Filme 2009 - Max Manus (2008)

max_manus_mica

Nota mea:

“Ma bucur ca, in sfarsit, l-am cunoscut pe Max Manus!”

Aceasta replica este una spusa de un dusman al lui Manus, undeva spre final, si care, sunt sigur, se va potrivi tuturor celor care vor indrazni sa urmareasca acest film norvegian. Stiu, motive de a-l lasa la o parte sunt multe, dar… Cum ar fi sa treceti peste prejudecati si sa urmariti un film superb filmat, excelent jucat, si cu actiune inspirata din realitate care, in cele din urma ne va binedispune, evident, datorita happy-end-ingului? Stiti voi, daca nu s-ar fi terminat cu bine nu am mai fi discutat acum despre Max Manus.

De fapt, cine se ascunde in spatele acestui nume? Un norvegian care a incercat sa lupte pentru libertatea poporului sau. Cum? Activand intr-o formatiune partizana care a lovit constant in temelia trupelor naziste trimise in tara lui in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Cineva imi spunea ca ar risca sa compare acest titlu cu “Black Book”-ul lui Paul Verhoeven, alt film cu actiune asemanatoare, plasat in aceeasi perioada dureroasa din istoria omenirii. Nu pot spune ca m-a miscat in acelasi mod, filmul de fata fiind la fel de profesionist filmat, editat, montat, dar suferind de o meteahna peste care nu am putut trece. Intriga este una simpla, liniara, nespectaculoasa. Daca in “Black Book” tensiunea era constanta iar actiunile eroinei nu puteau fi prevazute, pe toata durata peliculei schimband zeci de parteneri si trecand prin nenumarate situatii limita, in cazul lui “Max Manus” finalul este evident.

Avem parte de imagini veridice, crime oribile de razboi redate excelent, scene de lupta marrcante, toate avandu-l in prim plan pe Manus. Si pe prietenii sai, care dispar unul cate unul. Pentru cauza si popor. Dar, repet, totul se rezuma la cateva actiuni de sabotaj ale gastii noastre, care constau in bombardarea unei nave de razboi sau distrugerea unor arhive.

Superbe decorurile alese, fie ca este vorba despre scenele de lupta sau de cele de pregatire. Mi-a placut de asemenea sa aud si alta limba, plina de consoane, care, cu siguranta, a dat o nota aparte, reala acestei pelicule meritorii. Poate ne saturasem de aceeasi engleza omniprezenta (vezi “Valkyrie “). M-au surprins si efectele speciale surprinzator de bine realizate; vezi scenele cu distrugerea navelor dar si cele ale asasinarii unor personaje.

Oricat de mult mi-ar fi placut insa sa aud norvegiana si germana pentru aproape doua ore nu ma pot abtine sa nu va recomand in continuare sa urmariti, pe langa povestea lui Max Manus, un “Black Book/ Zwartboek” cutremurator, dupa parerea mea cel mai bun film de razboi din ultimii ani. V-am facut curios asupra domnului Manus, personaj meritoriu in istoria Norvegiei? Atunci nu mai asteptati, incercati si altceva!

Poze Max Manus