Nota mea:

“Cine ti-a dat tie dreptul sa o judeci?!”

Un nume sonor pentru noi, romanii, mai mult datorita lui Sigismund Bathory… Totusi, personal, nu mi-e era straina legenda lui Erzsébet Báthory, considerata una dintre cele mai mari ucigase in serie din istorie. Chiar este trecuta in The Guinness Book of Records pentru seria ei de crime! Iata de ce, m-am bucurat sa aflu ca a iesit un film nou care sa ne prezinte istoria uneia dintre cele mai frumoase si mai crude femei ale anilor 1600.

Avem, asadar, un film istoric in care personajul principal, interpretat de Anna Friel (“Goal!”), este trecut prin mai multe perioade ale vietii sale, de la copilaria in care a fost casatorita cu Ferenc Nadasdy (Vincent Regan – “300”), la perioada eternelor razboaie cu turcii si tatarii, cand a fost nevoita sa conduca singura mosia, data fiind plecarea sotului pe front. Contesa se indragosteste de un tanar artist italian, Merisi (Hans Matheson – “The Tudors”) care isi semneaza Citeste mai departe »

Nota mea:

“There is one rule… Don’t die!”

Inca un film fenomen despre care nu auzisem nimic inainte de vizionare. Ce neplacut! Stiam ca este despre razboi (din poster), mai exact despre lupta de la Passchendaele, o localitate din Belgia, din timpul primului razboi mondial. Nu stiam insa ca e mai mult de atat! O poveste de dragoste superba care se desfasoara pe fondul acestei batalii care a dus la moartea a 600.000 de oameni. Va dati seama ce inseamna asta?!

Pentru un film canadian ma asteptam la multe rateuri, mai ales in ceea ce inseamna imaginea si modul de filmare. Din nou greseala imensa de partea mea. Este incredibil de realist, depasind in acest aspect, multe pelicule de razboi dragi mie precum “Tae Guk Gi: The Brotherhood of War”, “Zwartboek/ Black Book”, “Miracle at St. Anna” sau “Defiance”. Chiar m-a dus cu gandul la Sergiu Nicolaescu si scenele lui minunate de razboi filmate acum zeci de ani. Aici in schimb, profitand de tehnologie, Paul Gross, regizorul, scenaristul si interpretul rolului principal (cum altfel), intrece orice asteptari reusind sa induca aceea teama, greata, rusine, neputinta, mila in mintea privitorului.

Filmul incepe ideal, construind profilul eroului Michael Dunne, un soldat cu capul pe umeri care ia o hotarare de Citeste mai departe »

Nota mea:

“Kidnappers… their point is to terrorize people. But I am not terrorized… and you can’t be terrorized either!”

Angelina Jolie e slaba! La propriu. Nu vi se pare ca are mainile cam subtiri? Irelevant. Cand am ales sa urmaresc “A Mighty Heart” stiam ca este inspirat dintr-un caz adevarat. Cunosteam, de asemenea, finalul. Pe care nu am sa vi-l dezvalui aici. Astfel erau indeplinite conditiile sa “sar” acest titlu. De ce totusi n-am facut-o?! Cititi mai departe.

Primul motiv este chiar Angelina. Aceasta joaca un rol care, cel putin mie, imi pare extem de apropiat de adevarata ei personalitate. Este o femeie gravida, totusi activa, care isi urmeaza sotul intr-una dintre cele mai periculoase zone ale lumii, Pakistan. Sotul este, ca si femeia careia ii da viata, jurnalist.

Acesta este motivul numarul doi. Am terminat facultatea de specialitate, am lucrat in televiziune si Citeste mai departe »

Nota mea:

“We have to show the world that not all of us are like him. Otherwise, this will always be Hitler’s Germany.”

Dupa seria de filme mai putin reusite pe care le-am tot criticat, am vazut in sfarsit aseara un film bun. Un film cu intriga, actiune, personaje interpretate impecabil, un film fidel adevarului istoric care aduce in lumina fata ascunsa, innabusita a Germaniei naziste. Ii vedem in sfarsit pe aceia care s-au opus, care au realizat ca Fuhrer-ul nu era altceva decat un om bolnav cu ambitii devastatoare, care si-au dorit sa lupte pentru Germania, nu pentru Hitler.

Pana la acest moment erau multi (si aici ma includ si pe mine) care nu stiau ca nu mai putin de 15 atentate la viata lui Hitler au fost impiedicate. Ultimul, Operatiunea Valkyrie a fost poate cel mai aproape de reusita si numai un noroc chior l-a salvat pe dictator. Desigur, nu putem sa nu ne gandim ca, daca ar fi avut succes, istoria si harta lumii ar fi aratat altfel astazi. Pentru cei care se plang ca le-am stricat finalul, are you kidding me?!

E interesant de remarcat ca oamenii merg si la filme carora le cunosc prea bine sfarsitul. Titanic, King Kong, Troia, au marcat semnificativ la box office si asta pentru ca nimeni nu se ducea sa vada Citeste mai departe »

Nota mea:

“Martial arts may be a form of brute strength, but the Chinese martial arts system it includes many ideals and philosophy and compassion, to help others. The Japanese never understood that, because they use strength and change it into brutal power to show off. That is why you are not fit to learn Chinese kung fu!”

Sunt sigur ca imi va trebui mai mult decat o banala recenzie la un film de arte martiale sa va conving sa vedeti Ip Man. Eu vi-l recomand cu caldura martiala, pentru ca spune povestea vietii omului care l-a educat pe Bruce Lee in a deveni unul din marii actori de filme de actiune al anilor ‘60. Ceea ce probail nu stiti este ca Bruce Lee era si un mare filozof inainte de a fi luptator. Filozofie pe care a invatat-o de la acest om. De accea recomand Ip Man, care in mare, spune povestea vietii omului care a indraznit sa ia artele martiale si sa depaseasca barierele fizice impuse pana la acea vreme.

Trebuie amintit ca nu tot ceea ce veti vedea este realitate. Fictiunea isi face culcus si in acest film, care are nevoie de o poveste alternativa ca omul Ip Man sa functioneze in cadrele cinematografice Citeste mai departe »

Nota mea:

Pentru filmul asta de epoca (sec. 18), bietul gatlej al lui Keira Knightley a indurat gravitatia mai multor peruci, dar nici pret de o secunda nu transpare pe ecran durerea fizica a actritei. Doar durerea emotionala a Ducesei. Multi pioni au proptit-o ajutator pe Keira intre duble, dar dupa ce regizorul Saul Dibb striga “Action!” camerele surprindeau o femeie puternica, intr-o vreme pre-feminism si pro-feminitate. Englezoaica a scos din joben (sau, cum ziceam, din peruca) un tur de forta punandu-si la contributie expresivitatea liniilor faciale – in special ramai marcat pe retina cu falcile ei inclestate, falci de ducesa, mandre chiar in lipsa triumfului clar, demne de sangele-albastru care curge prin ele.

Cand adolescenta Georgiana (Knightley) devine sotia Ducelui de Devonshire (Ralph Fiennes), propria ei mama o sfatuieste sa se inarmeze cu resemnare, in timp ce sotul ii arunca verde-n fata Citeste mai departe »

Nota mea:

Come spirit, help us sing the story of our land, you are our mother, we, the field of corn”

Dupa ce am vazut recent In Bruges, un film in care Colin Farrell m-a cucerit, The New World a venit doar sa completeze acest lucru.  Lasand la o parte filmele de actiune, efectele speciale si cascadoriile, mi-am pus in plan sa vad un film diferit care nu abordeaza neaparat o tema originala, insa prezinta o altfel de lume, in alte vremuri.  Inainte de toate trebuie sa mentionez ca fara sa aveti rabdarea si timpul necesar, nu are rost sa incepeti sa va uitati la film, pentru ca nu il veti aprecia la adevarata lui valoare. Vorbim aici de 2 ore si 15 minute in care lumea pe care o stim noi si in care au trait urmasii nostri se intersecteaza cu Citeste mai departe »

Nota mea:

“Let them eat cake”

De aceasta data toate datarile si relatarile istorice au rezonanta 0. La fel si cine o aclameaza sau o critica pe Marie Antoinette. Pentru a 3 a oara consecutiv, Sofia Coppola incanta prin filmul ei (de aceasta data biografic) asa cum ne-a invatat, asa cum stie ea mai bine, pierduta din nou in adolescenta. Asta pentru ca Sofia este acea adolescenta new wave care viseaza cu un gram de maturitate la Marie Antoinette si la viata ei decuplata de orice fel de realitate.

Adolescenta in cauza nu mai este pierduta de data asta intr-un Tokyo haotic, plin de Citeste mai departe »

Nota mea:

Cu ceva vreme în urmă pe acest blog s-a exprimat ideea ca nu există filme de nota 10 deoarece nu există perfecţiune în cinematografie aşa cum nu există perfecţiune nici în viaţă. Din punctul meu de vedere gusturile subiective şi foarte eterogene ale fiecăruia dintre noi dictează calificativul pe care îl acordăm unui film, motiv pentru care o peliculă care poate plăcea cuiva foarte mult şi poate primi o notă maximă din partea respectivului, este foarte posibil să fie considerată slab realizată de către altcineva şi să i se ofere o notă în totală discordanţă cu opinia anterioară. Filmul “The children of Huang Shi“, regizat de către Roger Spottiswoode şi avandu-i în rolurile principale de Radha Mitchell, Jonathan Rhys – Meyers şi Yun Fat Chow, mi-a mers aşa de mult la suflet, m-a emoţionat atat de profund şi mi-a înnodat aşa de des lacrimile în gat încat nu pot să nu îi acord nota 10, mai ales că am regăsit Citeste mai departe »