Nota mea:

Marturisesc ca atunci cand am selectat pentru vizionare filmul „Numb“, scris si regizat de catre canadianul Harris Goldberg, aveam o oarecare idee despre subiectul acestuia pentru ca ii facusem anterior descrierea pe site-ul cinema rx, dar credeam ca se incadreaza mai degraba in categoria comediilor decat in cea a dramelor. Dupa ce am reusit sa-l vad pe-ndelete am ajuns la concluzia ca oricate faze haioase ar contine si oricat de amuzante ar fi replicile unora dintre personaje, cu greu ai putea afirma despre un film al carui erou principal sufera de o grava tulburare de personalitate, de atacuri de panica si de crize de anxietate care ii transforma viata intr-un cosmar ca mai poate fi o comedie si mai poate starni hazul nebun al celor care il vizioneaza.

Pe scurt, un scenarist in varsta de 36 de ani pe nume Hudson Milbank, interpretat surprinzator de bine si de credibil din punctul meu de vedere de catre Matthew Perry (simpaticul si charismaticul Chandler Bing din serialul „Friends”), face abuz de consum de marijuana intr-o noapte petrecuta in oras alaturi de prietenii sai si se trezeste aruncat in iadul fara sfarsit al unei boli psihice caracterizate prin crize de depersonalizare, prin senzatia ca nu isi mai recunoaste propriul corp, prin incapacitatea de a relationa normal cu ceilalti oameni si prin accese incontrolabile de cleptomanie. Apeland la ajutorul specializat al celor mai titrati psihiatrii, care il indoapa cu tone de medicamente si care utilizeaza cele mai ciudate si neortodoxe metode de terapie pentru a-l vindeca (unii dintre ei – absolventi ai prestigioasei Universitati Harvard ! – scotand din buzunarul pacientului disperat sume impresionante de bani, dar adormind in timpul sedintelor si prefacandu-se ca nu il cunosc atunci cand se intampla sa se intalneasca cu el la vreun restaurant luxos din oras sau incalcand regulile deontologice ale relatiei medic – pacient si implicandu-se intr-o relatie sexuala cu acesta), Hudson intelege in cele din urma ca acesti asa-zisi doctori sunt adevaratii nebuni si ca singurul care este capabil sa lupte cu maladia si sa o invinga este el insusi. Dar nu i-ar strica pentru aceasta putin sprijin din partea Sarei Harrison ( Lynn Collins ), o femeie frumoasa, sexy, inteligenta si intelegatoare, care pare sa fie irezistibil atrasa de barbati cu probleme (de vreme ce fostul ei iubit tocmai si-a zburat creierii cu pistolul in fata casei sotiei lui), motiv care o transforma in alegerea perfecta pentru confuzul si instabilul Hudson Milbank. Intrebarea este daca iubirea pe care o simte Hudson pentru Sara va fi suficienta pentru a-l determina sa-si asume riscuri si sa faca un pas decisiv in aceasta relatie amoroasa, depasindu-si temerile ca nici o femeie nu il va accepta exact asa cum este si nu va ramane pentru totdeauna langa el in conditiile in care nu va castiga batalia cu acele cumplite episoade psihotice.

Pentru ca situatia eroului principal este dramatica intr-adevar, desi este prezentata pe alocuri cam in bascalie, cu accente de umor, ironie si autoironie, regizorul nedorind probabil nici un moment sa transforme filmul intr-o poveste sumbra si morbida, in care centrul de interes sa se axeze integral pe depresia si angoasa lui Hudson Milbank, nu prea mi-a venit sa zambesc pe parcursul derularii peliculei deoarece mi-am pus in functiune capacitatea de empatie si am avut impresia ca exista lucruri in viata pe care ar fi mai intelept sa nu le iei in ras.

In rest, filmul „Numb” este agreabil si placut, destul de frumos realizat, cu un happy-end in stilul specific comediilor romantice (chiar daca mai mult sugerat, iar nu oferit mura in gura privitorului) si cu un joc foarte reusit din partea lui Matthew Perry, care a intrat perfect in pielea barbatului chinuit zi si noapte de atacurile lui de panica si bantuit de cosmaruri, imitand excelent privirea pierduta in gol a unui om cu mintea vidata de ganduri, tremuratul spasmodic al membrelor, apatia din care nu reusesc sa il scoata nici macar partidele toride de sex cu specialista in stiinte cognitive Cheryl Blaine ( Mary Steenburgen ) sau incapacitatea de a se concentra.

In plan secundar sunt abordate si analizate de catre regizor si relatiile defectuoase dintre mama si fiu, dintre tata si fiu si dintre cei doi frati, ceea ce ar putea oferi un raspuns la problemele psihice, la tulburarile de personalitate si la lipsa de incredere in fortele proprii cu care se confrunta Hudson Milbank, ce nu pare sa se fi bucurat niciodata de prea multa dragoste si intelegere in sanul familiei sale. Semnificativ momentul in care Hudson incerca sa i se confeseze tatalui sau si sa se planga de crizele psihotice care ii dezechilibreaza existenta, iar acesta ii da sfatul absolut socant si fara nici o legatura cu situatia de a-si trage mai bine sosetele in picioare sau momentul in care se duce la casa fratelui sau sa-i spuna ca il iubeste chiar daca nu s-au inteles niciodata prea bine, iar acesta il priveste de parca ar fi cazut din luna si ii inchide pur si simplu usa in nas.

Concluzie … toate celelate personaje par si sunt mai nebune decat Hudson Milbank, iar el este singurul om normal intr-o lume total scapata de sub control. Nota 7 din partea mea pentru acest film dificil de incadrat intr-un gen cinematografic pentru ca mie personal mi se pare cam aiurea catalogarea anumitor pelicule drept comedie / drama. Ori sunt comedii, ori sunt drame, contradictia in termeni mi se pare un pic cam mare.

Poze Numb

Trailer Numb

Subtitrare Numb

Alte filme:

1. Jeux d’enfants (2003)
2. Letters to Juliet (2010)
3. It’s Kind of a Funny Story (2010)
4. How Do You Know? (2010)