Filme 2009 - Night at the Museum: Battle of the Smithsonian (2009)

night_at_the_museum2

Nota mea:

“Did any of you Dum-Dums bring me Gum Gum?!”

So, pentru toti “dum-dum-ii” din lume, “Night at the Museum: Battle of the Smithsonian” este filmul perfect, o “guma” colorata, usor digerabila, potrivita in orice moment al zilei. Nu impresioneaza cu nimic, doar ca respecta reteta succesului obtinut de prima parte a seriei, lansata in 2006, ceea ce-l catalogheaza drept comedie decenta. “O Noapte la Muzeu 2” a reusit sa-si readuca vedetele pe platou, pe langa indispensabilul Ben Stiller (“Tropic Thunder”, “Madagascar: Escape 2 Africa”) nelipsind Owen Wilson, Robin Williams, Steve Coogan sau Ricky Gervais, iar acesta este doar primul plus, unul esential in obtinerea unor sume nesperat de mari din vanzarile de bilete in cinematografele de peste Ocean.

Un alt punct forte este modul de transpunere al povestii. Simplu, elegant, bazat exact pe ceea ce cunosteam deja din filmul pilot. Exponatele unui muzeu revin la viata in timpul noptii gratie unei tablete egiptene fermecate si provoaca zeci si zeci de aventuri savuroase. Atat pentru cei mari cat si pentru cei mici. Numai ca, aici se cam opresc plusurile.

Si apar in scena, inclusiv in articolul de fata, aspectele negative, cele care au influentat nota finala. Una la mana, ca spectator ce a urmarit primul “Night at the Museum” nu mai poti fi surprins de incredibilele evenimente care se intampla la muzeu. Nemaivand acel element surpriza, restul peliculei poate fi catalogat doar o insiruire de situatii semi-comice, construite pe acelasi tipar arhiutilizat, de la Facere pana la Apocalipsa. Bunul se bate cu Raul.

Bunul este, evident, paznicul de noapte, Larry Daley, cel care, la doi ani de la marea experienta a vietii, pare sa fi uitat de “prietenii” de la muzeu, preocupandu-se exagerat de noua sa afacere, de altfel una de real succes. Intr-una din rarele vizite la locul “de joaca” el realizeaza ca majoritatea exponatelor vor fi tranferate catre una dintre cele mai importante retele de muzeuri americane, Smithsonian. Nu poate impiedica transferul, mai mult, pleaca linistit acasa; totusi, revine la sentimente mai bune cand este chemat in ajutor de unul dintre vechii prieteni, cowboy-ul miniatural Jedediah Smith (Owen Wilson – “Marley & Me”) care il anunta ca cei transferati au dat de un real pericol odata ajunsi la destinatie. Asa ca omul nostru pleaca la drum, se infiltreaza in muzeu si declanzeaza o batalie spectaculoasa cu Raul, un faraon limbut care poate fi caracterizat oricum, numai malefic nu.

Acesta din urma, alaturi de o mica parte din armata sa, plus cateva personaje celebre ale istoriei, Ivan cel Groaznic, Napoleon si Al Capone, adaugate pentru a ne implementa ideea ca paznicul nostru va avea de furca in a iesi din nou basma curata, incearca sa puna mana pe tableta fermecata pentru a aduce de pe taramul de dincolo o armata care sa subjuge lumea. Evident la ordinele sale. Hank Azaria (“Run Fatboy Run”) se descurca de minune in rolul lui Kahmunrah.

Cam atat, restul fiind previzibil. Poate doar introducerea povestii romantice, dintre Larry si prima femeie care a traversat, in zbor, Atlanticul, Amelia Earhart (“Doubt”), sa faca diferenta fata de prima “Noapte la Muzeu”. Nu avem parte de uriasul T- Rex, ni se da in schim o caracatita uriasa. Presedintele Roosevelt (Robin Williams) abia daca apare in trei scene, dar este inlocuit decent cu alt fost conducator al statelor Unite, Abraham Lincoln. Nici miniaturile nu mai indeplinesc sarcini majore, fie ca e vorba de tandemul cowboy- soldat roman, fie de noii veniti, Einstein Dolls. Sunt acolo sa intregeasca show-ul.

In final o aventura decenta, in stilul cunoscut, cu urmariri pe jos, pe motocicleta, in avion, cu lectii de istorie, mult curaj, o suita de personalitati si, mai ales, nelipsitul mesaj care da valoare oricarei comedii (v-am spus, se respecta intocmai reteta succesului), aici acesta fiind: “Fii fericit facand ceea ce iti place!”. Corect!

Poze Night at the Museum: Battle of the Smithsonian