Nota mea:

Hunter S. Thompson a fost primul jurnalist “gonzo”, pentru ca cineva s-a gandit sa dea un nume stilului insolit inventat de el; a fost un pumn (de LSD) in constiinta Statelor Unite; pana cand n-a mai fost, decat o scoica golita de sens, care s-a pulverizat cu de la sine putere.

Cartile expectorate din putul gandirii lui sunt rasfoite in calupuri de pasaje pe parcursul acestui documentar biografic fascinant. Iar faptul ca Johnny Depp e cel care ni le citeste, cu voce tare, uneori cu un pistol in mana, nu ne ridica semne de-ntrebare (asa-i?): de ce sa te miri ca o traiectorie aberanta si atat de smucita ca a lui Thompson i-ar capta interesul, starnindu-i admiratia chiar, unui actor rebel ca Johnny? Pana intr-atat ca auto-exilatul Depp l-a jucat pe Hunter in ecranizarea “Fear and Loathing in Las Vegas“, in regia, fantezista pe masura, a lui Terry Gilliam. Pana intr-atat ca Depp l-a ajutat la indeplinirea dorintei de a-i fi imprastiata cenusa via un tun gigant construit dupa schitele proprii, terminat in varf cu pumnul caracteristic – inclestat, cu un al doilea deget opozabil in loc de al cincilea mic si prapadit!

Dar sa nu sarim la sfarsitul tragic peste o poveste in intregimea ei captivanta. Thompson a inceput printr-un articol despre banda de motociclisti Hell’s Angels si s-a consacrat printr-o abilitate nemaivazuta de a impleti adevarul cu fantasmagoriile nascute din droguri si bautura, din care au rezultat articole apreciate “doar” de revista nonconformista Rolling Stones. Viata lui, in care am varat un ochi numai datorita documentarului astuia in regia lui Alex Gibney, poate fi redusa la observatia clisata “faima, bat-o vina”: omul era un artist neinteles, pana la recunoasterea nationala care i-a pus bete-n roate artei. Insa cel care a fost comparat cu unul dintre gigantii literaturii americane, Fitzgerald, nu merita sa-i fie minimalizata astfel fuziunea de esec si reusita a existentei lui tumultoase.

Mereu considerandu-se in cautarea visului american, doar ca sa-si faca avant mai abitir cand il declara mort, Thompson si-a adunat de-a lungul carierei o retea de prieteni/fani care ii idolatrizau si ii inlesneau ireverenta – contemporani cu fler indeajuns incat sa se faca luntre si punte pentru a-l ajuta sa-si puna talentul la contributie intr-un mod benefic americanilor, nu doar lui. Dar neprevazutul odata imbuteliat si pus pe rafturi s-a vandut ca painea calda. Thompson semna mai multe autografe decat candidatii prezidentiali a caror campanie o inventaria si comenta indeaproape, cot la cot cu ei pe drum. Brand-uita, granita stearsa voit intre fapte si nascociri absurde, isi lasase amprenta pe constiinta natiunii, care, chiar daca nu o intelegea, se punea in garda dinainte ca urmeaza ininteligibilul lui Thompson.

Era o marca anume de absurd: trecuta prin mescalina, burbon Wild Turkey, si cate si mai cate halucinogene inrudite, scriitura lui Thompson pastra samanta de adevar raspicat si simtul eticii in alb si negru, fara gri, mascate de o afisata imoralitate in desfrau – ca un justitiar necopt manat si orbit de complexul eroului. Evident, implicarea lui in politica americana nu a fost mesianica sau altruista: da, a fost vizionara, in sensul ca a prezis tampirea inoculata de Bush; da, a fost furibunda, cand l-a tras la raspundere pe Nixon cu toate armele la dispozitia lui, mai putin cele propriu-zise pe care le pastra pentru animalele mai la-ndemana, de pe proprietatea lui. Dar avea mereu plesnind in el megalomania scriitorului si egoismul hedonistului, care conlucrau sa faca spume la masina lui de scris si sa faca spumante articolele sale.

La un moment dat, unul trist pentru intreaga lume, avand in vedere cate-n ziua de azi isi cer suturi a la Thompson, jurnalistul si-a zburat creierii. De la el ne-au ramas cuvintele, si poate jindul dupa activismul prin propriile puteri, pentru propriile convingeri si fara urma de apologie, la care s-a dedat individul asta ciudat. Si ne-au mai ramas peliculele grefate pe viata si/sau scrierile lui – printre care documentarul “Gonzo“, un rasunator exponent al mostenirii lui Hunter S. Thompson. Omul merita 9 cu felicitari, doc-ului sa-i dam 7 stele si jumatate la epolet, pentru cronica unei valori indefinibile.

Poze Gonzo: The Life and Work of Dr. Hunter S. Thompson

Trailer Gonzo: The Life and Work of Dr. Hunter S. Thompson

No related posts.