The King’s Speech, povestea unui om care trebuie să înfrunte lumea bâlbâindu-se. Este greu să vorbeşti cu cineva când te bâlbâi şi este si mai greu când trebuie să faci asta în faţa unui microfon atunci când întreg Regatul Marii Britanii te ascultă. Viitorul rege George al VI-lea este acest om, este regele timid care trebuie să inveţe să îşi conducă naţiunea spre victorie. Un om care niciodată nu a vrut să fie rege şi de la care toată lumea aşteaptă soluţii şi impunere, nu bâlbâieli şi momente de linişte. Colin Firth interepretează rolul viitorului rege, având o prestaţie impecabilă.

Filmul nu este unul plictisitor cum probabil îşi imaginează unii şi plin de discursuri neinteresante. Acţiunea creată de regizorul Tom Hooper este una incredibilă şi deşi prezintă o poveste aparent banală, filmul se dovedeşte a fi excepţional. Lionel Logue (Geoffrey Ruch ) este acel om care îl va ajuta pe  viitorul rege în transformarea sa. Lionel îl va ajuta să nu se mai bâlbâie, îl va ajuta să treacă peste ceea ce îl sperie. S-ar putea zice chiar că Geoffrey Rush şiColin Firth s-au completat sublim în toate etapele filmului.

Alături de rege, apare mereu soţia acestuia, personaj interepretat de Helena Bonham Carter. Ea ajunge să fie regina cea mai iubită a Marii Britanii. Este o femeie care se află mereu alături de soţul ei şi care încearcă de fiecare dată să aplaneze problemele.

Marele final este reprezentat de un discurs ţinut de rege, un discurs despre războiul cu Germania, care urmează să înceapă.  Implicarea actorilor în film este una impecabilă, fiecare dintre ei contribuind la formarea unui film extraordinar. Cadre excelente, imagini superbe şi actori foarte buni, pe scurt:The King’s Speech.

Trailer

Subtitrare The King’s Speech

a

The King’s Speech (2010)

Picţii şi romanii. Anul 117 î.e.n., aşadar lupte pentru cucerire, supravieţuire sau răzbunare. Soldatul roman Quintus Dias (Michael Fassbender), singurul supravieţuitor al unui atac se alătură Legiunii a IX-a condusă de generalul Virilus (Dominic West) şi înaintează spre nord împreună cu aceasta. În încercarea lor de a se extinde, sunt prinşi într-o capcană de picţi iar Virilus este luat prizonier. Deşi încearcă să îl salveze riscându-şi viaţa, Quintus primeşte ordine să protejeze armata şi să îi ducă pe soldaţii acesteia acasă.

Mult sânge, scene sadice, efecte speciale reuşite şi cam atât pe parcursul filmului. Tot ceea ce se întâmplă sunt luptele macabre care la un moment dat plictisesc destul de tare. Aşteptam cu nerăbdare să se termine filmul însă, spre surprinderea mea, finalul nu a fost deloc tipic.

Povestea, sau mai bine spus luptele, se termină altfel de cum ne-am aştepta întrucât are loc o lovitură de teatru. Un final imprevizibil şi reuşit care dă culoare şi dinamism tendinţei terne, monotone a  peliculei. Un film pe care nu l-aş revedea si care cu siguranţă putea fi mult mai bun.

Acest film poate fi achiziţionat de pe cineshop.ro

Trailer

a

Centurion (2010)

Sunt pe Facebook,deci exist! Cam aşa ar putea fi caracterizată fabuloasa reţea socială care cuprinde nu mai puţin de 550 de milioane de utilizatori.
Vă întrebaţi cum a luat parte? Destul de simplu iniţial, prin intermediul unui student din anul II de la Universitatea Harvard. Mark Zuckerberg, interpretat de Jesse Eisenberg este respins de Erica (Rooney Mara), ceea ce-l ambiţionează să pună bazele unei reţele sociale care să-i cuprindă pe studenţii Universităţii la care acesta învaţă. Astfel, există posibilitatea cunoaşterii unor noi persoane şi a câtorva lucruri esenţiale despre ele.

S-ar zice ca ideea i-a venit prin intermediul unor colegi, gemenii Winklevosss, care i-au solicitat ajutorul lui Mark. Micul nostru geniu într-ale calculatoarelor a putut profita de acest lucru, motiv pentru care este dat în judecată mai târziu de aceştia. Până atunci, ideea revoluţionară a lui Mark, aceea de a construi un web site, îşi găseşte aplicabilitate din ce în ce mai mult. De la Harvard se extinde în Silicon Valley, după care, în scurt timp în tot mai mare parte a lumii.

Mai târziu, când nimic nu mai este o joacă şi când la mijloc sunt bani mulţi, începe procesul. Atât prietenul cel mai bun al lui Marck, cât şi gemenii Winklevosss susţin că ideea le aparţine şi că astfel, ei ar fi fondatorii Facebook-ului. “Dacă spuneţi că sunteţi fondatorii Facebookului, aţi fi creeat voi Facebook-ul”. Aceasta este una dintre multele replici acide şi inteligente folosite de Mark Zuckeberg în cadrul procesului.

Filmul, în regia lui David Fincher şi scenariul lui Aaron Sorkin este inspirat după volumul “The Accidental Billionaires” scris de Ben Mezrich. Filmul în sine nu este atât de spectaculos dar povestea prezentată, aceea a unui fenomen revoluţionar care se extinde şi acaparează tot mai mult lumea în care trăim, este fabuloasă. Replicile lui Mark sunt extrem de inteligente şi sarcastice iar Justin Timberlaker, fondatorul Napster, face un rol de excepţie. Prin Sean Parker pe care îl interpretează, plasează Facebook-ul investitorilor din Silicon Valley, astfel că în prezent valoarea reţelei Facebook este estimată la 41 de miliarde de dolari, sumă care a depăşit Ebay-ul.

Trailer

a

The Social Network (2010)

Nota mea: 8 out of 10 stars

Pentru cine e familiarizat cu Giuseppe Tornatore, Baaria nu inseamna decat o compilatie de resorturi dramatice binecunoscute ale regizorului intr-un film epic. Cine se afla la primul contact cu filmele lui, Baaria poate reprezenta fie o surpriza incantatoare, fie un dezastru plictisitor de 150 de monstruoase minute. Sau poate nu? Cert e ca pelicula este un proiect intim al lui Tornatore, un fel de intoarcere la origini, o reinsufletire a locurilor natale atat de dragi. Sicilia si mai cu seama Baaria sunt radacinile spre care regizorul isi intoarce privirea sub forma unui film, cand drama, cand comedie, cand vis, cand realitate, oferind in egala masura nostalgie si umor. La nivel cinematografic, Tornatore reuseste ca nimeni altul sa creeze o Italie picturala, cu detalii si imagini specifice regiei lui, elemente marunte care-mi amintesc de fiecare data cand ii vizionez filmele de ce este regizorul meu preferat.

Am pornit la drumul vizionarii cu convingerea ca filmul imi va placea. Nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca notele de noutate erau infime. Am recunoscut in Baaria cate un pic din fiecare film vizionat anterior, fie ca e vorba de imagine, de resorturi dramatice, de constructie a personajelor. Putina imagistica din Nuovo Cinema Paradiso, cateva caractere din Malena, putin fantastic din La Leggenda del Pianista sull’oceano. Am concluzionat, incercand sa rememorez ce am vazut, ca Baaria e atat de mult si totusi atat de putin. O insiruire de cadre, frumoase daca sunt luate separat dar impreuna nu au reusit sa-mi transmita decat mesajul portretistic.

Desfasurat pe parcursul a trei generatii, filmul urmareste viata lui Peppino Torrenuova, incepand cu perioada copilariei lui pana aproape de varsta a treia. Se poate considera, pe buna dreptate, ca este, de fapt, povestea lui Tornatore insusi, filmul fiind deopotriva autobiografic.

Cu un buget de 30 de mil de dolari, este probabil cel mai scump film italian de pana acum. Paradoxal, nu actorii mari au primit rolurile principale, ci prea putin cunoscutii Francesco Scianna si Margaret Madè. Monica Belluci, Raoul Bova, Michele Placido, toti au doar roluri cameo. Am certitudinea ca, la sfarsitul filmului, va va fi foarte greu sa spuneti ce personaje au intruchipat, aparitiile lor fiind fugitive. De asemenea, sunt convinsa ca muzica lui Ennio Moriccone, colaboratorul parca de-o vesnicie al lui Tornatore in ceea ce priveste coloanele sonore, va ramane in minte multa vreme.

As vrea sa conchid prin a evidentia ca frumusetea filmului, atat cat am putut-o identifica eu, se regaseste la nivel de dialog si de personaje, nu atat in poveste. Privind totusi in ansamblu, marturisesc ca la sfarsit am avut senzatia ca mi-a scapat ceva. Si nu-mi pot da seama ce…

Poze Baarìa

Subtitrare Baarìa

a

Baarìa (2009)

Nota mea: 9 out of 10 stars

“My movies are not movies of answers but of questions.”

Acum ceva vreme scriam aici despre noul proiect al lui Alejandro Amenabar. La aproximativ un an de la redactarea stirii, l-am si vizionat. Iar cuvintele lui Amenabar din debutul recenziei reflecta exact sinteza filmelor lui. Din acest motiv am ales sa le folosesc ca motto, mai ales pentru ca Agora este un film care ridica intrebari si care invita la vizionarea dincolo de evidente.

In secolul al IV-lea D.Hr., celebra femeie astrolog si filozof Hypatia din Alexandria isi impartea viata intre instruirea discipolilor sai pe de-o parte si studierea miscarii astrelor pe de alta parte. Din momentul in care Egiptul intra sub dominatia Imperiului Roman, transformari permanente vor afecta viata orasului atat la nivelul oamenilor, cat si la nivelul cunoasterii. Crestinii incearca impunerea religiei cu forta, distrug orice urma de cultura si inlocuiesc invatamintele stiintifice cu cele crestine, considerand o vrajitorie alegerea oricarui alt drum spre eruditie. Crestinii navalesc in oras iar Hypatia incearca sa salveze o infima parte din valorile bibliotecii din Alexandria, ajutata de sclavul Davus impreuna cu discipolii Orestes si Synesius. Penduland intre dragostea pe care i-o purta invatatoarei sale, Hypatia si dorinta de a fi liber, Davus alege calea crestinismului, sperand astfel sa scape de povara sclaviei. Insa cum filmul nu menajeaza pe nimeni si nimic, nicio alegere nu este usoara si fara consecinte. Fata orasului se schimba, Oreste si Synesius ajung sa ocupe functii importante, primul devenind prefect iar cel din urma episcop si, in tumultul politic si social de atunci, sunt obligati cu totii, fara exceptie, sa faca alegeri crude, alternativa fiind de cele mai multe ori tragica. Iar cand Hypatia desluseste misterul miscarii de revolutie a pamantului, este rapusa tocmai de refuzul de a opta impotriva principiilor ei.

Prima parte a filmului nu ma convinsese si aveam senzatia ca va fi doar unul dintre acele filme pretioase cu final in suspensie insa ceea ce avea sa urmeze dupa m-a facut sa-mi dau seama ca l-am subestimat pe Amenabar. Filmul este ravasitor. Are acel potential de a da nastere unor senzatii si emotii pe care eu, spectator, le-am resimtit la nivel fizic. Acuratetea evenimentelor istorice e doar un detaliu in care ne pierdem fara sa fie nevoie pentru ca, altfel, mesajul este cat se poate de clar. Nu-l pot interpreta in cheia binelui si a raului intrucat as ajunge pe o cale gresita. Nu exista religii bune sau rele, ci doar oameni. Pelicula este o pledoarie pentru toleranta, pentru evitarea extremelor si a fanatismului, pentru echilibru.

Paralela creata intre fiinta tributara stiintei rationale si gloata needucata care oricum nu intelegea nimic din ceea ce ar fi trebuit sa propovaduiasca a dus la dezbateri numeroase. Crestinarea prin violenta, atrocitatile, distrugerea oricaror valori ale cunoasterii precum si cladirile care le adaposteau, rastalmacirea cuvintelor sfinte ii pun intr-o lumina proasta pe crestini, insa nu este o pledoarie in defavoarea lor sau in favoarea stiintei, ci in favoarea omului rational, suficient de echilibrat incat sa-si puna intrebari periodic, sa adune informatii, sa cerceteze. Asa cum am spus, nu exista religii bune sau rele, ci oameni. Nici Hypatia nu este menajata. Ea se lupta cu propriii demoni, isi deplange soarta de femeie singura fara viata personala dar alege sa-si urmeze iubirea care nu ar fi tradat-o niciodata, filozofia.

Pelicula este presarata cu cadre superbe ale pamantului vazut din spatiu si interpretarea lor este relativa si personala. Fie ca reprezinta mintea filozoafei Hypatia hoinarind la nivel metafizic prin univers, fie ca sugereaza faptul ca Dumnezeu priveste Pamantul de sus, sau poate un indemn la gandirea la scara mai mare, din alta perspectiva. To think outside the box sau to get the big picture, cum ar spune orice astronom din zilele noastre. O alta interpretare interesanta a cadrelor cu planeta albastra este in stransa legatura cu fotografia realizata de sonda spatiala Voyager, fotografie celebra denumita The Pale Blue Dot, care ilustra Pamantul de la 6 miliarde de kilometri departare, sub forma unui mic punct albastru. Aceasta fotografie l-a inspirat pe astronomul american Carl Sagan sa scrie cartea Pale Blue Dot: A Vision of the Human Future in Space (1994), in care dezbatea aspecte privind filofozia umana, prezenta omului in univers si incepe, in mod interesant, cu istoria cercetarii universului de catre om: teoria geocentrica, teoria unicitatii omului, pedepsirea celor care indrazneau sa nu fie de acord cu ele, toate izvorand dintr-o mandrie distrugatoare a speciei umane.

Astazi nu o sa trag concluzii pe final. Filmul e mult prea complex pentru asta. Am ales sa inchei prin a povesti o scurte intamplare pe care am trait-o in liceu, in timpul orei de religie. Profesorul ne spunea pe un ton oarecum mustrator ca omul are destule probleme aici, pe Pamant si ar trebui sa lucreze la rezolvarea lor, nu sa exploreze spatiul. Eu l-am intrebat care este problema daca omul incearca sa forteze granitele iar profesorul mi-a raspuns: “Daca Dumnezeu ar fi vrut asta, ar fi facut granitele accesibile”. Stau si ma intreb, cu ocazia asta, cum si cat a evoluat acest om fata de cei din secolul al IV-lea, lasand la o parte faptul ca era un adept al pacii?

Poze Agora

Trailer Agora

Subtitrare Agora

a

Agora (2009)

Nota mea: 5 out of 10 stars

Is it him you are fond of, or the texture of his young skin?!

Am discutat intr-un articol precedent despre legenda contesei Erzsébet Báthory. Daca m-ati ascultat atunci si ati urmarit pelicula europeana “Bathory”, cu Anna Friel in rol principal, va spun ca nu mai are rost sa urmariti filmul de fata. De ce? Pentru ca “The Countess” reia acelasi traseu, dar nu insista asupra partii istorice ci merge doar pe partea hollywoodiana, cu eroina obsedata de frumusete si ale ei crime odioase. Stiti si voi, daca nu aflati acum, ca Erzsébet Báthory este considerata una dintre cele mai mari ucigase in serie din istorie…

In filmul de fata ne este dezvaluit motivul pentru care femeia ar fi comis aceste atrocitati. Aflata la varsta a doua si vaduva, femeia se indragosteste de mai tanarul Istvan Thurzo, barbat care o iubeste la randu-i. Totusi, tatal acestuia are alte planuri si ii indeparteaza pe cei doi, acesta fiind inceputul decaderii contesei. Demoralizata, femeia are tot mai multe crize. In urma unui accident provocat de o stare de gen Erzsébet ajunge sa fie manjita pe fata cu sangele unei slujnice, lucru care crede ea ii ofera o neasteptata stralucire a pielii. Astfel incepe o adevarata vanatoare de virgine, femeia dorind cu ardoare sa ramana tanara pentru totdeauna.

V-am spus, suna atragator, asta nu inseamna insa ca aceasta este cea mai buna ecranizare a povestii. Julie Delpy, pare-se, a fost captivata de legenda astfel incat a dorit sa creeze un proiect diferit. Iata cum se face ca o gasim in rolul principal, in cel de regizoare dar si in cel al scenaristului. Ce e al ei, al ei sa fie! Poate multi vor aprecia aceasta poveste rupta din intregul prezentat in filmul amintit la debutul articolului. Eu nu, chiar daca as putea sa inchid ochii si sa recomand “The Countess” in speranta ca veti aprecia aparitia Anamariei Marinca in rolul Darvuliei. Rolul acesteia este lipsit de savoare, preferand, inca o data, personajul Darvulia pe care l-am gasit in ecranizarea din 2008. Ramane sa alegeti ce proiect doriti, asta daca nu cumva doriti sa le vedeti pe ambele si faceti o comparatie.

Poze The Countess

Trailer The Countess

Subtitrare The Countess

a

The Countess (2009)

Nota mea: 7 out of 10 stars

Younger than me, more beautiful than me, married before me. I’m eclipsed! I’m the other Boleyn girl!

Un film istoric reusit, mai ales pentru fanii seriei “The Tudors”. “The Other Boleyn Girl” nu pune accentul pe bataliile date pe front, ci pe cele pentru un loc langa conducatorul britanic. Ma refer la patul lui, “of course”! Desi a trecut ceva vreme de la vizionare nu pot sa nu-mi amintesc de cuplul de actrite spectaculoase care joaca rolurile surorilor Boleyn, femeile care au dus o lupta acerba pentru a intra in inima regelui Henry Tudor al VIII-lea (Eric Bana). Este vorba de blonda sexy, Scarlett Johansson (“Match Point”, “Vicky Cristina Barcelona”) si de “super pretty girl” Natalie Portman, care m-a convins de talentul ei in “Closer” sau “V for Vendetta”.

Cele doua fac rocade in patul regelui, Scarlett fiind cea care o “inlocuieste” prima data pe sora ei in inima acestui “Hector din Troia”, dupa care Natalie, datorita personalitatii puternice si vicleniei, reuseste sa “recupereze” ceea ce si-a propus initial. Pozitia! Regele este departe de a fi un romantic, neavand nici o problema (ca de altfel toti oamenii acelor vremuri, vezi un caz asemanator in “The Duchess”) sa se culce cu orice femeie care i-ar fi cazut cu tronc.

Un film bun, nerecomandat tuturor, “iubitorii de manele” sau privitorii de OTV neavand nici cea mai mica sansa sa apuce finalul acestei pelicule. Este un film despre ambitie, mandrie, puterea femeii, asa cum putea fi exercitata in aceea perioada, si mai putin despre dragoste, daca ati fi crezut vreun moment ca s-ar incadra in genul romantic. Nu respecta istoria in totalitate dar “te face” sa-ti doresti sa fi fost un barbat al acelor vremuri!

Poze The Other Boleyn Girl

Trailer The Other Boleyn Girl

Subtitrare The Other Boleyn Girl

a

The Other Boleyn Girl (2008)

Nota mea: 10 out of 10 stars

I love You, my sweet Lord, no matter what other people say! I love You, because I know the truth! You are the Truth!

Daca tot am inceput sa scriu despre Iisus intr-un articol precedent, “Patimile lui Hristos”, am zis ca este de datoria mea sa prezint si filmul fenomen ce a rulat ani de-a randul la televizunile din toata lumea. Discutam, bineinteles, despre “Iisus din Nazaret”, pelicula lui Franco Zeffirelli aparuta inca din 1977. Filmul este o coproductie italo-britanica si prezinta, de-a lungul a sase ore, cea mai frumoasa poveste despre viata lui Iisus Hristos, incepand cu momentele dinaintea nasterii (Buna Vestire, drumul spre Betleem), nasterea din staul, momente din copilaria pruncului Iisus, cat si evenimentele arhicunoscute (botezul Mantuitorului de catre Ioan Botezatorul, minunile, cina cea de taina, procesul, crucificarea, Invierea).

Am citit de copil declaratiile lui Zeffirelli conform carora a simtit intotdeauna ca a fost indrumat in tot ceea ce facea pentru acest film. A cautat in toata lumea un decor potrivit viziunilor sale si l-a gasit in Maroc. Exact cum si-l imaginase. Surprinzator, nu?! De asemenea, cateva scene din film au fost filmate in Tunisia.

Ce mi-a ramas impregnat in memorie de la acest film este chipul lui Iisus. Ma rog, al actorului Robert Powell. Este inuman. Supranatural. Este exact cum imi imaginam ca ar arata Mantuitorul Nostru, Fiul Lui Dumnezeu. Mai tarziu am aflat care a fost secretul acelei priviri de un albastru incredibil. Regizorul a tinut special ca actorii care l-au personificat pe Iisus, atat copiii cat si Powell, sa nu clipeasca de-a lungul filmului. Acest lucru, plus un mic truc de machiaj le-au redat aceea privire patrunzatoare, blanda, incredibila. De-a lungul peliculei interpretul lui Iisus la 12 ani clipeste doar de doua ori, in timp ce, adultul Robet Powell clipeste doar o data.

Sunt sigur ca aceste aspecte va intereseaza, mai ales ca, nu cred sa existe roman constient si credincios, in varsta de peste 12 ani, sa nu fi vazut acest film. Este o povestea incredibila, transpusa placut, a unui om care s-a sacrificat pentru pacatele noastre. Acest om traieste astazi si pururea printre noi si ne da puterea sa mergem mai departe. Puterea sa scriem, sa citim, sa ne bucuram, sa facem ceea ce ne place. Film de vazut si revazut de zeci de ori intr-o viata. De cate ori l-am vazut? Nu stiu! De care ori am plans? Tot nu stiu! O data foarte tare. Atat de tare incat mi-am speriat parintii. Eram copil! Inocent… Acum as mai plange oare?!

Poze Jesus of Nazareth

Trailer Jesus of Nazareth

Subtitrare Jesus of Nazareth

a

Jesus of Nazareth (1977)

Nota mea: 7 out of 10 stars

Dupa cum ati putut citi, eram destul de confuz dupa vizionarea primei parti a acestui film de aventuri, “Arn – Tempelriddaren”. Ma rog, totul mergea ca pe roate insa ramasesem cu o impresie negativa din cauza unui final incomplet. Nu stiam pe atunci ca va aparea si aceasta continuare, care pune ordine in gandurile mele si clarifica unele situatii care ramasesera fara raspuns. In debut, il regasim pe eroul nostru, Arn, cavalerul templier, tot in slujba Ierusalimului desi are un ordin care-l elibereaza de indatoririle sale.

Lovindu-se de incapatanarea conducatorului sau, participa la o ultima batalie impotriva dusmanilor condusi de mai vechea sa cunostinta, Saladin. Lupta, una pierduta dinainte, din cauza locului unde se desfasoara, desertul, este echivalenta cu exterminarea templierilor. Chiar si Arn vede moartea cu ochii dar, adversarul sau nu uita ca acesta i-a salvat viata si, isi dovedeste din plin capacitatile de lider, crutandu-l si tratandu-l ca un om de onoare. Mai mult, Saladin ii arata recunostinta si il trimite acasa insotit de unele dintre garzile sale.

Intre timp, Cecilia, care il asteapta rabdatoare in manastirea unde a fost excomunicata, afla rezultatul luptei care tocmai se incheiase si, deznadejduita, este foarte aproape sa devina noua stareta a locasului respectiv. Arn ajunge insa la timp si reuseste sa o opreasca. Reuniti, vor merge sa il cunoasca pe fiul nascut in urma idilei din prima parte, aflat acum in grija bunului sau prieten, regele Knut.

Desi intial pare ca totul s-a linistit, si ca toata lumea va trai fericita pana la adanci batraneti, framantarile neintrerupte pentru cucerirea coroanei (ne aducem aminte de asasinarea a doi regi in prima parte) vor duce la alte conflicte. Totul va degenera intr-o lupta sangeroasa, pe finalul peliculei, al carei rezultat ne va edifica asupra destinului lui Arn si al poporului sau.

Am ales sa va povestesc mai mult decat este cazul pentru ca prevad ca majoritatea veti renunta la a urmari aventura idilica a lui Arn, deoarece limba in care se desfasoara totul, suedeza, nu va este una familiara. Filmul “Arn – Riket vid vagens slut” (titlu original) este unul bun, insa incomplet daca nu vedeti si prima parte, una mult mai plina de evenimente.

Poze Arn: The Kingdom at Road’s End

Trailer Arn: The Kingdom at Road’s End

Subtitrare Arn: The Kingdom at Road’s End

a

Arn: The Kingdom at Road’s End (2008)

Nota mea: 9 out of 10 stars

“If our children can live safely for one more day it would be worth the one more day that we defend this island!”

Filmul, care ii urmeaza lui “Flags of Our Fathers” si spune versiunea japoneza a conflictlui cu americanii din insula Iwo Jima, reuseste ceea prima parte nu a reusit! Sa impresioneze! Cele doua filme regizate de catre Clint Eastwood spun aceeasi poveste dar, nu au nici un actor sau scena care sa apara in ambele pelicule. Ma rog! Singura comuna ar fi cand un soldat american arunca cu flacari intr-o cazemata japoneza. Atat! Personal, pot spune ca am vazut “Scrisori din Iwo Jima” inaintea povestii americane, despre drapel si onoare, si ca am fost hipnotizat. Actorul Ken Watanabe, pe care il stim din “Memoirs of a Geisha”, “Batman Begins” sau “The Last Samurai” este absolut perfect in rolul generalului Kuribayashi.

Figura proeminenta, atitudine semeata, curaj de nestavilit, toate acestea se pot citi in ochii actorului, care parca s-a catapultat in aceea perioada neagra din istoria tarii lui. Atacul nimicitor al americanilor, care au bombardat insula timp de 20 de zile ca mai apoi sa-si debarce oamenii, este privit, in aceasta pelicula, intotdeauna de la distanta.

Aflam doar care sunt ideile soldatilor japonezi care au trebuit sa sape tuneluri infinite in aceasta insula, ultima baricada ce apara Imperiul Japonez, si, pe deasupra, avem timp sa distingem doua figuri ale soldatilor asiatici. Cea a nestiutorului Saigo, care nu intelege insemnatatea acestei lupte, si ar vrea sa se predea de bunavoie, si Shimizu, un soldat omenos (vezi scena in care cruta cainele) care ajunge, din pacate, intr-o situatie nefericita. Batista alba nu-i cea mai potrivita solutie intr-un astfel de moment.

Saigo intelege totusi, in final, care au fost ideile tovarasilor sai, incepand cu generalul si terminand cu colegii de companie, care se sinucid in masa. Frumos, desi tardiv, gestul sau de a-i apara “Colt-ul” conducatorului sau, chair daca ar insemna ca pentru aceasta sa fie ucis. Realizeaza ca ideile celui care i-a fortat sa reziste 35 de zile in acest iad, Kuribayashi, nu au fost zadarnice. Invata ce e patriotsimul, si semnificatia acelor clipe fara de sfarsit, care pentru cei de acasa erau echivalente cu libertatea.

Scenele de lupta nu abunda nici in aceasta parte, dar cele care au fost alese creaza o impresie putenica facandu-te sa-ti doresti sa nu traiesti astfel de momente. Sunetul continuu al bombelor si al gloantelor trase in rafale au reusit sa impresoneze si membrii Academiei Americane de Film care au recompensat “Letters from Iwo Jima” cu un Oscar meritat.

Poze Letters from Iwo Jima

Trailer Letters from Iwo Jima

Subtitrare Letters from Iwo Jima

a

Letters from Iwo Jima (2006)