Ip Man

Nota mea: **********

“Martial arts may be a form of brute strength, but the Chinese martial arts system it includes many ideals and philosophy and compassion, to help others. The Japanese never understood that, because they use strength and change it into brutal power to show off. That is why you are not fit to learn Chinese kung fu!”

Sunt sigur ca imi va trebui mai mult decat o banala recenzie la un film de arte martiale sa va conving sa vedeti Ip Man. Eu vi-l recomand cu caldura martiala, pentru ca spune povestea vietii omului care l-a educat pe Bruce Lee in a deveni unul din marii actori de filme de actiune al anilor ‘60. Ceea ce probail nu stiti este ca Bruce Lee era si un mare filozof inainte de a fi luptator. Filozofie pe care a invatat-o de la acest om. De accea recomand Ip Man, care in mare, spune povestea vietii omului care a indraznit sa ia artele martiale si sa depaseasca barierele fizice impuse pana la acea vreme.

Trebuie amintit ca nu tot ceea ce veti vedea este realitate. Fictiunea isi face culcus si in acest film, care are nevoie de o poveste alternativa ca omul Ip Man sa functioneze in cadrele cinematografice contemporane. Aici, povestea omului care facea parte din cadrul fortelor de ordine (in realitate) al orasului renumit pentru scolile kung fu, FoShan, este de fapt povestea unui aristrocrat, un om de familie, cu o sotie frumoasa si un baiat, care practica wing chun kung fu de placere. Toate evenimentele primei parti ale filmului sunt premisa celui de-al doilea razboi sino-japonez in care este implicat si Ip Man.

Ultimul film memorabil biopic de arte martiale este Fearless, cu Jet Li in rolul principal, dar Ip Man este in toata frumusetea lui una din cele mai fidele adaptari dupa viata unui maestru de arte martiale. Si daca asta nu va convinge, atunci rata  si viteza pumnilor aruncati de acest om ar trebui sa va lipeasca putin de scaunul confortabil in care va aflati. Ip Man se afla in postura de a se lupta cu alti maestrii kung fu, dar niciodata public. El isi “menajeaza” colegii, si se dueleaza cu ei cu usile inchise. In primele 35 de minute, Ip Man este chiar comod pentru o actiune care introduce cateva coregrafii impecabile de arte martiale. Dar joaca se duce imediat de rapa odata cu izbucnirea razboiului provocat de Armata Imperiala Japoneza. Cu o atitudine foarte nazista gen “Suntem rasa superioara asiatica”, japonezii din Ip Man sunt portretizati a fi niste maniaci veniti sa distruga si sa provoace cat mai mult haos. Mai putin unul din generali, Hiroyuki Ikeuchi, cu un hobby aparte pentru lupte inter-rasiale la nivel de arte martiale.

Motivele cinematografice conventionale prin care Ip Man este impins in mijlocul ringului impotriva a 10 adversari sunt destul de puerile si previzibile, daca nu chiar si usor rizibile, dar odata ajuns in ring, tot ceea ce se observa sunt miscari ale unui zeu furios care cauta razbunare pentru moartea celor dragi, fiecare pumn avand o incarcatura emotionala provocata de ororile acestui razboi. Cat poate sa reziste si un om abuzat non stop de interventia armata japoneza la el acasa ? Mai ales cand unul din comandanti isi “aprinde” apetitul pentru frumoasa lui sotie ? Si nu trece mult timp pana cand toti incep sa li se care sute de pumni in cap asa repede incat nici nu si-au dat seama ca au inceput sa fie loviti.

Nu sunt mare expert in wing chun, dar Donnie Yen primeste toate laudele pentru calmul intruchipat cu care proiecteaza fiecare pun-racheta catre adversarii lui. Nu este de mirare ca o continuare a fost deja anuntata ofical la Ip Man. Si daca recenzia mea nu v-a starnit interesul pana acum, aflati ca cea de-a doua parte il va avea in prim plan pe Bruce Lee in tineretea sa, in calitate de student al mentorului Ip Man.

Poze Ip Man

Poze  - Ip Man Poze  - Ip Man Poze  - Ip Man Poze  - Ip Man Poze  - Ip Man Poze  - Ip Man

Trailer Ip Man

No related posts.