Nota mea:

They have wings but cannot fly. They’re birds that think they’re fish. And every year, they embark on a nearly impossible journey to find a mate. For twenty days and twenty nights the emperor penguin will march to a place so extreme it supports no other life. In the harshest place on Earth, loves finds a way!

“La marche de l’empereur/ Calea Imparatului” este un documentar fantastic. Stiu ca zilele acestea toata lumea lauda pana la extrem ultima gaselnita in domeniu, “Home”, o insiruire de imagini superbe (mai ales in HD) cu un comentariu decent care ne face sa ne caim si sa ne comportam altfel fata de mediul care ne sustine viata (cel putin pentru cateva zile). Dar imagini care fac cat o mie de cuvinte si mesaje pentru o viata sanatoasa se tot propaga in ultimii ani. De aceea, am vrut sa recomand un alt documentar. Am stat sa ma gandesc, oare care dintre cele vizonate a avut atata putere incat sa ma convinga sa nu-l uit in cele cateva zile de care aminteam mai devreme?

Evident, raspunsul a fost “Calea Imparatului”, un documentar produs de Luc Jacquet, care, printre altele, a reusit sa castige Oscarul. Un mare BRAVO! De ce mi-a placut? Pentru ca a avut o alta abordare fata de peliculele obisnuite. Am aflat povestea unei familii de pinguini imperiali si greutatile prin care trece ea de-a lungul vietii. Am avut parte de o experienta de neuitat gratie talentului de netagaduit al lui Morgan Freeman, unul dintre cei mai buni naratori (vezi scena din debutul “The Love Guru” ). Vocea sa patrunzatoare, dar si dojenitoare, in acelasi timp, ne descrie perfect un drum nemaintalnit pe pelicula. Marsul iubirii, al vietii unei specii este surprins intr-un mod familiar, emotionant. Sacrificii incredibile, lupta cu frigul, foamete, atacurile focilor, toate intr-o atmosfera curata dar inghetata, ne cuprind pe langa solduri si ne tintuiesc in fotolii pentru un final perfect.

Nu am avut sansa sa-l urmaresc in limba franceza, insa chiar si asa am realizat ca documentarul revelatie al lui 2005, este unul dintre cele mai reusite ale vremurilor noastre. Nu-l voi uita usor, mai ales ca amprenta lui va fi mereu adusa in prim plan de alte productii care o sa-i urmeze. Mi l-am reamintit cand am vazut “Happy Feet” sau cand au aparut inca o data pe ecran magnificii Skipper, Kowalski, Rico si Private, pinguinii din Private. Concluzie? Da, “La marche de l’empereur” este chiar atat de bun pe cat se spune si, daca veti hotari, in sfarsit, sa-l urmariti, veti avea una dintre cele mai de seama experiente pe care le-ati avut in fata ecranului.

Poze La Marche de l’empereur

Trailer La Marche de l’empereur

Subtitrare La Marche de l’empereur

No related posts.