Nota mea:

Dupa trecerea unei decade de la primul film “Funny games”, regizorul si scenaristul german Michael Haneke revine in forta cu un remake intitulat “Funny games U.S.“, care mi-a lasat o impresie extraordinara si m-a determinat sa fiu in total dezacord (cu toate riscurile pe care le implica acest lucru) cu notele primite pe nedrept in opinia mea de catre acesta pelicula pe IMDB sau chiar pe site-ul cinema rx.

Situata undeva la granita dintre drama, horror si thriller psihologic de buna calitate, avandu-i in distributie pe Tim Roth, Naomi Watts si Michael Pitt (care nu mai sunt de multa vreme niste necunoscuti pentru consumatorul de cinematografie pe paine) si abordand tema mult uzitata a unei familii luate ostatice in propria casa de niste criminali psihopati intr-o maniera noua, originala si plina de neprevazut, pelicula “Funny games U.S.” reuseste sa dozeze perfect suspansul si sa te faca sa exclami atunci cand genericul de final ti se deruleaza prin fata ochilor mariti de surpriza: “Nu as fi crezut niciodata ca Citeste mai departe »

Nota mea:

Este îndeobşte recunoscut faptul că în materie de pelicule horror asiaticii deţin supremaţia atat în ceea ce priveşte calitatea, cat şi în ceea ce priveşte cantitatea, însă filmul „Shutter” din anul 2008 este o combinaţie nu foarte fericită de regizor japonez (Masayuki Ochiai), scenarist american (Luke Dawson) şi actori principali deopotrivă americani şi japonezi, cu alte cuvinte un fel de struţo – cămilă.

Luat ca film de sine stătător, pe care să nu îl compari cu nimic altceva pentru a nu-i observa lipsurile evidente, „Shutter” nu mi s-a părut genul acela care să te enerveze atat de tare încat să spargi ecranul televizorului şi în nici un caz genul care să te plictisească şi să te facă să adormi în fotoliu, motiv pentru care chiar am cochetat cu ideea de a-i acorda o notă de 7. Apoi însă s-a întamplat ceva care mi-a dăramat tot castelul din cărţi de joc pe care mi-l construisem şi care m-a determinat să îmi schimb opinia referitoare la filmul pe care tocmai îl vizionasem, şi anume am constatat că în anul 2004 apăruse un film thailandez cu exact acelaşi nume şi – ceea ce este mai grav – cu exact acelaşi subiect, de unde am tras concluzia normală că realizatorii nu s-au obosit decat să schimbe numele protagoniştilor (chiar şi aici sub rezerva că tanăra căreia i se arată fantoma înspăimantătoare a unei femei japoneze pe care Citeste mai departe »