Nota mea:

“Every day is a fight to survive!”

Ce ne transmite replica de mai sus? Ca filmul prezentat aici este doar o “killareala” majora. Un exemplu negativ de continuare a unui film mai mult decat decent. O scuza penibila pentru un sequel “straight to DVD”. Discutam acum cateva zile in termeni duri despre partea a treia a seriei “Goal!”. Ei, si aici avem de-a face cu acelasi scenariu nereusit, infatuat, denigrant pentru filmul original.

Se “stampileaza” un film comun despre batai si abuzuri in inchisoare cu un titlu celebru. Cine a vazut “Green Street Hooligans”-ul din 2005 stie ca acela este un film de neuitat, despre pasiunea unor suporteri “nebuni dupa fotbal”. Nu voi uita prea usor acel cantec minunat:

“I’m forever blowing bubbles,

Pretty bubbles in the air.

They fly so high,

Nearly reach the sky,

Then like my dreams,

They fade and die.”

Acesta cuprindea esenta unei pasiuni nebune pentru West Ham United, pasiune care lua o forma ciudata, dar de inteles, si care era conturata prin acea descarcare de energie negativa. Bataie! Dar mai gaseam si altceva pe langa… Nu mai vorbesc de lectia din final, care transmitea un mesaj clar “violenta duce la violenta”. Da, acela chiar a fost “a damn good movie”!

In schimb “Green Street 2: Stand Your Ground” distruge tot ce a realizat primul, ridicand din nou la rang inalt bataile fara rost dintre suporteri. Ma rog, cateva personaje secundare din primul film sunt aruncate in inchisoare si etichetate, in continuare, ca fani ai unei echipe de forbal. Avem parte de acelasi razboi West Ham – Millwall, numai ca totul se desfasoara pe un teren minat. In inchisoare. Asa ca sub pretextul rivalitatii dintre cele doua formatiuni, trei fani ai lui West Ham trebuie sa supravietuiasca atacurilor constante ale unor namile de la Millwall, printre care il recunoastem pe Big Marc Turner (Graham McTavish) prezent in prequel. Acesta, ajutat de o femeie gardian cu o functie buna, controleaza tot ceea ce misca in incinta puscariei fara sa fie persecutat. Dar, ca in orice film de mana a 11-a, avem parte de happy endingul obligatoriu si penibil. Dupa ce se bat pe intreaga durata a filmului, totul culmineaza intr-un meci de fotbal dupa gratii, in urma caruia cativa detinuti vor fi eliberati. Ma rog, pueril si total neadecvat unei pelicule prea dure pana atunci. Castiga partida cei de la West Ham si gata, au scapat din inchisoare! Ura!!! Asta-i filmul!

Ross McCall, actorul care ii da viata personajului principal Dave Miller, liderul gruparii de partea carora se va situa si privitorul, este de-a dreptul jenant in interpretare. Daca in libertate existau sanse ca el sa scape cu viata din zecile de dueluri cu namile cat casa, aici situatia este total opusa. De aceea se afunda in penibil din cauza fragilitatii de care da dovada, fiind un candidat serios de a deveni “papusa masculina” intre patru pereti. Daca nu ma credeti pe cuvant ar trebui sa aruncati un ochi asupra peliculei “Felon” (de altfel o adevarata capodopera despre viata “in jail”pe langa acesta) unde un personaj la fel de sfrijit, interpretat de Stephen Dorff, chiar lasa impresia ca poate rezista in spatele gratiilor.

Concluzie? Evitati un film care nu-si merita numele (probabil, daca nu se autoproclama partea a doua a filmului “Hooligans”, ar fi avut o nota mai buna din partea mea)! Altfel, inca o pelicula jenanta cu iz de spectacol grandios. Mai bine stau in banca mea si privesc un “Cass” mai veridic, Asa nu ma mai enervez. Hai sictir!

Poze Green Street Hooligans 2

Trailer Green Street Hooligans 2

Subtitrare Green Street Hooligans 2

No related posts.