Filme 2011 - I Love You, Man (2009)

i_love_you_man

Nota mea:

“This is the man cave, there’s no women allowed in here. I got a jerk-off station for God’s sake.”

“I Love You Man” poate fi considerat un nou tip de fertilizator pentru pamantul deja secat de la Hollywood. Este primul film care pune accentul circumflex pe acest aspect intalnit in prezent printre frimiturile si picaturile unor filme care au incercat, dar nu au avut curajul sa paseasca acolo unde “I Love You Man” a indraznit.

Elementul declansator al problemei personajului principal din acest film este de ordin feminin. Peter Klaven (Paul Rudd) este genul de barbat mai la locul lui. Cuminte, ordonat, muncitor, sarguincios si foarte afectiv. De mana lui sta logodnica, viitoarea sotie – Zooey (Rashida Jones), care spre deosebire de Peter are un harem de fete care misuna pe langa ea. Si mai ca toate fetele, mai stau si ele de vorba intre ele, un eufemism pentru “a barfi in nesimtire”. Peter nu are prea multi prieteni la genul masculin. Cel mai bun prieten al sau este mama lui, iar tatal sau este o sursa interminabila de misto-uri porcoase la adresa lui si a fratelui sau homosexual.

Deci Peter are nevoie neaparata de un cavaler de onoare. De aici incepe comedia. Cautarile lui Peter sunt undeva la granita dintre ridicol si rizibil, doua aspecte pozitive de data aceasta. Primul pas este internetul, unde cunoaste un “tanar” la vreo 80 de ani. Faimosul unchi al lui Zac Efron din 17 Again, Thomas Lennon care are si aici un rol mai episodic, un cameo in toata regula, in care reuseste sa straga cele mai multe rasete. Un homosexual convins care initial ii da de gandit lui Peter ca ale sale cautari au ajuns la final. Mai putin convingatoare este limba strecurata in gura lui Peter la despartire.

Problema este de fapt Peter, care este mai sensibil de felul lui. Ii place vinul, salata proaspata si sa stea sa se uite la “Chocolat” cu Johnny Depp – unul din momente din film in care cuvinte precum “GAY”, “NASPA” si “ce fraier”, din sala plina de cupluri si-au croit drumul catre timpanele mele.

Intra in scena Sidney Fife, (Jason Segel), un personaj care este la fel de bizar ca si numele sau. Dar si un “tip” in toata regula. Genul de barbat-copil, care nu este gata sa se lege de cineva, un trantor new age, care poarta ugguri, nu strange “murdarul” lasat pe strada de cainele sau, canta la chitara, se masturbeaza si viziteaza case de lux in cartiere mult prea scumpe pentru el. Asa il intalneste pe Peter, care este disperat dupa numeroase deceptii masculine.

Impreuna la concerte, iesiri la baute pana noaptea tarziu in mijlocul saptamanii, plimbari pe faleza (deloc romantice), iesit la cumparaturi, si “atarnarea” la Sidney acasa unde amandoi canta la chitara bas pe muzica celor de la Rush. Si astfel, Peter face trecerea aceea de la “inchis la toti nasturii” la camasi iesite p’afara, gulere deranjate, cu umerii mai relaxati si mult mai sigur de sine.

Toate astea pana in momentul in care logodnica se simte amenintata atunci cand viitorul sot anuleaza o noapte impreuna pe canapea in fata postului de “televziune” HBO. Pornind de la “asa nu e bine, tai-o si cauta-ti cavaler de onoare / cel mai bun pruieten”, se ajunge la “alegi sa iti petreci timpul cu prietenul tau decat sa stai cu mine ?”. Spre final relatia celor doi evolueaza spre ceea ce reteta clasica de comedii romantice a “gatit” toti atatia ani. Relatia celor doi se intareste atat de mult si intens, incat pericolul destramarii lui chiar te face sa iti para rau. Nici de data asta nu veti surprinde vreun mascul dominant alfa stand in sala de cinema cu sufletul la gura, sperand si asteptand acel “happy ending”, mai ales pentru ca I Love You Man nu este genul de filme care ar avea asemenea asteptari. Dar la final o sa poti sa zici: “Bah, chiar mi-a placut comedia asta!”

Poze I Love You, Man