Nota mea:

Primul amanunt care m-a frapat la filmul “Kabluey“, in care Scott Prendergast indeplineste rolul de factotum de vreme ce intra deopotriva in pielea regizorului, a scenaristului si a actorului principal, a fost acela ca este incadrat in genul cinematografic al comediei, iar mie mi s-a parut o drama autentica, singurele momente in care am izbucnit in ras fiind acelea in care aparea mascota mare, albastra si extrem de haioasa a companiei BlueNexion pe nume Kabluey, cu un cap imens de dovleac ce parea sa cantareasca cat restul greutatii corpului, cu maini si picoare fara degete, ceea ce facea imposibila folosirea corespunzatoare a membrelor inferioare si superioare de catre omul ascuns in interiorul acestui costum hilar si fara nici un fel de deschizatura pentru ochi care sa-i permita omului sa zareasca macar pe unde trebuie sa mearga.

Din punctul meu de vedere insusi acest costum este un simbol al limitarii, al constrangerii si al incapacitatii de adaptare, iar mascota Kabluey – prin culoarea sa albastru electric – reprezinta unica pata de culoare intr-o lume cenusie, terna si plictisitoare, in care oamenii sunt condamnati la tristete, la disperare si la o existenta ingropata in banalitate.

Pelicula “Kabluey” nu pune sub nici o forma accentul pe actiune (care este lenta si absenta in cea mai mare parte a desfasurarii ei), dar aduce in discutie o multitudine de teme, ramificate in foarte multe directii si poate tocmai din acest motiv nu tocmai bine aprofundate. Spre exemplu, se face subtil referire la o familie americana normala, compusa din sot, sotie si doi copii minori, care devine disfunctionala dupa ce barbatul este incorporat in armata si trimis in Irak in sensul ca sotia nu mai reuseste sa faca fata dificultatilor materiale, frustrarilor sexuale si sentimentului acut de singuratate si se arunca in bratele sefului ei afemeiat, iar cei doi baieti ai cuplului se transforma in niste mici monstrii imposibil de tinut sub control, impertinenti, violenti si hiperactivi. O alta idee abordata de catre regizorul Scott Prendergast este aceea a relatiilor interumane deteriorate, a lipsei de comunicare, a lectiilor supreme de umilinta pe care le primesc oamenii in fiecare zi de la societate asemenea unor palme peste fata, relevante fiind imaginile batranului neputincios si uscativ, care calatoreste in fiecare zi cu autobuzul si este legat sufleteste de un obiect insignifiant (un termos de cafea), suferind cumplit atunci cand niste tineri recalcitranti si lipsiti de simtul valorii i-l distrug si revenind la viata ca o pasare Pheonix renascuta din propria cenusa atunci cand un suflet generos i-l repara si i-l daruieste din nou, precum si imaginea mascotei Kabluey, care tine intotdeauna capul plecat in pamant si pare strivita sub umilinta de a avea o profesie atat de rusinoasa.

Avem de-a face cu societatea pestrita din autobuz, in care se regasesc femei clevetitoare si frivole si barbati incrancenati, care nu zambesc aproape niciodata in drumul lor monoton spre niste locuri de munca prost platite, singura coordonata comuna a acestora fiind saracia, precum si cu societatea selecta a femeilor bogate, dar la fel de malitioase si barfitoare, care isi permit sa le organizeze copiilor lor petreceri private si sa angajeze clovni si mascote ca sa ii distreze.

Foarte amuzanta faza in care personajul Salman (Scott  Prendergast), fratele soldatului plecat in Irak pe nume Noah, cumnatul lui Leslie (Lisa Kudrow) si unchiul celor doi baieti ai acestora - Lincoln si Cameron, angajat de catre compania BlueNexion pentru a imparti fluturasi publicitari cu spatii de inchiriat pentru birouri, fiind prizonier in interiorul costumului albastru al lui Kabluey si limitat in miscari, se straduieste sa desfaca o cutie de bere pe care a primit-o de la un grup de gunoieri.

Despre distributie nu sunt prea multe lucruri de adaugat deoarece, in afara de Lisa Kudrow (pe care am vazut-o recent in filmul “P.S. I love you” si mai putin recent in serialul TV “Friends”), care a reusit sa se achite cu brio de o partitura dramatica, desi eram obisnuiti ca ea sa abordeze roluri comice de tanara zapacita, boema si vesnic cu capul in nori, nu au existat nume sonore care sa ne atraga atentia.

Una peste alta “Kabluey” mi-a lasat impresia unui film cu destul de multe idei bune, chiar daca nu intotdeauna exprimate in cel mai potrivit mod, recomandat numai persoanelor care nu se plictisesc usor si care sunt dispuse sa treaca dincolo de invelisul exterior, dincolo de aparente. Fara sa exceleze sau sa straluceasca prin ceva, dar si fara sa enerveze, pelicula primeste din partea mea nota 6,50.

Poze Kabluey

Trailer Kabluey

Subtitrare Kabluey

No related posts.