Nota mea :

Nu mi-aş fi imaginat că îl voi vedea pe Ben Affleck în scaunul de regizor şi nici că va reuşi să ducă cu bine la final o sarcină atat de complicată încat să îi admir sincer munca şi să mă înclin în faţa talentului şi viziunii lui regizorale, dat fiind faptul că nu m-a impresionat niciodată prin calităţile lui actoriceşti şi nu mi s-a părut a fi un artist care să depăşească condiţia mediocrului. Dar s-au mai văzut cazuri în care un sportiv foarte slab ajunge un antrenor foarte bun, motiv pentru care nu văd de ce nu s-ar putea întampla acelaşi lucru şi în lumea magică prin natura ei a cinematografiei.

Filmul „Gone baby gone“ chiar este unul de succes din toate punctele de vedere, abordand într-o manieră credibilă teme grave şi realistice cu care se confruntă populaţia săracă dintr-un cartier mărginaş al Bostonului, precum răpirea copiilor în scopul obţinerii unei recompense materiale, pedofilia, furtul, crima, traficul şi consumul de stupefiante, ravagiile provocate de dependenţa de alcool şi droguri, părinţii denaturaţi, corupţia care s-a insinuat inclusiv în randurile poliţiei sau creşterea puterii mafiei locale în Dorchester. Este o lume care se dezintegrează treptat, care se scufundă tot mai adanc în mocirlă, care dezumanizează şi scoate la iveală tot ceea ce are omul mai urat şi mai detestabil în fiinţa sa, iar pe acest fundal sumbru se conturează cazul extrem de serios al dispariţiei micuţei în varstă de numai 4 ani pe nume Amanda McCready.

Astfel începe o căutare disperată şi din ce în ce mai lipsită de speranţă pe măsură ce orele se scurg, în care se implică deopotrivă forţele poliţieneşti conduse de către ofiţerul Jack Doyle (interpretat magistral ca întotdeauna de veteranul Morgan Freeman) şi ofiţerii Nick Poole şi Remy Bressant (un Ed Harris care a alunecat perfect în pielea personajului şi care mi s-a părut a fi cea mai inspirată alegere pentru rolul respectiv), detectivii particulari Angie Gennaro şi Patrick Kenzie (partitură ce i-a revenit promiţătorului frate mai mic al regizorului-Casey Affleck – despre care nu aş putea spune că nu s-a achitat onorabil de îndatoriri) şi chiar prietenii, rudele şi vecinii de cartier ai familiei fetiţei răpite. Intriga devine tot mai complexă şi mai întortocheată, de vreme ce detectivii particulari angajaţi de mătuşa Amandei-Beatrice McCready – descoperă o serie de inadvertenţe în declaraţiile mamei copilului şi ale fratelul acesteia Lionel, precum şi în declaraţiile agenţilor de poliţie însărcinaţi cu soluţionarea cazului respectiv, cercetează piste noi pe care poliţia nu a putut sau nu a vrut să le studieze îndeaproape şi verifică indicii care par să aibă o conexiune cu dispariţia fetiţei (culminand cu răpirea şi asasinarea unui alt copil, de data aceasta un băiat un pic mai mare decat Amanda). Ceea ce mi-a plăcut la acest film a fost faptul că Ben Affleck a ştiut cum să procedeze pentru a creşte gradat starea de tensiune, încordare şi suspans, ţinandu-l în permanenţă pe spectator cu sufletul la gură, aşteptand să vadă ce întorsături remarcabile va lua situaţia în scena imediat următoare, iar finalul pe care l-a gandit el nu a fost absolut deloc previzibil, aşa cum se întamplă adeseori în alte thrillere psihologice cu intrigă poliţistă.

Nu vreau să dezvălui mai mult despre acţiunea peliculei „Gone baby gone” pentru a nu vă strica plăcerea de a o viziona, dar vă pot spune cu mana pe inimă că merită să v-o procuraţi din mai multe motive: mai întai pentru că majoritatea actorilor joacă excepţional (cu un plus pentru Amy Ryan, care a interpretat rolul dificil al drogatei, alcoolicei, prostituatei, nepăsătoarei şi denaturatei Helene McCready, mama Amandei, primind pentru prestaţia ei excelentă o nominalizare la Oscar şi o nominalizare la Globul de Aur pentru cea mai bună actriţă într-un rol secundar), în al doilea rand pentru că sunt sigură că aţi vrea să vedeţi cu ochii voştri cum îi stă lui Ben Affleck în postura inedită de regizor, în al treilea rand pentru că filmul este condimentat cu toate ingredientele unei reţete de succes (acţiune alertă şi de bună calitate, suspans, răsturnări neaşteptate de situaţie, probleme de morală, alegeri grele pe care trebuie să le facă personajele în momente-cheie şi care pot schimba destinele unor oameni în mod radical), iar în al patrulea rand pentru că filmul are la bază romanul omonim al scriitorului Dennis Lehane, acelaşi care a scris şi romanul „Mystic river”, iar pentru cine a văzut ecranizarea din anul 2003 a lui Clint Eastwood, cu Sean Penn, Tim Robbins, Kevin Bacon, Laura Linney şi Marcia Gay-Harden în rolurile principale nu mai este nimic de adăugat (pentru mine „Mystic river” este şi va rămane poate multă vreme locul 1 în topul preferinţelor mele).

Nota 9 din partea mea pentru acest film şi recomandarea ca nu cumva să lipsească din colecţia cinefililor adevăraţi.

Trailer Gone Baby Gone

Alte filme:

1. The Town (2010)
2. Centurion (2010)
3. Faster (2010)
4. The Company Men (2010)