Nota mea:

Thank you for reminding me I’m not special.

“Nine”-ul lui Rob Marshall castiga cu brio premiul pentru cel mai plictisitor film pe care l-am vazut in acest debut de 2010. Nu mi-am dorit niciodata cu atata ardoare sa se termine un film. Stiu, ar fi trebuit sa fiu extaziat de incredibila performanta data de Daniel Day-Lewis, excelent in a reda tumultul interior al personajului caruia ii da viata. Ei bine stiam ce poate actorul englez, asa ca am sa ma abtin in a cadea pe spate la prima sa grimasa. Filmul e doar unul cu pretentii. Atat.

Parca deja vad scris, “un musical ce transpune extraordinar trairile regizorilor”, acesti futalai cu idei de premarire, aceste genii neintelese care trebuie sa dea cu capul de pragul de sus pentru a invata ce e real si ce nu, ce e permis si ce nu. Iar atunci cand in sfarsit o fac se intreaba de ce nu ii intelegi, de ce nu ii ierti. Ei sunt doar niste copii mai mari… Da, ma refer la legatura personajului nostru cu sotia lui, jucata de ce cea mai tare actrita din film, adevaratul star al peliculei, Marion Cotillard. Tipa asta ravisanta, frantuzoaica, cu a ei dragalasenie infinita, redata extrem de simplu, da totul peste cap si atrage atentia asupra personajului sau mai mult decat i-a permis-o scenariul.

Deja nu ma mai interesa ce se intampla cu regizorul rasfatat, important pentru mine era daca muza se va intoarce la el. Dar nu, nu merita. Tipul s-a plimbat prin bratele, printre picioarele, pe buzele prea multor dame, diferite de ceea ce reprezenta femeia perfecta, cea care-l astepta iubitoare acasa. Cam acesta este cel mai bun lucru la “Nine”.

Vor exista unii care vor lauda muzica. Nu ma numar printre acestia deoarece totul s-a construit prea calculat. S-au luat multe actrite cunoscute si li s-a facut loc in scenariu incredintandu-li-se totodata cate un cantec pentru ca, deh, filmul e un musical. Unele interpretari sunt reusite, altele nu prea.

Nu vad insa de ce am asista la o lupta interioara care are in final efectul dorit (recunoasterea greselii) pentru aproape doua ore. Oda inchinata lui Contini nu este deloc placuta. In locul regizorului ar fi putut fi montat orice om care gandeste mai mult decat trebuie. Va recunoasteti?! Intrebari fara raspuns, planuri alambicate, ganduri nebunesti, aceastea se regasesc in mintea tuturor. Asta nu inseamna ca daca le expui pe ecran lumea va recunoaste si va aplauda frenetic: “Uite, nebunia asta o aveam si eu in cap!”.

Chiar daca va contrasta cu nota din debut sunt nevoit sa ii mai recunosc inca un merit acestui “Nine” . M-a facut sa caut mai multe informatii despre personajul care a stat la baza lui Guido Contini, Federico Fellini. De puricat nu a scapat nici cel de-al noualea film al sau, “8½”. Poate voi avea sansa sa-l vad intr-o buna zi. Pana atunci ne oprim la o concluzie a celui prezentat azi. Un pic mai scurt, mai dinamic si cu mai putine secvente de visare si filmul ar fi primit probabil mai des nota care se regaseste in titlu. Pana atunci ramane de vazut cati isi vor sacrifica doua ore pentru ceva ce nu le va aduce nimic consistent in viata de zi cu zi.

Poze Nine

Trailer Nine

Subtitrare Nine

Alte filme:

1. Step Up 3D (2010)
2. Flipped (2010)
3. Life as We Know It (2010)
4. Mr Nobody (2009)