4 copii pleaca in vacanta si in loc sa se bucure de timpul liber, si-l ocupa planuind razboaie, cuceriri, atacuri si omorand oameni. N-a fost in regula nici in prima parte, dar toata lumea nu a sesizat nimic pentru ca acolo omorau animale. Dar nici asta nu mi s-a parut in regula mai ales avand in vedere ca totul era prezentat ca si cum ei s-ar fi distrat facand asta. Prince Caspian i-a dezamagit si pe fanii lui C.S. Lewis si pe cei care s-au dus la cinematograf. Pe mine sincer m-a distrat teribil. Filmul este supus unui tratament superficial, ineficient pentru un film fantastic, fiind redus in cele din urma la ceea ce este mai accesibil, un film de razboi. Poate ca dupa esecurile Eragon si The Golden Compass care tot asa dispun de cate un final epic-violent, cei responsabili pentru Prince Caspian ar fi trebuit sa se aseze la masa cu scenaristii si sa contempleze putin cam ce trebuie evitat. In mod cert, se pare ca Prince Caspian nu arata ca si cum s-ar fi invatat din greselile altora.

Prince Caspian, ca orice a-2-a parte, Citeste mai departe »

Nota mea:

“Maybe not everything is supposed to last forever. Certain things are like… like… skywriting. Like, like, like a really beautiful thing that lasts for a couple moments and then… You know?”

Little Manhattan te invita in trecut. Pentru mine cel putin este o invitatie in ceea ce odata a fost pur, simplu si frumos, ceva unicat, imaculat si nerestrictionat de limitele maturitatii educationale. Pana la urma ce este maturizarea asta ? O smulgere groaznic de violenta din ghearele copilariei. Un rezultat al maturarii elegante la o parte, a unei parti din ceea ce am fost odata. Odata ce ne-am copt, am crescut in inaltime, in istetime si devenim mai seriosi. Si toti incep sa aibe multe si mari asteptari si responsabilitati de la noi. Asta nu este decat un proces prin care ni se distrage atentia de la o persoana care intr-un timp delimita tot ceea ce eram. De aici pornim toti si totusi ajungem undeva unde nu mai putem decat Citeste mai departe »

Nota mea:

Cu riscul de a ma tot repeta, voi reaminti ca detest, ba nu, chiar urasc tendinta asta actuala de a folosi ecologia ca rampa de lansare pentru un film. Daca cumva se intampla sa nu fie vreun dezastru natural, atunci un virus mortal o sa resolve problema. Orice am face ajungem in acelasi punct. Soarta omenirii se afla sub semnul intrebarii daca nu chiar in pragul extinctiei.

Intr-un viitor apropiat se anunta sfarsitul lumii. Dupa ce au fost incalcate absolut toate limitele decente ale consumatorismului, planeta noastra devine nelocuibila. In lipsa unui plan viabil de a combate efectul de ghena globala, omenirea pleaca in vacanta. Mentalitate de invingatori. La bordul unei croaziere spatiale Citeste mai departe »

Nota mea:

“Legend tells of a legendary warrior whose kung fu skills were the stuff of legend.”

Nu inteleg deloc entuziasmul asta al americanilor la toate filmele de animatie, mai ales pentru distributia faimosilor actori pentru a da viata si o voce unica, total aparte personajelor desenate pe calculator. Dar recunosc ca singurele voci pe care le-am gustat vreodata pe deplin au fost cea a lui John Leguizamo – Sid in Ice Age, Ellen DeGeneres – Dory in Finding Nemo si cea a lui Robin Williams. Si la Robin Williams ma refer cam la tot ce a facut dansul, deoarece il consider the prodigy child of american entertainment.

Kung Fu Panda are o linie ofensiva de voci exceptionala daca ar fi sa cantarim cat de faimosi sunt oamenii care isi recita replicile in film. Sincer sa fiu nu am fost deloc impresionat de Citeste mai departe »

Nota mea:

Pana in ‘94 nici macar nu am avut cablu. Si totusi dupa ce mi-am instalat, intotdeauna am ales Cartoon Network, desi recunosc ca mai urmaream cu sufletul la gura programul matinal de desene animate de la Italia 1. Sa fim seriosi, cine naibii n-o facea ? Acolo m-am lovit si eu de curentul manga si anime, care acum mai are putin si intra in stadiul de practica standard, un stil abordat cam peste tot pe unde se apuca. Chiar si in filme, mici portiuni sunt montate in fragmente de anime-uri. Nu am vazut niciodata nici macar un singur episod din Speed Racer. Cert este ca dupa ce am stat 2h09’ la acest film, orice curiozitate in privinta acestui subiect a fost stinsa, pe veci.

Nu pot sa ii iau apararea si sa spun ca e un film “prostut” pentru Citeste mai departe »