Nota mea:

“Let them eat cake”

De aceasta data toate datarile si relatarile istorice au rezonanta 0. La fel si cine o aclameaza sau o critica pe Marie Antoinette. Pentru a 3 a oara consecutiv, Sofia Coppola incanta prin filmul ei (de aceasta data biografic) asa cum ne-a invatat, asa cum stie ea mai bine, pierduta din nou in adolescenta. Asta pentru ca Sofia este acea adolescenta new wave care viseaza cu un gram de maturitate la Marie Antoinette si la viata ei decuplata de orice fel de realitate.

Adolescenta in cauza nu mai este pierduta de data asta intr-un Tokyo haotic, plin de verva si galagie si nu se afla nici in perioada liceului. Ea este pierduta undeva in istorie in Franta. Asemeni unui copil (star) Marie Antoinette se pierde doar ca sa se regaseasca in ridicol, pasind pe treptele de la Versailles -  echivalentul unui sort de Hollywood al vremurilor noastre, trezindu-se cu o gloata de oameni urmarind, analizand si barfind fiecare gest si fiecare miscare a sa ca viitoare imparateasa. Pentru Sofia Coppolla Marie Antoinette este un nou inceput, o noua abordare a unei lumi straine prin care reuseste sa surprinda in fiecare cadru o viata asemenea unui ospat alcatuit din torturi si bomboane, senzatii, parfumuri si culori vesnic in roz. Kirsten Dunst devine intr-adevar frumoasa pentru prima oara dupa Virgin Suicides. Marie Antoinette capata un aer demn de fashion diva care in zilele noastre ar da peste cap intregul trend al modei fara nici cea mai mica bataie de cap.

Tot filmul este o dezorientare roza, o imbatare ciocolatica de un dulce rozmarin, in care protagonistii principali sunt efectiv doi copii pusi fata in fata cu un destin care le cere mult prea devreme si mult prea repede o seriozitate nebinevenita. Atat Marie cat si “Louie” sunt prinsi intr-un mare joc al vietii de-a mama si de-a tata, numai ca locatia de data asta nu este in spatele cartierului, ci Versailles. Dar si aici regulile jocului sunt exact aceleasi ca in spatele cartierului. Baietii cu baietii si fetele cu fetele. Louie este acel melanj perfect pentru vorba “boys will be boys”, evitand cat mai mult prezenta sau prilejul de a se rusina in compania unei fete frumoase, de care pana la urma chiar ii place. In schimb umbla tot timpul “calare”, “cu baietii”, antrenat in hobby-uri care mai de care copilaresti, nereusind nici macar din cand in cand sa lase impresia de viitor rege. Iar fetiscana Marie, ea este toata ziua buna ziua cu fetele, linear indreptand-se in directia in care orice fata cu bani la acea varsta o ia. Trecerea timpului este evidentiata prin petreceri, baluri mascate si dulciuri care mai de care menite sa inlocuiasca lipsa sotului tacut in postura de cel mai virgin dintre virgini.

In loc sa primim o lectie de istorie nu devenim decat martori la formarea unei generatii tinere, la “curtea” care avea sa contureze o prima versiune a acelui clasic boem in care muzica nu da nici un ritm filmului, pentru ca muzica este filmul iar filmul este muzica. Toate ritmurile de la pop, new wave si post-punk curg incet in timpane, tricotate perfect pe fiecare scena aleasa sa dea intesitate si continut acolo unde este nevoie mai mare. Si asta e valabila indiferent daca vorbim de muzica celor de la Cure cu “Plainsong” (scena incoronarii) continuand cu Aphex Twin, Gang of Four si Bow Wow Wow pentru acele petreceri “after hours” si revenind chiar in final la “Cure” pentru a incapsula imaginea acestei dive prin “All cats are gray”. Singura lipsa care o resimt si acum dupa ce am vizionat din nou filmul este cea a Asiei Argento care da un plus de culoare si mister intregului film.

Aceasta adaptare si “filmare” sunt de fapt o dovada de curaj a Sofiei de a lua apararea unei papusi de portelan care a fost sacrificata pentru intemeierea unei Republici. Cu toate astea Sofia nu ezita sa incheie filmul inainte ca istoria sa-si intre in rolul principal sa o judece pentru viata ei excentrica, indecenta, pentru libertatile, trairile si nebuniile ei.

Filmul este o precum o linie melodica auzita intamplator, in care fiecare cadru te dezechilibreaza din rutina si ordinea zilei dar melodie pe care ajungi sa nu mai vrei sa o scoti din cap. It’s a ravaaaashing pink smile, imbracat in haine festive si cu foarte multe bomboane fondate pe margine.

Poze Marie Antoinette

Trailer Marie Antoinette

Subtitrare Marie Antoinette

Alte filme:

1. Amish Grace (2010)
2. The Social Network (2010)
3. All Good Things (2010)
4. Centurion (2010)