Nota mea:

“I don’t believe in Heaven. I believe in Pain. I believe in Fear. I believe in Death.”

Iar eu cred ca e vai si amar de saracul spectator care intarzie in sala de cinema. Pentru ca la Max Payne nu se merge pe intuneric. Asta ar fi o greseala fatala. Riscul unei caderi si a ruperii gatului este foarte probabil. Si la baza acestui risc stau doua motive. Primul: Max Payne incearca atat de tare sa fie film noir, dar uita ca toate partile sale intunecate au fost scapate in recipientul cu cerneala, inclusiv scenariul, dialogul, actiunea, povestea si in special imaginea, care este atat de intunecata incat nu bati nici macar pana in poala unde iti tii punga de popcorn. Al doilea motiv ar fi povestea filmului care te trage de gat si te pune cu forta sa incerci sa intelegi ceva. Numai ca singurul lucru inteligibil este nedumerirea pe care o ai si aplecarea capului la stanga si la dreapta.

Cert este ca se poate spune ca Max Payne este un film complex. Atat de complex incat nici realizatorii lui n-au inteles de fapt ce vor sa spuna. Dar ei au “realizat” ceva acolo sa fie. Mark Wahlberg este total nevonvingator in rolul unui Max Payne, care nu are aproape deloc legatura cu personajul jocului video dupa care a fost adaptat. Max Payne este pe jumatate copiere dupa “fituica” Punisher si cealalta jumatate de film cred ca putea fi facuta mai picanta chiar si de “marele” Uwe Boll.

Subiectul filmului se opreste in dreptul mitologiei nordice, care spune ca razboinicul poate ajunge in rai doar in urma unei morti violente, si ca ingeri ai mortii (Valkyri) sunt cei care ajuta la aceasta trecere. Numai mitologia este preluata de o corporatie rea care lucreaza pentru armata americana. Experimentele esueaza si angajata care descopera manaria este scoasa din organigrama. De tot, impreuna cu noul ei copil nascut. Greseala cea mare este ca ea e sotia lui Max Payne, care acuma cauta razbunare.

Singurul punct forte al filmului la ora actuala mi se pare Olga, minunata Olga Kurylenco pentru care m-as mai duce inca odata la film, si chiar si la Quantum of Solace. Ceea ce am observat la ea este tot timpul este imbracata in haine care pot fi usor rupte sau scoase din obiectiv. Nu inteleg ce animale ar putea concepe un scenariu care o goneste pe Olga din film, dupa ce sta jumatate goala in patul lui Max Payne. Mai intai apare in Hitman, acolo unde se dezbraca, dar Hitman nu vrea sa aiba nimic de-a face cu ea, acum in Max Payne, e data pe usa pe afara. Care este mesajul de fapt ? Personajele masculine din jocurile video au alte orientari sexuale ?

In film tot ce vedem este ninsoare. Ninge, ninge si iar ninge, din pacate nu se depune nimic consistent peste aceasta poveste, care nu reuseste sa se batatoreasca intr-atat cat sa poata fi considerata buna de “gustat”. Majoritatea personajelor sunt recrutate si reciclate de prin serialele de televiziune ale momentului, iar restul care apar sunt la fel de neinteresante ca replicile pe care le lasa in urma cu zgomot deranjant.

Oare am fost singurul caruia i s-a parut repugnant ceea ce vede in acest film ? Demoni cu aripi care cicalesc oamenii ? Imi pare nespus de rau ca nu am avut si eu niste aripi destul de mari care sa ma ajute sa planez din sala de cinema. Pentru un joc reusit, Max Payne s-a dovedit a fi cea mai proasta adaptare cinematografica dupa un joc video din intreaga istorie a filmelor adaptate dupa jocuri video.

Poze Max Payne

Trailer Max Payne

Subtitrare Max Payne

Alte filme:

1. Faster (2010)
2. Pour Elle (2008)
3. Centurion (2010)
4. Black Swan(2010)