Filme 2009 - Julie & Julia (2009)

julie_and_julia-jonathan-wenk

“When you flip anything, you must have the courrage of your convictions”

Julie and Julia nu este o comedie romantica, desi are si scene si replici care-ti merg la inima (“You are the butter to my bread and the breath to my life”) si altele de un umor sanatos si ne-american. Nu este o drama, desi vorbeste despre lucruri serioase. Nu e un film de aventura, desi povesteste doua aventuri paralele. Nu este un film biografic, desi nareaza viata unei vestite celebritati a anilor ’50 prin ochii unei new-yorkeze din zilele noastre. Dar ce este totusi ? Este un film aparte care iese din tiparele hollywoodiene si care m-a incantat prin neobisnuitul simplu si simpatic pe care-l reda.

Scenariul si regia sunt semnate de Nora Ephron, care m-a mai incantat in You’ve Got Mail, Sleepless in Seatle si in clasicul filmelor de dragoste, When Harry Met Sally, asa ca ma asteptam la altceva decat o continuare a comediilor despre restaurante, Povestea lui Despereaux si No Reservations. Dar e cu totul altceva.

Sotia unui diplomat american trimis la Paris, Julia Child, interpretata de Meryl Streep (2 Oscar –uri si alte nenumarate nominalizari) se chinuie sa invete limba franceza si se cam plictiseste. Cum ii placea sa gateasca si aprecia in mod deosebit bucataria franceza, face o scoala de haute-cuisine. Ironizata de directoarea scolii, se straduieste sa ia examenul final, dar pasiunea sa se concretizeaza dupa foarte multe stradanii intr-o carte de succes care schimba radical modul de a manca si de a gati al americanilor, carora le daruieste din rafinamentul francezilor si al europenilor in general.

In paralel urmarim si o dragalasa contemporana de-a noastra, cu numele Julia si iterpretata de Amy Adams (nominalizata la Oscar tot de doua ori pentru Juneburg si Charlie Wilson’s War, dar cunoscuta si din Enchanted si Doubt, partenera cu aceeasi Meryl Streep). Simpatica sotioara iubeste si ea arta culinara si sotul la fel ca cealalta Julie pe care si-a ales-o ca mentor. Inghesuita intr-un mic cubicle intr-o slujba plicticoasa, se refugiaza in spatiul ei sacru, bucataria, unde simte ca traieste cu adevarat. Intrucat incercarile sale literare nu s-au soldat cu nici o publicare, isi face un blog unde-si povesteste in fiecare zi peripetiile in incercarea de a gati intr-un an toate cele peste 500 de retete din best-sellerul celelaltei Julii.

Intregul film povesteste paralelismul celor doua destine asemanatoare prin pasiunea pentru gatit, iubirea si suportul sotilor, testele pe care trebuie sa le treaca, fie ca se refera la fierberea oualor sau la pregatirea curcanului. Umorul fin de situatii se deosebeste fundamental de glumele sexiste arhi-fumate tipic americane, de exemplu sosirea acasa a sotului intr-un smog lacrimogen rezultat din muntele de ceapa pe care exersa una din Julii, sau relatia celelaltei Julii cu homarii care o inspaimantau de-a binelea. Sau invataturile de viata rezultate din gatit. De exemplu, filozofia clatitelor pe care am ales-o ca antet (Cand intorci sau schimbi orice, iti trebuie curajul provenit din taria convingerilor tale)

Am apreciat intregul film care merita mult mai multe laude, dar in mod deosebit interpretarea lui Meryl Streep cu un “qute French accent” care-i promite macar o noua nominalizare, spontaneitatea si sinceritatea scriptului si a personajelor care joaca cu multa dezinvoltura si determinare, dar cel mai mult dialogurile, din care mi-am notat vreo doua foi cu citate care ar putea constitui tot atatea motto-uri memorabile. Mi-a fost foarte greu sa aleg doar unul. Hai sa va mai dau inca unul, ca nu mai rezist: “What’s a blog thing ? Me, me and me every day” (nu si la filmblog !)

Poze Julie & Julia