Nota mea:

Punctul forte al lui Milk sunt actorii. Oricum ai intoarce subiectul, tot la Sean Penn sau Josh Brolin te-ai intoarce.

“Cum ai zis, probleme sociale? Delicata situatie a homosexualilor? Magarii politice? De acord, dar hai sa mai vorbim putin despre prestatia actorilor!!!”

Asadar ati inteles. It’s all about the acting. Emile Hirsch s-a rupt, din fericire, de comediile romantoase pentru adolescenti gen “The Girl Next Door” si a abordat filme mai evoluate, la fel si Diego Luna cu al sau “Dirty Dancing Havana Nights”. Sean Penn e cu un cap deasupra tuturor. Dificultatea rolului sau nu e creata de scenariu, ci de personajul insusi: un homosexual cu nervii tari, cu viziune politica, echilibrat psihic dar tulburat in acelasi timp. Nu-I chiar asa de simplu sa mergi tacticos dand din fund, sa ridici degetelul mic la ceasca de cafea, sa gesticulezi delicat, sa-ti indesi fizicul in blugi stramti si sa interpretezi un rol de gay pentru care sa iei si Oscarul.

Religiosii, pudibonzii, cardiacii homofobi si revoltatii  sunt sfatuiti sa-si masoare tensiunea periodic in timpul filmului, cu precadere in timpul si dupa scenele cu tenta sexuala. Eventual si un Metroclopramid langa pat pentru cei ce se ingretoseaza usor din nimic. Sau si mai simplu, daca nu vreti sa vedeti un Brokeback Mountain imbogatit cu aspecte politice, religioase si sociale, nu va mai uitati deloc. Nu e un film de actiune, nu e entertaining, nu e indulcit, niciun personaj nu e menajat sau eroizat peste masura, asa cum se intampla de obicei in filmele americane. E un film ce tine de dispozitie, nu te binedispune, nu te linisteste, nu te duci sa-l vezi ca sa iesi desfatat de la cinematograf. Pentru cei multi poate fi un film plictisitor, la fel cum poate isca discutii superficiale in contradictoriu despre moralitate. Filmul nu dezbate aspecte sociale si nu ridica problema drepturilor unui segment restrans de populatie, ci e mult mai nuantat. E vorba despre oameni, despre vieti, despre scoaterea acestora de sub flagelul pedofiliei, al “bolii”, al izolarii, al oprimarii, al stampilarii nedrepte, de catre niste amatori, niste necunoscatori care tratau aspectul in mod empiric si brutal: homosexualii sunt niste “bolnavi care vor sa atraga copiii de partea lor si sa-i transforme si pe ei in homosexuali si, ca atare, trebuie exclusi din viata sociala pentru ca reprezinta un pericol”. Mesajul lui Milk este o pledoarie tocmai impotriva acestei idei, e o pledoarie pentru umanizare.

Mi-a placut redarea fidela a atmosferei de atunci, cu toate elementele care o compun: peisajul politic si social, miscarile ample pro sau contra, marketingul agresiv si retorica la care recurgeau liderii, frizurile, imbracamintea si masinile, celebrele masini americane inutil de mari la mare pret atunci. Nu-i o mandrie sa afirm ca finalul e previzibil, din moment ce e vorba despre viata reala a lui Harvey Milk dar, in conditiile in care nu i-am cunoscut parcursul vietii, sfarsitul lui parca pluteste in aer de-a lungul vizionarii. Desi o drama, are o linie optimista chiar si in final. Harvey Milk nu a murit, ci traieste mai departe transpus in miscarea pe care a initiat-o si care va continua.

Poze Milk

Trailer Milk

Subtitrare Milk

Alte filme:

1. Creation (2009)
2. Casino Jack (2010)
3. The Fighter (2010)
4. Conviction (2010)