Nota mea :

Am stat ceva in cumpana daca sa scriu sau nu despre acest film. Ceea ce m-a convins a fost poate faptul ca am intalnit persoane care au auzit despre doua filme ce trateaza viata lui Edith Piaf, fara a stii ca este vorba de unul si acelasi fim aparut sub cel putin doua nume diferite. Daca in SUA vorbim despre “La Vie En Rose”, in Germania si Franta vorbim despre “La Mome” si cu totii ne referim la aceiasi productie.

“La Mome” este un film biografic, dupa cum am spus deja, se refera la una dintre cele mai mari legende ale Frantei si de ce nu ale Europei, si anume Edith Piaf. Este un film greu de urmarit pentru cei ce cauta “senzationalul” orice ar insemna asta dar, personal, as recomanda sa fie vizionat de toti cei care cred ca au o viata grea pentru ca mama i-a trimis la scoala sau la cumparaturi cand era concertul “George Michael“, sau nu stiu ce meci in direct.

Marturisesc ca am ascultat celebrele piese ale lui Edith Piaf fara sa am cea mai mica idee despre viata acesteia, in afara poate, de mici informatii de genul: bea foarte mult, nu avea cultura, etc. Ei bine, filmul m-a marcat puternic. Este greu de imaginat ca un copil de sex feminin sa isi traiasca anii povestilor intr-un bordel, sa bea de la cea mai frageda varsta, sa cunoasca drogurile odata cu maturitatea sexuala (daca i se poate spune “maturitate”) si cu toate acestea sa supravietuiasca datorita faptului ca are o voce in care se simte puterea si o acuta dorinta de viata. Marion Cotillard face un rol extraordinar intruchipand-o pe Edith si are alaturi pe Gérard Depardieu (Louis Leplee), un actor care a dovedit ca poate sa dea viata unei largi palete de personaje de la celebrul Cyrano de Bergerac si pana la simpaticul Obelix.

Daca aveti taria sa vedeti ce inseamna lupta, norocul, increderea, dragostea si vointa, atunci merita sa va sacrificati 2 ore si 20 de minute pentru a intelege ca persoana care a facut celebru cantecul “La vie en rose” (Viata in roz) a avut o viata departe de orice culoare deschisa a spectrului si cu toate acestea a putut sa spuna, in apropierea sfarsitului: ” Non, je ne regrette rien” (Nu, nu regret nimic).

Pentru cinefili imi permit sa propun un experiment: daca va pasioneaza filmele biografice si doriti sa vedeti diferenta dintre scoala europeana de film si cea americana, uitati-va la “Walk The Line” (viata lui Johnny Cash – una dintre legendele americane ale muzicii Country & Western) si apoi la “La Mome” Ambele trateaza persoane ce au obtinut succesul dupa o copilarie marcata de evenimente ce s-au confruntat cu drogurile si alcoolul. Diferenta intre cele doua stiluri de a expune aceste vieti este, in umila mea parere, remarcabila.

Dicolo de faptul ca m-a intristat si m-a lasat cu un gust amar, “La Mome” primeste nota 10 deoarece este unul dintre putinele filme ce ne arata o realitate cruda, o fateta a vietii pe care multi credem ca o cunoastem dar nu suntem nici macar pe aproape.

Trailer La Vie En Rose

Alte filme:

1. Step Up 3D (2010)