Nota mea:

Austriacul născut în Germania Michael Haneke este un regizor incomod, dificil de digerat, controversat şi original, iar cine a vizionat anterior măcar unul dintre filmele sale este imposibil să nu fie tentat să urmărească cea mai recentă producţie ieşită din mâinile lui „Das weisse band” („The white ribbon” – Panglica albă ), cu atât mai mult cu cât are la activ un Palme D’Or în anul 2009, un Golden Globe şi două nominalizări la Oscar în anul 2010. Din păcate pentru mine am reuşit să îngurgitez până în acest moment numai „Funny games US” şi „Das weisse band”, suficient însă pentru a mi se deschide apetitul şi curiozitatea faţă de opera cinematografică marca Haneke şi pentru a-mi dori să rezerv un loc la Noul Cinematograf al Regizorului Român din Bucureşti în perioada 18 mai – 28 mai pentru a urmări o proiecţie specială cu zece dintre cele mai reprezentative filme ale regizorului.

Fără  a avea în distribuţie actori  Citeste mai departe »

Nota mea:

“ How do you live a life full of nothing?”

Câteodată subînţeleasă, câteodată explicit formulată, această întrebare este enigma la care îşi propun să răspundă pe tot parcursul peliculei „El secreto de sus ojos” personajele principale Benjamin Esposito şi Ricardo Morales, doi bărbaţi îndrăgostiţi şi fideli care, din motive diametral opuse, şi-au pierdut iubirile vieţii. Mărturisesc că, indusă în eroare de titlu, am fost convinsă că filmul regizorului argentinian Juan Jose Campanella se va axa pe o poveste de dragoste şi nu mi-a venit să-mi cred ochilor atunci când acţiunea a debutat în forţă cu un viol şi o crimă de o brutalitate ieşită din comun, urmând încet-încet scheletul unei intrigi poliţiste în care investigaţia era punctată de prelevarea de probe de la locul faptei, formarea unui cerc de suspecţi, identificarea unui bărbat obsedat în trecut de victimă care corespunde profilului ucigaşului şi căutarea Citeste mai departe »

Nota mea:

Why are you all wet, baby?

“Shutter Island” baby, sau cum sa faci un film bestial si totusi sa nu bati un film colorat (“Avatar”) la box-office. E asta cu adevarat o problema? Nu si peste 50 de ani cand iti va aduce titlul de regizor fenomen. Da, atunci cand tot ce va mai apuca sa vada cinefilul sunt copii dupa filmul 3D care a ratat Oscarul. HA-HA-HA!

Martin Scorsese, oameni buni, el e responsbil pentru nebunia de pe ecran, un regizor de o mie de ori mai talentat decat Cameron. Bine, am zis-o, acum astept injuraturile fanilor filmului cu albastrei. Aruncati cu pietre… Gata?! Mai astept un pic atunci. Au, ce ma doare! Dar nu va spun unde. Peste cativa ani orice regizor cu ceva fonduri poate Citeste mai departe »

Nota mea:

Nothing is permanent, not even death…

Nimic nu e permanent, nici macar moartea. Iar in cazul tau, domnule Ledger, afirmatia e mai acoperita ca niciodata. Te-ai dus, dar esti inca aici! Lumea te respecta mai mult decat o facea inainte. Atat de mult “te iubesc” toti incat uita intregul nume al filmului de fata. Da, acest “The Imaginarium of Doctor Parnassus” ramane in istorie doar pentru ca este ultimul film in care ai jucat. Si n-ai facut-o deloc rau, mai ales ca am inteles ca ai improvizat in majoritatea scenelor. Dar raman fidel rolului pe care l-ai facut in “The Dark Knight”. Acela ar fi trebuit sa fie rolul tau de adio. Aici doar dispari la un moment dat si nu mai apari deloc, lasandu-ne singuri.  Stiam ca nu te mai intorci… Pacat, mare pacat!

Nu ai fi avut nevoie de alte chipuri in “excursiile” din mintea Citeste mai departe »

Nota mea:

I am GOD!

Incep rapid prin a-i incuraja pe iubitorii filmelor de groaza sa nu ocoleasca aceasta pelicula. De ce? Pentru ca este diferit – nu tu galeti de sange, mate si alte maruntaie. Mai mult, va dau prima veste buna, daca v-a placut “Paranormal Activity” aveti toate sansele sa indragiti si acest film. Totusi, trebuie sa recunosc, starea de teama nu se dezvolta la acelasi nivel, sentimentul e insa unul apropiat. A doua veste buna, “The Fourth Kind” este realizat mai “profesionist” decat filmul amintit anterior, reusind astfel sa nu-i alunge pe hateri, oamenii care parasesc prematur vizionarea din cauza unei preconceptii (in cazul “Activitatii Paranormale” motivul a fost filmarea cu o singura camera). Da, cele doua filme, independente unul de celalalt, se aseamana in multe privinte, asta nu inseamna Citeste mai departe »

Nota mea:

“Holmes, does your depravity know no bounds ?”

Un nou Sherlock Holmes a sosit pe marile ecrane. Dupa o suta si ceva de ecranizari ale acestui iconic personaj, Guy Ritchie s-a gandit sa foloseasca o metoda contemporana pentru a incerca sa resusciteze pentru placul tuturor un altfel de erou. Nu are super puteri, nici pelerina, nu poarta chilotii peste pantaloni, dar isi suprasolicita cel mai important muschi – creierul. La prima vedere totul pare absurd, dar are o logica de neclintit.

Materia cenusie utilizata la depistarea unor indicii necesare succesului la box office a Citeste mai departe »